Marti 19 – Joi 21 ianuarie-dim

A venit iarna. Cea adevărată. Cu ger. Zăpadă și probleme pentru aceleași nemernice autorități: Primărie, Stat. Pe care, oricât de bine ar ști când vine iarna, tot nepregătite le prinde. Lichelele. Nu mă plâng, Slavă Domnului. Am căldură-n casă nu contează cât plătesc. Sănătatea e acum prioritară.Cănd eram mai tineri vorbeam cu Moșu Pittiș flolozofam pe tema ”cum e mai bines să stai în frig și să faci economie de bani tremurînd în casă? Ca apoi să dai banii pe medicamente? Or să nu te uiți la bani și să fii sănătos chiar dacă mai sărac? Am optat pentru versiunea a 2-a… Chiar dacă atunci trebuia să mă împrumut sau să fur curent. Și, am comis-o ani buni, iar după Revoluție sunt singurul fraier din Republică, singurul, care m-am autodemascat la IREB… Boul…

Căci acum e și mai dramatic. Poți să ai bani de medicamente și să nu-ți mai ajute la nimic. Acum, nu mai economisești energie-bani, ci cumperi sănătate. Zile.Te ferești… Spun asta, fiindcă am ieșit aseară să pornesc mașina, am luat gerul în piept și iar tușesc ca la balamuc… Sper să-mi treacă.

Ieri am primit vestea că a murit Ana Maria-Ghiorghiu, colega de faculate care a lucrat la Cernavodă. O femeie plină de viață, frumoasă, cânta, scria versuri, avea o sensibilitate aparte. Ultima oară a stat lngă mine la masa de la Poiană, când cu agapa… Efectul dispariției îl simt abia acum când scriu – e déjà joi 21 ian, ora 5 dimineața – ascultând ”I’ve Rather be a Blind Girl” cu Etta James, apoi cu draga mea de Beth Hart. Ascult și o plâng. Nu știu dacă numai dispariția unei colege iubite m-a deprimat așa. Căci, ieri în zori am fost extrem de nervos. Așa am rămas toată ziua.Cu tot soarele luminous de afară. Poate că și statul în casă…

Apropo, am uitat să pun aici pe blog poza cu autograful lui Beth la locul de onoare. Ba, nici nu știu dacă pozele cu ea sunt postate… voi vedea dimineață.

Aseară, miecuri, am văzut meciul Barçei cu Athletic Bilbao, revanșa acelui 6-0, din Coppa del Re. Fără Messi, fără Suarez. Bale însă, singur fu destul de șters. Nu avea elanul ăla pe care și-l dă gașaca, atunci cănd se bucură, zburdă le-o dă ”prinrtre” adversarilor. Anturajul.

M-am culcat la 2-0…Ca să mă trezesc la 2.30. Nu știu cum, deși dorm ziua porcește, pe la 22 mă podidește iar somnul.. A!, că înainte am mai văzut și un film pe PRO TV.

Acum e 5:10…Cred că m-arunc într-un pahar cu vin roșu… Mai vedem. Sunt pe gata cu jurizarea la Mizil, mai am de citit 20 de autori din 385. Mulți buni, și foarte buni. Poate fac o mică antologie cu anonimi, post-factum.

Am terminat de citit ”Copistul” Marco Santagata. Bătrânețile și bolile lui Francesco Petrarca, cu sontele lui și Canțonierul citite-n tinerețe… – și plata contului – singurătatea – pentru toate greșelile vieții. Voila!, alt motiv de deprimare.

Mai am câteva pagini și termin ”Drumul spre los Angeles” de John Fante. Ce carte! Simplă, sinceră, directă. Îmi amintește atmosfera californiană redată de golanii lui Steinbeck din ”Strada Sardinelor”. Dar și de boemia unui ”On the Road”- Jack Kerouac. Apoi, mi-l evoca pe Ch. Bukowski până să citesc că acesta a emis scurt: ”Fante este zeul meu”. Cartea prezentă îl are ca ”erou neconvențional” pe Arturo Bandini. Adolescent, virgin, paranoic, onanist, ateist și comunist în manifestări de paradă, lector împătimit fără a pricepe mare lucru din cărțile de filozofie, mai ales; un intelect siluit, lucrător la o fabrică de conserve de pește, se revendică din romanul anterior ”Întreabă Praful”. Apropo, de citit.

Cazul Baldini – izolarea, alienarea individului care se consideră un intelectual, care se îndopa cu cărți – Nietzche, Schopenhauer, Young – fără a pricepe nimic, plantat într-o junglă proletară și venetică alcătuită din imigranți mexicani și portoricani semi-analfabeți…Amuzantă pt portretul eroului e definirea șefului său de echipă de la fabrică. << Era un șobolan mizerabil, cu gura spurcată, care nu știa o iotă despre Weltanschaunuung–ul lui Hitler. Nu merita nici să te piși pe el. >> Gata,e 7:15, dimineața. Beau vinul și mă culc. Nu, nu mă duc la înmormântare. Caut să o fac arareori. În plus asta ar mai lipsi plâmânilor mei să stau niște ore pe-afară. Apropo, să văd temperatura la ora curentă: București, joi 07:00, ceață ; – (minus) 18 grade Celsius !!! Stimați telespectatori! O zi bună, vă duhnim!