Miercuri 2 decembrie

…și rana din labă nu mă lasă .Am consultat un terapeut specialist în BOWEN, un mod ciudat greu de crezut ca terapie. Cred că aici e ca și minunile de la biserică: trebuie să crezi. Mai vine peste o săptâmâna. Păi, poate până arunci mor…Chiar dacă mă mai costă 70 de lei mai încerc odată să văd ce se vrea…L-am chemat însă, după ce mi s-a umflat laba rău, și datorită sedentatismului meu, l-am chemat pe dr George Gearavela fostul director al spitalului din Oltenița. Prieten. 70 și ceva de ani. Om cu experiență, elev de-al lui Florin Brătilă. ”Geara – Terapeutul actorilor”, care m-a mai vindecat și-n primăvară cu mijlocul, e un machedon simpatico, plin de vervă. Are tot părul, – pe tot îl are… – alb, pare un fost pletos al anilor 70, deloc gras,talie medie. Inspiră încredere. M-a desumflat urgent, cu cîteva ace, dar mai e de lucru…Oricum, pot să pun piciorul în gheată//pantof//adidas//bocanc.

Am comandat la Libris.ro și la Elefant,ro o sumedenie de romane internaționale bune, ajunse la 3,5 lei. Las’, să fie pentru nepoți. Cartea va dăinui. Uite, că toate vrăjelile astea cu E-book nu prea țin. Cartea e carte am, mai spus-o. Îți dă senzația că instrumentezi…o femeie. Coperta fiind  fața, obrazul. Frumoasă, atrăgătoare. Or, nasoală, boccie. E grasă sau slabă, mică sau impozantă, mare. O desfaci ușor sau greu; la una cu filele netăiate ai senzația comiterii unei deflorări benevole. Poți să o pipăi, să o pătrunzi în profunzime. Fiecare filă e alta. Exact ca mareele comportamentale ale Evei, Venerei cum vreți…Se poate să te îndrăgostești de ea după ce o parcurgi, o citești filă cu filă…Ce e mai frumos și mai excitant decât a citi o carte, a penetra liber un univers …și ăștia vor tot amor electronic. Onaniști triști și metafizici…voaioriști ai lecturii.

Apropo, am terminat două lecturi simultane. Prima e J.M. Coetzee- Așteptându-i pe barbari, Humanitas fiction, raftul Denisei, 2014. A doua e Anchee Min – Cum am devenit doamna Mao- Polirom, 2009.

Cartea, ea însăși, exemplarul adică, nou-nouț, strălucind în soare ca un Bentley alb, decapotabil pe plaja de la ”Trei papuci”… zic, cartea,

în vară a fost în portbagajul mașinii mele. Întâmplător și fatal, cineva, șoferul sau soția, a pus alături o sticlă de vin roșu primită cadou.Vin de țară. Pet de 1,5 . Dop sigur, dar probabil nestrîns bine. Pe drum, sticla s-a scurs. Cartea a absorbit tot vinul. Tot roșul maoist. Așa că, am ținut-o pe balcon la soare multă vreme, până să poată fi citită.Miroasea așa bine – vin vechi, monșer! Apropo de alegoria mea sexo-livrescă, nu-mi plac femeile care miros a alcool . Numai că, în cazul de față, ”femeia” mea mirosea, repet, a vin vechi. Iar mie alcoolul în sine nu-mi displace. Treacă de la mine…În schimb – habar nu am de ce – mă excită fetele care duhnesc a tutun. Asta, poate din liceu, când fumatul ne era interzis…iar când sărutam o fumătoare, pe lângă fiorul de rigoare biologic firesc, aveam în plus o emoție adamică. Știți, fetelor, ”fructul oprit”…

Cât privește cărțile, promit să umplu Bibliodulia. Căci, vă jur, am în stânga mea, pe masa de lucru un zid de cărți, dăruite de prieteni, care așteaptă de două veri. Și acum e a treia iarnă…Înainte de a trece la travaliul promis, mi se pare semnificativ motto-ul, cărții despre madam Mao ”cunoscută sub numele de Yunhe (1919-1933). Lan Ping (34-37) . Jiang Ching (1938-1991). ” Care motto sintetizează sentimentul cu care rămâi după lectură. Acela de a te mira cum se desfigurează omul, și caracterul său la pachet, în lupta pentru putere. Motto:

<< Ești dorința care te mână din străfundul ființei tale. //

   Și cum îți e dorința așa ți-e și voința. //

  Și cum îți e voința, așa îți e și fapta. //

  Și cum îți este fapta, așa îți e și soarta. >>

Brihadaranyaka- Upanișad IV.4.5.

Profund. Fabulos. Perfect… de parcă Upanișadele au fost scrise după apariția cărții doamnei Min.