Duminică, 17 ianuarie

Sosit cu Lena din joi 14 ianuarie la motelul din Izlaz am avut un prânz cu Mircea Velica, primarul din Izbiceni, însoțit de Ionel Popa și Gabi Voinea directorul Muzeului. La ora 20 eram la deschiderea postului. La re-deschidere… Poeme, cântece, ca la Radio, cântecele lui Ionel din belșug talentat băiat, exploziv – am și eu o colindă cântată de el -, festivisme inerente, cu un Ionel emoționat..

Poze, un pahar de oarece,o slană minunată și apoi am ajuns înpoi la Izlaz. Culcat devreme a doua zi am dormit iar ca animalu’. Mai ales că, nu mai băusem de câteva săptămâni, doar gustasem…iar vinul fu ca lumea…Cred că somnolența mi-o dă mai repede boala asta, bronșita și antibiotucul pe care-l iau.

A doua zi la prânz, la cerea mea, am servit o masă italienească pregătită de Vittorio ”il padrone di casa”… Seara de vineri 15 după reperezentație, serbare cum doriți, unde eu am cuvântat pe idea déjà publicată despre apărarea lui Eminescu, am aflat despre faptul că se anunță cod portocaliu. Așa că la ora 9 am plecat urgent spre București. Nu ne-a prins zăpata. Care de fapt a început sâmbătă spre seară. Eu am ieșit din casă, fiind invitat la România tv, la Cristina Șincai. Subiectul, cazul semi-patologic Borcea. Grande futatore di Romania. Am fost curios dacă ieri pe 15 s-a vorbit ceva despre Eminescu. Căci, am senzația că la noi, de ziua lui, Eminescu nu mai are loc de Borcea. Și, culmea!, azi, pe 17 e și ziua marelui Crai, Il Grande Futatore …Borcea. Cât humor ai, Doamne! Când m-am întors acasă de la post, zăpada se pusese cu fermitateca o agersiune rusescă… De cu noaptea de sâmbătă către duminică veni viscolul ăl mare. Acum sunt pe la prânz și curge, curge zăpada…

***

…Rămânem la Eminescu. Iată un poem frumos,un laudatio pe care l-a citit la serbare poetul

Dumitru Sârghie…

 

Românism

Lumea a-nceput dis-de-dimineață

Eminescu însuși încă n-a murit,

chiar bătut de valuri și norit de ceață

geniul său extatic abia e-nflorit.

 

Moartea și cu geniu-s linii paralele

Eminescu sare peste umbra sa,

e momentu-n care-o sută de lichele

vor ca să-l încapă într-o debara.

 

‘Nalt e Eminescu ca o catedrală

și noblețea-i vastă stă-n melancolie,

spiritul său tainic face-se spiral

cântătoare-n zborului, ca o ciocârlie…

 

Lumea azi începe de la prima oră

și văratec află că poetu-i viu,

el din bucium sună, trist, într-o Agoră,

dându-mi întâlnire la un interviu!

 

-Bună dimineața, Bădiță Mihai

lumea deja știecă ești încă teafăr

de o voeșnicie, pe-o Gură de Rai

Românismul tainic vine din Luceafăr!

 

-Bună dimineața-ți spun și eu bădie,

și gânduri curate unduind de dor,

ce-mi doresc eu mie,dulce Românie?

Să-mi faci din lacrimi susur de izvor…

 

Și ca să nu să rămân de căruță, vă dăruiesc un mai vechi poem de iarnă, din ciclul plănuit de Lena mea cu poemele hibernale… fiindcă așa cum spuneam de azi noapte ninge și tot ninge…

George Stanca

 

DIAMANTINĂ (I)

Ninge wagnerian, iubito, ninge tragic

ninge romboidal pe trupu-ţi magic

ninge cu stele moi, cu flori diamantine

ninge cu pace ninge către mine.

 

Ninge pătrat, iubito, vine gerul

ne-nghiaţă talpa, ochii, gura, cerul

Ne-nghiață dostoievskiul și tolstòii

Rămânem goi și singuri ca strigoii.

 

Ninge piramidal, iubito, şi voltaic

ninge galvanic, clasic şi prozaic

ninge concav şi ninge moromete

de-mi vine patul să mi-1 fac într-un nămete.

 

Şi ninge princiar şi ninge ludic

fulgii se bat ca-ntr-un război impudic

în care tot zăpadă-ncet se pune

ca o hlamidă peste goliciune.

 

Aşterne-te, iubito, ninge tragic

wagnerian, diamantin şi magic

wagnerian, diamantin şi magic.

 

După amiaza urmeză meciuri tari, trei la rând, cu Real Madrid, Espagnolul lui Gâlcă și apoi Barcelona. Să tot stai în fotoliu iar afară să ningă…

…”Mai spune s-aducă și ceaiul, //Și vino și tu mai aproape…”