Joi 22 octombrie

Azi noapte  soția m-a forțat să văd la tv ce se  întâmplă acasă la Zăvoranca. Lume  multă, numai femei, părea că devastează, supravegheate de  Oana, garderoba Mărioarei. Mătăsuri, poplinuri, fendeleș, brocarturi, stofe scumpe, metraje, blănărie, pantofărie, genți ultrascumpe, marchetării, bijuterii, mamăăăă!

Oana, ca  matroana stătea  între ele, le dădea indicații, recomandări cu  mult calm și seninătate. Calmă. Echilibrată. Nimic  mai sinistru… Tot vreau să mă despart de  lucrurile astea și nu pot. Se țin scai de  mine. De dimineață am deversat. Am scris  o scrisoare Oanei. În Click. Nu știu ce să cred despre ea. Acum nu mai spun decât atât:

OANA și POMANA. Un experiment  involuntar desigur e această pomană publică televizată, comentată. Oana, fără să vrea, a ilustrat vechea  mea teză cu  nume  păunescian ”Poporul român opere complete…” Îi arată românului cât e de  hidos. Un test  pe  banii Oanei și garderoba de  lux a Mărioarei. Mi se  pare  o umilință a colectivului. O batjocură involuntară.

Nu, nu Oana e de vină, nici  nebunia ei notorie. Cei care, cele care… au  mers acolo la  Miloaga Center alias casa  Marioarei. Deși, pare  un gest de creștinism maxim, substanțial, păstos, cred că în fapt  este mai  mulct grosier. O batjocură involuntară fără precedent. În ce  hal a ajuns Românul…

Și mai ales românca  lui…!