Sâmbătă 30 ianuarie * Duminică 31 ianuarie * Luni 1 februarie

Nu mă așteptam să fiu atât de leneș. De când m-am deconectat de blog din cauza evenimenteler aglomerate ale vieții, cele planificate, am început a mă obișnui fără el. Mi-am adus aminte azi. Așa că trebuie, se impune o ”retrospectivă…înapoi” cum greșit se spune la noi inversa ”perspectiva viitorului…”

Vineri 29 seara am ajuns la Mizil. Cazarea de data asta fu la ”MFA”. Un hotel pus într-o fostă unitate militară, fabrica de tancuri. Super lux, dar cât să stai? Eram așteptat la masă cu organizatorii când m-a sunat C.P. un om important al locului, om de afaceri din București, care m-a furat undeva la un restaurant rustic Ferma Dacilor, la 6 km de oraș. Patronul are și motelul Maximus din Mizil unde am tas atîția ani.Erau acolo doi oameni un domn avocat concurent Al Țiclea de la Hyperion și simpaticul manager cultural din Bistrița Al Câțcăuan.

Pastramă, coaste de porc, gsut superb, parcă din alt șinut și vin orice fel dar nu sec. Oamenii preferă dulce sau demi sec…Am pățit asta acum 20 de ani, la Odobești, fi-le-ar Galbena de râs cu demisecul ei: să nu găsesc o picătură de vin alb sec.la Toani, tovarăși…! Mi s-a dat o sticlă pe care scrie ”vin sec”, jur că așa scria pe ea!, Budureasca. Atenție, leopard//gard văcsuite! E dulce de dau viespiile buluc la picătură. Uuuufff, fi-ne-ar vinurile și cinstea comercială! M-am întoras la paranghelia oficială.Unde vinul sec era ăn aceiași situație. Acolo Dumitru Sârghie serba… Marele Premiu. Ce chestie, el era la Mențiune și prin elminarea frauduloșilor – simptom poetic mai nou – a ajuns în frunte. Talentat să fii noroc să ai… Fac butada asta de dragul glumei. Fiindcă, poemele lui din concurs mi-au atras atenția – fără să știu decât un număr de concurs – atât de tare, încât l-am pus în antologia mea cu cei mai buni. Îmi și părea rău să ia mențiune. Era în al 9-lea cer. Uite ce mișto scrie:

DU-TE ŞI VINO, BĂIATUL MEU!

Mi-a aninat Tata traiasta-n băţ

şi mi-a mângâiat, ca un vraci,

pletele-mi din galbene spice,

apoi, a murmurat, doar pentru el,

o rugăciune… Abia respirată,

până atunci, vorba lui a despicat

aerul bleu-vert al Marii Despărţiri:

– du-te în lume, fiul meu pribeag,

în lumea largă, în Exil, tocmai pentru

a simţi şi mai apăsat dorul de vatră

şi focul preasângelui acestui Neam,

care a transformat moartea în viaţă…

şi suferinţa în metafizică pură.

 

Du-te peste Ocean, pe drumul lui Kafka,

pentru a mângâia fesele Statuii Libertăţii,

du-te, băiatul meu, şi urcă voios

pe ultima treaptă a Turnului Eiffel,

ca să vezi din ce direcţie vine viitorul

Naţiei române…Du-te, Prâsleo, departe

şi calcă cu grijă pe marmura de Carrara

a „Strâmbăturii din Pisa”. Ai grijă,

să nu te-mpingă păcatul zilei,

ca să tragi cele şapte clopote…

Pericol de prăbuşire!

 

Du-te în Piaţa San Marco, băiete,

ca să vadă naţiunile lumii

câţi porumbei poate să ţină un român,

pe umerii săi de aramă…

Poate 1000, poate 1001, chiar dacă

al-o-mie-unulea-porumbel scapătă

puţin laba piciorului stâng!

 

Du-te la Moscova, fiul meu,

ca să vezi comunismul în carne şi oase,

de n-or fi rămas doar oasele…

du-te, lumina mea, la Mausoleul lui Lenin

şi smulge-i Satirului barba roşie, care creşte,

creşte peste lume ca iedera…

 

Du-te, suflet nemâzgălit de cunoaştere,

du-te oriunde din Imperiul Scârbei şi al Nimicului

şi vino Acasă doar atunci,

când vei înălţa, cu românii din Diaspora,

o cruciadă de foc, care să ne şteargă

toate lacrimile prelinse în sânge…

 

Du-te şi vino, sânge din sângele meu,

nu pentru mine şi pentru cei ca mine,

ci pentru copiii tăi şi copiii copiilor tăi…

Amin!

 

GRAMATICA IUBIRII

Stau drept, dar gându-mi cade şui

pe trupu-ţi înflorit în toate cele,

când sânii tăi – ulcioare cu gurgui –

tresar subit, ieşind din ghilimele.

 

Şi, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,

spre-acel abis lăuntric, temător,

ascuns subtil în tandre paranteze,

tot aşteptând un gest complinitor.

 

Fierbinţi şi voluptos neconsolate,

coapsele-ţi poartă semnul întrebării,

spre-acele sărutări nenumărate,

dând sens suav şi cald capitulării!

 

Şi-apoi, iubito, după puncte – două (:),

să punem, între virgule, iubire

mai pură decât boabele de rouă,

ce curg pe-o liniuţă de…unire.

 

Şi apostroful cin’ să-l înţeleagă,

când trupu-ţi în silabe se desparte,

şi puncte…puncte tainice ne leagă,

de îţi anin pe ochi un semn de carte!

 

Şi, în răstimpuri, sensul fericirii,

melodic, ne înalţă-n contrapunct,

gramatica dă sens deplin iubirii,

dar, hai iubito, ca să punem punct.

 

NAUFRAGIU

(Iubitei de la capătul…tunelului)

Eşti aurora-mi lină dinspre stele,

Poetă-mi eşti cu mir sacerdotal,

Din trupul tău, zbura-vor filomele,

Spre ceru’-mi înstelat şi vegetal.

 

Apoi, Femeie,-n versul cărnii tale,

Noi da-vom glas iubirilor fecunde,

Poeta mea cu stări fundamentale,

De mine nu fugi şi nu te ascunde…

 

Şi ţine minte, Doamnă încă verde,

Când versu’-ţi va ţâşni crepuscular,

Fă bine şi din ochi nu mă mai pierde.

Căci te blestem de dulce şi de-amar.

 

De dulce-ţi spun să-ţi fie rima rimă,

Şi sânii – ţi albi rămână-ntrebători,

Iar versul tău să aibă drept de stimă,

Să-ţi cânte paseri dragi pe subsuori.

 

Despre amar, îţi cânt la mandolină

Şi te blestem să-ţi fie dor de mine,

Să rabzi de sete, lâng’-o apă lină,

Să n-ai bărbat ca dorul să-ţi aline…

 

Şi-apoi, tip-til, să vin să te salvez,

Parfumul tău în nări să mi se urce,

Tot căutând motiv să naufragiez,

În trupu-ţi cald şi-n poezia-ţi dulce…

Superb, nu? Merită. Dealtfel, fie-mi permisă o laudă de sine. Toți premianții din palmeres au fost notați – dar toți !- cu 10 de către subsemnatul. Fiind festival și de epigrame, deci ceva mai lejer, întrebat cum de i-am nimerit pe toți premianții am răspuns simplu. ”Le-am dat tuturor, și buni și răi, nota 10…!” La ceremonia de a doua zi am dat premiile la poezie împreună cu frumoasa prezentatoare Luiza Cotfas și reprezentanta dlui Daniel Cristea – Enache, șefa revistei online ”Literatura de azi” Odilia Roșianu. După paranghelie fără vin sec, m-am culcat pe la 2.

Sambată 30 ianuarie

Festivitatea de premiere, totul în haina unui festivism umoristic că așa-i la epigramă. Având o vârstă, la edișia a 9-a festivalul și-a omagiat și morții printre care Corneliu Leu și epigramistul basarabean Talpazan, un ”scrimer” de temut…. M-am precipitat, mereu cu gîndul la botez, să ajung la timp. Colac peste pupăză mașina s-a blocat pe dinăuntru și am pierdut o oră, pe nervii mei. Am ajuns însă la vreme la Biserica Sf Gheorghe Nou unde părintele Emil Cărămizaru, distinsul meu prieten mi-a creștinat, cu un sobor impresionant de confași mi-a creștinat prima mea nepoșică boteazată Eva – Maria un pleonasm divin. Fiindcă și Sf Maria a fost prima femeie dintr-un alt Început al omenirii. Mama Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Ceremonie interesantă. Au venit rudele apropiate și trupă de prieteni din breasla DJ-ilor bucureșteni.Petrecere decentă în localul nașei fetișei. Mîncare bună, băutură de la Pietroasa. Ba, părintele a dăruit masa cu o cpășunică de la el din vie pe care am dăruit-o fericitlui tată. Mai rar să te duci la un preot și să pleci cu un dar preoșesc și nu invers…

Pe la 19 am plecat ușot ameșit spre Poiana Brașov. Pe serpentinele de la Părăiul Rece, încolo, mi s-a cam făcut rău. Am tras aer în piept și m-am aruncat îl piscina hotelului, unde se ținea cheful- Ziua lui R M. Rică Răducanu în singurul costum negru comandat la Viena, care-l mai încape. Ilie Năstase cu un superb veston de general NATO, nu glumesc. Fireturi, manșete aurite. Gust ciudat dar iată apetența generalului de carton cum modest își spune, față de uniformele pompoase și triumfale… La 4 am reușit să evadez… Am plecat după o duminică de odihnă și vizionarea masacrului de la Real Madrid a echipei bietului Gâlcă Espanyol,am plecat spre București. Unde m-am pus pe remontare…Lapte și pâine…

Marți 2 februarie.

Cald exagerat, de vară. Să mă mir de ce mă doare capul și sunt ca și bătut. Am fost la doctorița de diabet, Neacșu. Probleme cu glicozureea s-ar putea să trec la două doze de insulină dimineața și seara… La plămâni m-am alarmat degeaba. Nu am mare lucru. Mi s-a recomandat – cf complotului universal instrumentat în contra ilustrissimei mele persoane, mișcare și preumblare. Detestabil. Adorm și eu la 21.30 și pe la 22.30 mă sună impresarul lui Piersic mi-l dă pe LZ de la Paris apoi pe Marele Florin Piersic care se lamentează că nici acum nu a terminat ”treaba aia pentru tine” cu care se laudă de trei-patru ani. S-a prins că anul acesta nu l-am felicitat nu am zis nici pâs deși a făcut pe 27 ian 80 de ani. Era vesel că premierul Cioloș și vicepremierul Dâncu – ardelenii lui… și ai noștri – au fost la el la spectacol…

Miercuri 3 februarie.

O zi super-călduroasă. Matinal, pe la 11 m-am întâlnit cu Adrian Năstase. La Fundația Titulescu. La George Potra? Nu, dl director Potra s-a stins în jurul Crăciunului. 75 de ani ! Nu pot să cred. Cum de nu am aflat. Era nebunia Crăciunului de secol 21. Dacă vrei să pleci discret, s-o ștergi englezaește e o bună perioadă. De reținut! Fac un mișto negru…A, mai este și vara pe concedii… Geprge Potra. Încă o valoare pierdută. Ce am vorbit cu Adrian? Treaba mea! Nu e secret, dar nu am ce scrie…interesant. I-am expus punctul de vedere al lui Șeicaru despre Titulescu. Atât.

Ca un făcut după întâlnire m-a sunat istoricul Costică Bușe –”Eminescu”. Vrea să scriu și eu despre opera lui. Toată viața zice am fost un modest. Scrie tu, măi George, despre opera mea, am mare încredere-n tine. În mine un ziarist de Clik? De monden, de chiloțăreală. Lasă, mă, că tu te-ai băgat aici să nu mori de foame. Câtă lume știe de doctorat și că ești universitar? Să știe lumea prin tine, doctor în istorie, cine am fost istoricul Bușe… Mă flatează gîndirea lui. Mă unge pe suflet. Omu știe cu cine vorbește. Cine sunt și cine vreau să fiu…Nu să par. Dar, e așa de greu să-mi dea cărțile… iese dificil din casă, etc. Bătrânețe… Oi mai apuca și eu?

Mă culc devreme. La 4. 30 plec la aeroport…

Sunt obsedat de bagaje. Mi s-a spus 20 de kg la valiza mare pt cală și la cabină 42x32x25 la mână stassul Wizzair…