Sâmbătă, 9 ianuarie

Nu am mai scris de un secol. Sunt bolnav. Paralizat pentru muncă intelectuală. Dar și fizică (fac muncă ftizică…) fiindcă faptul foarte facil de a ființa cu fundul pe fotoliul de computer …fresupune …mă joc… o forțare fizică fantastică. Amețitoare. Obligațiile sociale, însă, curg.

Trebuie să dau la Slatina articolul despre Eminescu. Trebuie să jurizez poemele pt Mizil, patru sute și ceva de concurenți!!! Trebuie să-mi continui rubrica la Click, unde am fost acoperit până ieri, în avans, de parcă știam că voi boli. Sincer, nici acum nu am chef de scris, mă dor toate oasele și dincolo de ele, capul cu care gândesc și creez cît oi fi și-oi mai trăi, măi, măăăăiii…. Nu-i ușor, fetelor… Mai ales că stau atât de prost cu somnul din cauza bolii încât când apuc să dorm nu mă mai – Doamne ferește! – trezesc. O fi și contribuția antibioticului… Cine mă crede că m-am culcat aseară la 22.00 și m-am trezit azi la 13:20…? Și asta, fiindcă m-am uitat la ceas, altfel mai dormeam. Nu-i normal. În plus mașina mea, uitasem de ea, care zace-n pacare de secoli dar cu toate taxele și asigurările la zi, a rămas fără baterie. Vine mâine Florin… Asta ca grijă minoră, fiindcă personal nu am mai condus de mai bine de un an. Dar cu mașina am mers dus de vărul Florin – Coadă de cal, că o are până pe fese.

Doctorița mi-a spus ieri la vizită că pot ieși afară, dar nu am niciun chef. Iar azi e o vreme cețoasă, mohorâtă și parșiv de umedă pentru plămânii bănuitori din fire ca ai mei. Nu vreau să ajung a evoca aici figura mizericordioasă și romantică a Poetului chinuit de ftizie…care expectorează sărăcie. Lucru, care, îmi amintesc, l-a iritat odată la lansarea cărții mele de pamflete susținută de dl Paler, l-a iritat zic, pe Liviu Ioan Stoiciu. Dragul și distinsul coleg de debut de la Albatros, din ”echipa” scumpei Gabriela Negreanu… Atunci, ca și acum, glumeam, desigur. Uite, Liviu, dragă LIS, acum aplic ironia asta deloc agreabilă ție, pe propria-mi persoană…