Joi 16 – duminică 20 decembrie

Bruscamente, joi, la ora prânzului, am cam fost luat pe sus de un Mercedes negru cu steaua din bot lipsă, și transportat la Poiana Brașov. Hotel Împărtul Romanilor. Mi s-a dat apartamentul nr 1, de la et 1. Camera 101. Primul sosit… sau Primus inter pares…

Autorul actului : patronul hotelului Relu M. Avea loc o reuniune, a 8-a, anuală cu tot ce a mișcat la Sportul Studențesc. În frunte cu Mircea Sandu, Bella Kassay, Gino Iorgulescu, din care n-a mai ajuns decât fratele său Vincențiu), Mircea Rădulescu și alți granzi. Toate marile glorii ale clubului, inclusiv cele administrative și politice ale vremilor.

Impresionant. Unitate în diversitate, frumusețe sufletească murată-n vinuri bune. Asta, mai ales la un club cândva glorios, de top fără a se exagera și care deși nu a luat campionatul niciodată, a dat fotbalului valori ca Gică Hagi, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu, Ciugarin, Aurică Rădulescu-apreciat de Mircea Sandu ca fiind în primele nume de valoare ale fotbalului românesc alături de Dobrin, Hagi, Iordănescu, Balaci…

Fotbal pe pâine. Amintiri udate cu lacrimi și vinuri bune. Culise vechi, gesturi și întâmplări célèbre explicate, descâlcite sau nu. Sâmbătă, pe tereasa de pe malul lacului din Poiană s-au sacrificat doi purcei de lapte și unul matur. Udătură fiartă. S-a făcut poza de grup de către N…vechi fotograf sportiv

…și apoi reînceperea festinului gurmanzilor de la ora două, care s-a sudat de ora 7 când se re-deschidea masa oficială…tinută black-tie, etichetă, respect. În fapt, a doua rundă ”oficială”, căci prima masă a fost ieri …vineri seara, când a sosit grosul invitaților…cu Ciugarin, Tom Cristea, Burchel, Adi Ionescu – fost jurnalist, observator LPF, Leșeanu- giurgiuvean, fost și pe la Rapidul meu. Romeo Chihaia, Portarul Speriatu. Rămureanu, alt portar, alt rapidist. Și, să nu-l uit pe Rică Răducanu, maestru de ceremonii la mai toate festinurile d-lui Relu. Ultimul eveniment, petrecându-se cum o săptâmână. Un turneu de tenis Sibiu – Viena unde Ricanu a fost… arbitru. Pentru acest mare evenimet dlui arbitru Necula i s-a comandat un costum negru de la Viena, care a fost returnat spre a fi retușat pe imperialele sale dimensiuni… Serata s-a terminat matinal cu amintiri din copilăria fotbalistică a lui Rică, la trei ceasuri după miezul nopții.

A fost o reuniune frumoasă decentă și exemplară.Pe alocuri a cântat voce și taragot marele bard popular, polivalentul de la rock la folkloric, apoi la lyric – poeme de Lucian Blaga, Adrian Păunescu, George Țărnea, George Stanca – marele, policulturalul Sergiu ”Babu”Cipariu. Chiar dacă era ușor devastat, după ce fusese și ziua sa de naștere…Viață de artist…Babu este bardul cpmplet pentru un public intellectual servit de o fabuloasă memorie și, o și mai fabuloasă asociativitate. Dincolo de banalele și enervantele lăutărisme gen ”atenție!”, ”se știe!”, ”important!”, ”ia-uzi!”… el conversează cu lumea dînd un citat versificat din tr-un poem, care se potrivește situașiei.Un geniu al petrecerii savantă și decentă, dedicată bunului simț intellectual

…Un om de aur cu talent de diamant…

Întrebarea majorității sexa-septa-octogenare prezente fu aceasta: ”Oare, tinerii de azi se mai distrează așa, ca noi, oare știu să o facă? ”Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt…”

… cam așa au trecut cele două zile de festin sau de cură multiplă de îngrășare. Oricum, Sportul Studențesc care ca echipă mai supraviețuiește prin Liga 5, a arătat un mod exemplar, decent de a-și conserva istoria și Gloria trecută. Discret, fără exagerări…

Poantă a lui Rică. Se vorbea despre carcterul antisemit al Răscoalei din 1907 cănd Moldova, din cauza atrocității unui arendaș evreu, Fisher, era denumită de preasa vremii Fisherland…Tati, Fisher era neamț spune sigur pe el, Rică. De unde știi tu, Ricane? Mi-a dat două goluri…