Duminică 27 – Luni 28- Marti 29 decembrie

Sărbători istovitoare

Letargia asta a sărbătorilor ligamentate, bucuria funcționărimii de stat – gen biata nevastă-mea – este total contraproductivă. Observ asta după 33 de ani de căsnicie. Fiindcă stau acasă în București de Crăciun și de Revelion ceea ce nu am făcut decât de 2-3 ori. Stai acasă, mânânci- bei, bei- mânânci. Crăpelniță zice superb, românul ? Altceva, nimic decât poate reacțiunile solide și lichide la acțiunile susmenționate… De mult, activ social nu ca acum, epuizat de energiile negative ale anului, cădeam în letargii. Aveam depresii ciudate pentru un luptător cum mă credeam. Mi se plângea tot timpul. (Construcție verbală veche familial; mamaie zicea ”mi s-ar mânca ceva” un fel de îndepărtre, detașare de actul mîncatului. Dar nu de tot, dacă zici direct : ”mi s-ar…”). În momentele de cădere, mă puneam șezând în baie și lăsam să curgă ore-n șir apa caldă pe mine. Plângem, mă descărcam, nu răspundeam deloc inisistențelor familiei care se voia pe bună dreptate la țară, în Ardeal… De Anul Nou îmi trecea. Și, dacă rămâneam acasă regretam. Adică, mă re-echilibram.

Ei bine, de ani buni am scăpat de starea asta. Mi-e totul indiferent. Fiindcă, în timpul unui an, ies destul de des și-mi umplu nevoia de a comunica.