Duminică 14 februarie

dimineața 6:15

 

Aseară, party cu grătar la Dudu soțul Dorinei, fratele traducătoarei-universitare, care are și el în Mallnitz o pensiune House Evelyn.Majoritatea invitaților sunt sibieni schiori împătimiți, alungași de lipsa de zăpată de la noi.Unul mi-a mărturisit că a venit nervos direct de la Poiana Brșov… Aicic la Dudu, un doctor sibian mi-a vorbit de prieteniile lui cu diverse celebrități. Vlad Rădescu,. Râdeam când ne-a întrebat, pe Bigu și pe mine, dacă-l cunoaștem, când Bigu a adus în românia cu fratele lui Vlad, cafeaua Alvorada…Omul, doctorul la un moment dat mi-a spus că detestă să i se spună ”doctore” cum ăl apelam eu. Că, preferă să i se spună Gigi. Am râs, fiindcă mie mi s-a spus toată copilăria//juneșae, la școală și la facultate, Gigi. Pentru ca apoi, când am publicat primul articol la ”Săptămâna lui Eugen Barbu, 1971 Cristina Angelescu- Pascu despre care mi s-a spus că ar fi nepoata lui Șeicaru, mi-a zis cu graseiajul ei puternic, eu semnasem articolul în premieră totală cu ”Gh,. Stanca”: ”Dhragă, de ce nu îți spui Geohrge? e mai cultural… Cum să o contrazic, când am văzut șpaltul în față – era al doilea meu articol, de muzică pop-rock. Așa am devenit George…cu consecințele de rigoare. Soția îmi zice George și toate cunoștiințele de după 1971…

Bunicul meu matern fu Gheorghe, Ghiță Crăciun; tataie Gheorghe; eu Ghorghe – George ; fiul meu prim George. Dacă i se mai naște un copil bîiat, lui sau Anei, tare mi-aș dori să închid cercul,nepotul meu să fie din nou un Gheorghe. La prima nepoată, cea născută pe 30 septembrie 2015 și botezată pe 30 ianuarie recent, Eva- Maria, i-am sugerat fiului meu să-i spună pe lângă Eva și Georgeta, Georgiana. Nu a dorit. Nu zic Gheorghița sau Gherghina care au un farmec medievalo-valah aparte. Toți se omoară acum cu Loredana, Carmen, Bianca…. nume internaționale. Ce fain sună Marghiolița, Ralu, nume compromise de grecoteiul de Caragiale care și-a cam bătut joc de onomastica românească…fie ea și cu origini grecești…

Revin la doctorul sibian căruia ăi puțea a i se spune doctore,nu știam de ce? Când, de fapt el a izbucnit. Hai să ne tutuim. Asta dorea. Ce miză mică! Cum doriți dumneavoastră, am spus parșiv…. Nu-mi plac trucurile asta. L-am întrebat pe doctor ce vârstă are? 59.Cu 10 mai tânăr. De ce mă-ntrebați, zice. Așa…

Mi s-a spus la un moment dar că mesenii, d-lor, sibienii, au rămas impresionați de faptul că la intrarea mea m-am declarat bucuros că sunt în Austria cu români, într-o casă de români și că mă simt excelent. S-a ajuns așa cu discuția la localisme și am auzit a câta oară la o masă cu provincialii din Ardeal spuse rele despre bucureșteni. Am tăcut, îmi era lene să-mi dezvolt teoria mea despre bucureșteni. Care sunt de două categorii: acei neaoși, băștinașii, oameni normali ca toți provincialii. Și, parveniții din orice provincie a țării, care se dau în fițe și bășini că-s bucureșteni. Când aud pe unu că zice: ”la noi, la București” îl miros că-i parvenit și-mi vine să-l bag în pizda mă-sii brusc. Dacă-l întreb de pădurea Bănesa șaizecistă distrusă de alt parvenit nenorocit Băsescu ; de Herăstrăul anilor 60,cu cârciumioarele lui,Bordei, Debarcader; de Bdul 6 Martie,cu cinematografele; de Floreasca țigănească de dinainte de a o demola Doncea, ăn anii 50, zice că ce sunt astea. Parveniți și jegoși, auzi ? ”La noi, la București… loaze…

Pe acest fond pe aceste gănduri nerostite un domn tânăr dintre ai lor, intervine și spune,” haideți băieți, să recunoaștem că mai toți bucureștenii care fac caz de bucureștenismul lor sunt parveniți. Ardeleni de-ai noștri, moldoveni, olteni. L-am felicitat și i-am mulțumit că m-a scutit să țin teoria mea denumită, ”București provincia țării.”… Mă mai culc nițel, că azi voi fi mutat la Edelweiss.

 

Duminică 14 ian. După-amiaza

Mallnitz – Hotel Edelweiss

Primesc pe Net:

Vadim omorât din cauza unei poezii?

Se merge prea departe cu teoria conspirației? Vadim Tudor omorât din cauza unei poezii ? Iată textul

Pe site-ul saccsiv.wordpress.com există un lung articol în care este luată în considerare asasinarea lui Corneliu Vadim Tudor. Evident, se merge prea departe cu teoria conspirației.Totuși, articolul scoate la lumină o poezie destul de interesantă scrisă de CVT despre Masonerie. Îi iubim sau nu pe masoni, nu contează, dar poezia este de antologie.

Masoneria

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie:
Scapa cat mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, smecheri, impostori
Toti sunt Mari Maestri (in a trage sfori).
Poarta sort, galoane si-alte tinichele
Plini de semne sacre si de lanturi grele.
Ei se trag, cu totii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrisi in catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Si cu manelistul Jean de la Craiova.
Si cu Fulgerica, zis si Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Si ce juraminte!
Toti sunt Frati de Ordin si de lucruri sfinte!
Plini de importanta, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.
E o stare buna, de suficienta
Ei au luat caimacul, merg doar la esenta.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adora, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreti mai direct?
Cui jura credinta, lacrimind pios?
Fortelor oculte, nu si lui Hristos.
Toti vor sa parvina, brusc, pe scurtatura
Ei vor sa rastoarne legile-n natura.
Functii si onoruri aprig sunt vanate
Prostul avanseaza doar pentru ca-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocara
A masoneriei de la noi din tara.
N-are idealuri, ci doar interese
Intriga, si barfa, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu stiu nici sa scrie, hoti de drumul mare
Interlopi cu state vechi in puscarie
Si-au gasit refugiul in masonerie
Ocoliti de Lege, fiindca ei sunt frati
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrati.
Iar de la o vreme, dupa cum se stie
Si muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Si ce degradare!
Le priveste lumea ca pe vrajitoare.
Sunt femei cu barba si cu voce groasa
Nu au alta treaba? N-au copii acasa?
Au schimbat si sortul de bucatarie
C-un sort geometric, de masonerie.
Ele joaca rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niste sabloane.
Lume subterana e masoneria
Subreda ca fumul si butaforia.
N-au zidit o casa toti acesti „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o opereta intr-un balci uitat.
Noi s-avem in viata doar un etalon:
Imparatul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiti-l, nu un zid surpat
Mai e timp sa puneti capat la pacat…

pamflet de Corneliu Vadim Tudor
13 septembrie 2014

 

Comentariu George Stanca

 

Nu am să pricep niciodată, ura viscerală a lui Vadim față de monarhia noastră. Spun a noastră fiindcă atunci când a fost primit de regele Spaniei a fost foarte atins, mândru lăudăros chiar. Putea să scrie un articol fluviu. Iar, a doua idiosincrazie vadimiană a fost Masoneria. Nu contează dacă subsemnatul e sau nu e mason, nici monarhist, dar mă interesează în cel mai înalt grad – curiozitate intelectusă pură – sursa urii lui față de cele două.

Las de-o parte ura față de unguri și fanatismul românesc dus la extrem, pe care, culmea, i le-nțeleg, pornind de la surse și continuând cu alimentarea acestora. Mai ales, rețin un amănunt. Pe vremea când Vadim l-a atacat în Romînia Mare pe ”Fulgerică zis si Bragadel// Care face-n spume bere caramel.”eram PR la firma ”Bragadiru”.

Am hotărât atunci să nu răspundem provocării, Vadim fiind un inamic periculos. S-a vorbit cu un agent de influență, vechi, răsuflat, defectat, ultracunoscut din presa veche,mare maestro al intrigilor, care a vorbit cu Vadim. Ce i-a spus, ce i-a făcut… cert este că l-a convins pe Tribun… Conflictul s-a aplanat ”pe cale amiabilă.” Vadim, revenind apoi cu câteva rânduri de coplezență, nu și de conivență. Dovadă că atacul versificat e datat recent 2014… deci ura nu i s-a vindecat. Ce s-a întâmplat pe dedesupt, nu comentez. Nu ar fi elegant câtă vreme am fost angajat acolo. E sub demnitatea mea. Dar, desigur noi cunoaștem vremurile și obiceiurile lor…