Sâmbata 22 noiembrie (partea a 2-a)

Ca să ies din starea de așteptare cu gândul că mă întorc la Edelweiss unde mă așteaptă o noapte precum celelelte de aici, m-am culcat. Pe la 17 a venit Vlădica extrem de precipitat. Trebuie să ajung la Elelweiss, să mă schimb apoi să revenim la Obervellach la serbarea de despărțire. Nu mai pot sta stresat, mă sufocam încercând, mai intâi să pătrund în cameră fiindcă nu mai știam unde am pus cardul. Am transpirat cinci minute și l-am găsit. Schimbă-te de trening, de papuci, fă-te mai de gală. Am ajuns, după spusele ”neamțului” de Vlădica – care mai nou își administrează secundele repet ca un fritz authentic – la ora 18,03. Sala plină, omul landului, primarii lor Mallnitz, Obervellach, Flatach, cei doi ai noștri Bran, Fundata. Cel din Moeciu e reținut în țară. Tricolorul în diagonală. Doamne, ce bine le vine… Ostilitățile sunt dirijate de o doamnă, gazda dar în realitate totul face fiul dlui Fodor din Viena inițiatorul //ii programului European. Discursuri. Felicitări reciproce, asezonate cu un cor drăguț, popular care intonează cântece karintiene. Se mai vorbea, se mai cânta alternativ. Programul se derula pe un ecran mare. Lung, prea lung… discursul. Prea ”de lucru ”. Era doar o festivitate…

M-am așezat la masă cu un grup de doamne și cățiva domni învestmântați în costume populare karintiene. O splendoare. Eu am crezut că sunt tot dansatori, ca la fine să constat că erau doar spectatori în costume de sărbătoare… La alt grup real de dansatori și dansatoare am urmărit dansuri excelente. Unul satiric în cerc unde un bătrân când îl prindea pe cel din fața lui că se lasă pe tânjeală, ăi trăgea un șut în fund.Apoi la unison bătăi pe pulpe exact e cu melodia..la noi asta se face pe pauză doar cu ritmica. Țipete de părure, amintindu-mi de colegii de hotel după 2 noaptea… Figurarea muncii de tăiere a copacilor, cu joagăre și topoare totul în dans specific.

Final. Schimb de cadouri. Prilej cu care am cunoascut-o pe doamna distinsă care stătea în fața mea la masă Claudia și pe soțul ei. Vlădica ne-a făcut poze cu ei minunat încostumați (cuvânt nevalidat, n.m.GS).

Ne-am mutat la Edelweiss unde lumea a început să plece .O parte din grup nu voia să rateze, să mai rateze, un chef, un soi de bal-mascat. Așa că, m-am pomenit pe la 12 noaptea cu un hotel cvasi-pustiu. Am rămas, eu și Vlădica, plus doi șoferi care trebuiau să plece de aici mai târziu ca să-i ia pe cheflii de la Flattach, și să o tundă spre țară. Eficiență maximă.