Blog vineri 22 ianuarie sau

Insomniile mele scumpe

Tot cu bioritmul aiurea… Ieri seara m-am culcat la 21:30 frânt – de ce, nu știu? – și la 00.00 m-am trezit ca să mă re-culc la 7.30. După ce am luat medicamentele de diabet apoi am mâncat bine. M-am trezit la 11:30. Alt dejun. Soare, cald, lumină… și somnolență.

E 14:10 și-mi cade capul pe desktop. Dracu să mai știe! Azi noapte m-am apucat de altă lectură americană. Habar nu aveam că în iconoclastul care mă pretindeam în tinerețe, în filo-hedonistul care eram, mocnește un conservator împuțit și retrograd de care nu știu cum pot scăpa. Fizic și structural, lecturile astea iconoclaste îmi mai fac bine, ca act de cunoaștere. Dar nu mă MAI amuză, nu le prețuiesc, nu tresar. Reacțiile mele intelectuale au început să migreze în fiziologic. Nu că mă incită, excită: mi-e scârbă! Aceleași reacții le am mai nou la lectura duiosului, suavului poet-pornograf, scabrosul și calinul ducele Emil Brumaru pe care l-am admirat de tânăr, pentru poemele lui ca niște bijou-uri ludice, și cu care am avut relații cordiale prin anii ‘80… când fu cu muza lui Tamara. Dar una e ”De dimineață până seara //Visez la șoldul tău, Tamara…” sau Rodul săptamînii.//Cade-n palma mîinii.//Și mi-l iau, rai, crinii//Și mi-l duc departe, //Roua mi-o desparte.//De cîntec si carte, //Lumina mi-o plimbă.//Pe-o uliță strîmbă, //Flaut schimba-n drîmbă//Țipînd a rușine, //Și-mi rupe din mine//Aripile fine… și alta e : ”Ne-om fute la fereastră, ca lumea să privească./ Și-ncet-încet, pe stradă, cu toții se vor fute,/ Dudui vor sta la case cu bucile-n ghișee/ Și blonde taxatoare prohabe-or să descheie/ La domnii din tramvaie, sugându-i cât mai iute,/ Până coboară-n stații și școli întregi de fete/ Își vor freca la tablă lindicele cu crete (Sonetul XXV)”. “Iubito, câte pule-n viață/ Ai supt atâția crini ți-aduc,/ Plini de stamine ca de-o ceață./ Oh, spumele ce fac clăbuc/ În gura ta cu buze groase/ Când, în genunchi, coaie golești!/ Oricât ai fi tu de pizdoasă,/ Nu vreau să-ți strâng lindicu-n clești,/ Ci-ți cer din nou, la geam proptită/ În coate, bucile să-ți caști/ Și c-o plăcere infinită,/ Până la ouăle-mi de Paști/ Să mă înfuleci grațioasă/ În curul tău de nimfă grasă! (Sonetul XV)”, “Și poate cu trei pule în tine-o să-nțelegi/ «Că vis al morți-eterne e viața lumi-ntregi»” (Sonetul XXXVII).

N-o fac pe mironisița. Știu cum se fac copiii. Am gustat, tainic sau fățiș, din vulgaritatea suavă a poemelor lui. Ba, chiar mă tot gândesc să scriu un eseu despre un fapt ciudat al limbii romîne; acela că la ea mai toate vocabulele sexuale, erogene au sonorități obscene, scabroase: fut, cur, pizdă, coaie, floci, pulă, lindic, căcat, pișat, țâțe… niciun cuvânt nu e poetic în sensul clasic. Dar nu-mi vine să cred când acum la poemele din concursul de poezie de la Mizil am citit propunere de titlu al unei distinse domnișoare numit ”Poezii în pizda goală”. Mi s-a topit tot romantismul. Oare să fi îmbătrânit? Să fie o vârstă a gustului?Da, dar d Brumaru are cîșiva ani buni peste mine…Adică,mie, pe la vârsta de o sută de ani să-mi placă exclusiv Conachi, Eminescu, Blaga,Voiculescu, Barbilian, Goethe, Heine, George Stefan, Eluard, Baudelaire, Saint John Perse, Shakespeare, Yeats, EA Shelly, Poe, Withman, Dante, Petrarca, Homer, Pușkin, Ahmatova, Block, Esenin, Evtușenko, Vosnesenski, etc ?

Deși româna are famecul ei catifelat, de melodie dulce… Cred mai degrabă că parcurg o criză de grețuri care îmi va trece. De la ger, de la bronșită de la claustrarea-n apartament, cantonament, carantină? Fiindcă, o re-repet: nu sunt un puritanist; vreo babă cu o broboadă de prejudecăți; sau vreun popă îngust de țară – popă de Vidin cum era înainte – ca să roșesc la auzul // lectura unor astfel de cuvinte. Dar…

…gata, mă culc sau mă vâr în pat 14:20… dar nu prea am adormit… am continuat lectura la americanul meu. Henry Miller – ”Zile liniștite la Clichy”. Apoi, m-am uitat la Paramount Channel de pe la 17 la 21.30. Filme americane cu gangsteri. interbelici. ”The Sting” – Cacialmaua. I și II. Primul, cu Robert Redford, Paul Newman, Robet Shaw ăla cu nasu strâmb…

La 21.30 culcarea că nu mai rezist. M-am trezit la 3:20 și am scris prezentul text datat vineri și :

Sâmbata 23 ianuarie

ora deja 5:10.

Continui să-mi impun a face ceea ce făceam în presă nu de mult: după articolele de fotbal rapidist scriam cu bucurie și cinism: cronica TV. Am deja o carte Eu vă sfidez pe toți cu cronici scrise în 20 de ani. Cum astea mi s-au luat de la ziar – cronicile tv – tot intenționez să o fac compensator în blog. Uit mereu…