Miercuri 14 octombrie 2015

Confort caloric relativ… M-am trezit pe la 9. S-a dat drumul la căldură, în bloc, dar nu prea mult. Deja azi noapte făcusem cârcei. Mamaie Vasilica, (Ța’Vasila cum o scriu eu și cum îi zicea lumea) spunea că nimic nu e mai hidos pe lume ca foamea. Ba nu, mamaie! E și frigul, bre…

Aveam chef să mai dorm. Mi-am pus ”MezzoTV” ca fond morfeic… Tocmai  se cânta superbissim, Concertul pt vioară-Beethowen. Pe Mezzo am rămas de azi-noapte când am vizionat integral ”Nunta lui Figaro”, în viziune actuală. Pe decorul medieval, tapiserii ca rupte din motivele lui Gustav Klimt, castel, grădină etc… oameni în costume de sec 20 etc. Interesant. Dealtfel de multă vreme am vizionat astfel de opere//operete clasice în costume actuale, ba chiar cu un minim décor.”Opere despuiate” le definesc eu a fi.

Spre final m-am trezit din somnu-mi muzical. De fapt, am ieșit din starea de veghe muzicală. De curios. Cine cântă? Un tânăr violonist, mic de statură, măsliniu la piele, brunet bine, simpatic foc. Am crezut că este israelian…Nu, e armean! Nu-l știam pe Serghey Chachatryan. Haciatrian pe bune… E superb copilul. Dar de unde să-l știu când are abia 30 de ani… A revenit apoi cu Concertul lui Brahms…Nici nu m-am trezit și iată am consumat o revelație. Ceea ce-mi doresc dintotdeauna ca principiu: << Să sug zilnic la țâța unei noi revelații >>.

Cald în casă am deschis toate caloriferele. Aseară îmi scosesem de la naftalină puloverele de casă. Plăcut. Scriu îmbrăcat numai în tricou și șort…Ce repede se adaprează omul cu binele. Animal bun…Am făcut și o baie după trei zile. Micile plăceri ale vieții. Și, încep să cred și …ale vârstei. Dar minunea nu a durat mai mult de o oră. Avem la domiciliu, dragi compatrioți, o atmosferă călâie. Să tot fie… de capul lor.

Deces.Azi îl îngroapă pe Corneliu Ostahie. De fapt, a fost la ora 11; acum e 12:18, Dumnezeu să-l odihnească. A fost un taciturn, un discret, un introvertit. Are o poveste fabuloasă. La Revoluție era în delegație în China. Chinezii l-au protejat, în sensul că l-au mai ținut acolo până-n februarie, parcă, fără să-i spună de Zavera de-acasă. Revenind, era să moară pe loc. Era ziarist la Scânteia Tineretului. Care, ca mai toate ziarele, o cotise. E ca la confortul meu caloric de mai sus, democrația se ia repede. Comentator, specialist în arte plastice. Gust sigur. Degustător fin.. Avea doar 64 de ani…N 1951. Era cel mai bun (și consătean) prieten al celui mai bun prieten al meu: pictorul Vasile  Chinschi. De la care, apropo, am lucrări. Cumpărate sau cadorisite de el de zilele mele și ale soției…Culmea, Dumnezeu a vrut ca Ostahie să se îngroape lângă Vasile.. Cu Vasile. Căci, nu avea loc de veci, iar familia lui Vasile avea un loc în plus. Ce frumos, și generos…creștinesc gestul dictat și executat de Pronie. Apropo, eu am trei, locuri, să tot mori… unul e cumpărat de mine, celelte moștenite…

Fotbal mondial. Aseară am văzut cu bucurie cinică și un meci memorabil. Olanda-Cehia 1-3. Decăderea Imperiului Olandez. Ce îmi amintesc despre  această țară furnizoare de fotbaliști ciocolatii surinamezi, geniali, este faptul că tot spre o perioadă de decădere a vândut Noua Olandă (bucată din   Bazilia) Lisabonei, cu 63 de tone de aur…”Batavi” i-a făcut pe olandezi Napoleon, când, după ce a făcut Republica Batavă, a desființat-o, 1806, pentru a-și numi fratele Louis rege peste teritoriu. Istorie.

Tot istorie este acum marea forță ce se numea Olanda. Ultima dată bronz mondial… Care și azi îi mai include pe bravii batavi Van Persie, Sneijder, De Jong, Van Dijk, Huntelar ajunși din păcate niște umbre portocalii. Olandezii zburători au ajuns niște căzături. Portocala mecanică, doar un mecanism ruginit și stricat. Olanda arată azi cum e Cetatea antică a Romei: ruine știrbe  și melancolii blegite. Sic transit Gloria Mundi…

A fost odată, ca niciodată…

…stau tot pe Mezzo, mă regalez…numai muzică Mare. Uite-l și pe Daniel Barenboim, cântă la pian și dirijează…Beethoven, Boulez, Bruckner.