MIERCURI 18 noiembrie

Nu am putut adormi până la ora 4 dimineata, m-au ”ajutat” colegii din hotel extrem de nocturni, muzicali și volubili. Chiar melomani și buni dansatori de tropotite, cu mult effect pe o dușumea de lemn sănătos… Ca să mă bucur de spectacolul integral, nocturn, nu numai audio ci și video live am stat jos în hol până spre dimineață. Am tăcut ore-n șir cu un primar care avea un difuzor din pla portabil si schimba piesele de pe un telefon bengos. Ulterior, am vorbit mai mult cu ucrainianul Nichita unul dintre gemenii de la Bad Bleiberg ajuns nu știu cum aici dimpreună cu Alexei. Frustrări,  deranjuri față cu colegii musulmani… și nu numai… De fapt am venit de la GuttenBrun cabana lui Tibi, unde ni s-a servit un grătar și numai bere. Eu am băut dintr-un vin roșu din cramele lui Tibi…

Azi de dimineață m-am trezit la fel ca ieri: dureri de cap și glicemii exagerate  – 215. Am mers pe jos de la prânzul luat la ”staff”. Noii refugiați, irakienii au început să apară prin stațiune, M-au salutat cu afecțiune. E o zi fabuloasă cu un cer senin de tot. Cald. Pe la 3 am văzut secera lunii timidă speriată de atîta soare. Nu pot mânca ce mi se oferă de la ”staff”. Numai macaroane, paste, sosuri. Îmi crește glicemia spre alarmă. Am luat acasă câteva borcane de zacuscă. Noroc că la mic dejun am de unde alege, totuși. Așa că aș mai avea ceva încropeală pentru un prânz fără ciorbă și altele. Lumea crede că fac fițe. Asta-i boala. Aud că astă-seară vine bosuul. Îl aștept. Acum, pe la 8 ora locală hotelul e pustiu, aflu că sunt toți la o discotecă. Nu mă bucur că se va întoarce tribul…