Sâmbătă, 21 noiembrie

…așa că am adormit când am vrut eu, nu când au vrut Ei ca la Mallnitz Edelweiss. M-am trezit cănd am vrut eu pe la 8.15. Incredibil. Ploua. Am băut cafeaua, am măsurat glicemia. 161. Ok. Mi-am ronțăit cerealele cu lapte; mi-am îngurgitat pumnul de medicamente; apoi m-am culcat liniștit la loc. M-am trezit pe la 12 cu un foșnet ciudat și minunat. Ningea feeric și nici acum când scriu – 2;37h – nu se mai oprește. Am continuat dicuțiile de documentare cu Dosia… și ninge… ninge. Am cerut părerea lui Deko frumoasa somaleză, azi de serviciu la bucătăria. Era siderată. Vedea penttru prima oară zăpadă. Am păcălit-o să facem o poză de interior. Sau să-i fac o poză acestei frumuseți exotice ciocolatii.. Pe la 4 urmează să plec. Nu înainte de a mânca prima ciorbă din vizita asta…

Va urma..