Vineri 13 noiembrie

Nu am avut chef ieri să fac nimic.  Dar am scris ca un turbat. Textele absenței din țară.  Norma.  Am ajuns la ziua de marțea cealaltă. Am o angoasă deși afară e ceva de primăvară, căldură plăcută, blândă, mătăsoasă.  Soare plin. Dar ziua mică, fir-ar… cum e ocaua hoțului.

Filozofez.  Raportez sentimentele și preocupările pe luna în curs:

Particip extrem de selectiv la chestii publice.  Nu mă mai intersează decât degustările de vinuri bune, chiar mine VINARTE.  Ascult muzica lui Ilie Stepan, citesc sau discut telefonic or electronic și ceva istorie dacă e vorba despre Pamfil Șeicaru obiectul doctoratului meu. Efectiv sunt la fine de lectură Anchee Minh Cum am devenit Doamna Mao.  Are și ficțiune față de Memoriile doctroului Li.  Apropo, e de consemnat.  Când am publicat fragmentele cele mai tari despre sexualismul lui Mao în VIP, la cerera lui Alfred Neagu editorul, privind tratamentul de longevitate cu cât mai multe fecioare al Marelui Cârmaci , am primit un telefon de la ministrul de atunci de Externe, vechiul prieten Adrian Năstase.  M-a rugat neoficial, ”ca vechi prieteni” să opresc serialul. ”M-au sunat tovarășii chinezi, nu le dă bine la imagine, ai putea ,George?” Nu aș putea… dar te anunț că azi apare ultimul episod.  Așa era planificat.  Mulțumesc, prietene.  Cu Adrian am reluat relațiile acum după necazurile sale… Și ale mele cu porcăria ai zisă ”plagiat…”. Nu reușesc să-l văd și-mi pare rău.  Am multe să-i spun…

În rest, îi scriam azi lui Tav U., stau acasă scriu și ascult Mezzo nonstop.  Mai nou sunt bunic. Uitasem fiindcă îs inactiv.  Am o nepoată de la George jr de nici două luni.  Aștept activitatea.  ”Tataieiada”. Apoi, lucrez la cartea ”Am fost în Refugistan ” plec iar… și la o alta memorială despre participarea mea la Revoluție.  ”Revoluția pulii mele” titlu provizoriu.. Totuși cred că îi voi zice ”Revoluția mă-sii”, e mai digerabil… ”Opera omnia – poetică am publicat-o de 5 ani.  Mai am pusée de poezie de publicat.  ”Secvențiale” la care tin foarte mult… Plus restul scrisorilor din Click în minimum încă 2 volume.

Apropo de poezie, vezi și Mircea Dinescu… nu a mai scris de ani buni… A trecut la Violon d’Ingres-ul lui…  bucătăritul.  Ca orice epicurian.  Suntem la etatea plăcerilor naturale necesare și nenecesare.  Ataraxia cum o numea Epicur.  Apropo de Mircea l-am sunat ieri cu o zi întârziere, a făcut 65 de ani.  I-am compus o scrisoare care va apărea mai încolo, am prea multe aniversări… Coposu apare luni – aniversarea dispariției.  Eram în Slovacia la meciul decisiv.  Erau acolo nea Iancu Hagi, Culae Lupescu am o poză cu ei… Se remearcau doi tineri.  Primul, Viorel Moldovan.  Al doilea Adrian Ilie nu știu de ce azi uitat. După meci am ajuns la București, la Vox Maris disco.  Masa din mijloc Hagi și Gică Popoescu.  Baștanii.  Eu cu Puștanii.  Cei doi,care fiind singuri m-au invitat la ei la masă. Ce vremuri…!

… ring-ring …un moment mă sună istoricul Costică Bușe (76 de ani) alias Eminescu cu care seamănă izbitor. Ne știm de ani buni de la dr Găucan. Vrea să-mi trimită niște cărți de și despre el.  Apropo ce o mai face Gelu Găucan, nu l-am văzut nici la funeraliile lui Vadim, nici Costică nu mai are nicio veste.

ora 16:30, va urma…

Nu mai urmează… am experimentat o vodkă nouă de la magazinul nou de pe Mihai Bravu. Magazinul cu produse rusești. Interesant și scump. Am luat o vodkă și multe bomboane cu fructoză pentru diabetici. Culmea, soția îmi semnalaează la 10 metri linie de blocul nostru un magazin cu produse din Spania.  Zeci de jamboane expuse, conserve de porc Hispanic vinuri roșii… am luat o sută de frame de jambon și un cârnat cu carnea tăiată cu satîrul, apoi m-am întâlnit cu Ovidiu Scridon, folkistul și poetul. Cel căruia i-am scris prefața la ultima carte.  A venit să mi-o deie în fine. Bucureia un ins cu picioarele bine înfipte în pământ , nu musai al patriei și al lumii.  Vine din SUA unde se plimbă prin locurile atioice, mi-a readus Dorul meu nestins de Niagara.  Cuțit răsucit în rană.  Nu m-am omorît cu feliuțele alea subțiri de jambon știind că măine merg la hanul lui Manuc unde se lansează de către VINARTE vinul de toamnă, Beaujauleisul românesc… acolo nu lipsește acest produs ca și cașcavalul …  Adorm în arome hispanice stropite cu un alb romînesc de casă. Mai văd repriza a doua a meciului Franța- Germania și aflu că Stade de Franca e asediat, președintele Franței evacuat de urgență.  Altă urgie de vinerea Neagră, urgie mare …. adorm…

Sâmbătă 14 noiembrie

Jurnal extim Mersi Morel.  Mersi Dorel.

…ora 6. 00 dimineața.  Sună telefonul.  E George, fiul meu.

Ai văzut ce e în Franța ? Lanț de atentate.  Un concert rock cu spectatori mitraliați, atentat la stadion la meciul Franța – Germania… Franța e-n stare de război.  S-au închis granițele. Bieții de ei.  Țara demoncrației și a Libertății… vai de mama ei… îi ies pe nas și democrașția și libertatea, cu sânge mult… Tot forțele siriene își arogă atentatul.  Nu se mai poate, și eu de mâine-poimâine mă duc în Austria, prin Veneția //Mestre să le oploșesc rănile refugiaților LOR.  Sunt curios ce gândesc.  Dar mai plec?

Până una alta mă sună la 9:00 actorul Dorel Vișan.  Mai mergem la Vinarte? Cum să nu? Te iau cu taxiul.  Acolo, primul șoc: aceeași pletoră cenaclieră a Bucureștiului.  De care, să mă scuze, m-am săturat. Nu mai frecventez astfel de medii mediocre… Pe lângă ei,  oameni sobri serioși, ambasadorul Armeniei care se simțea ca acasă.  Deh… Hanul lui Manuc a fost al unui armean Manukian mare spion dublu ruso-turc… Lumea literară, actori, caricaturiștii lui Tofan, cu Dtru Constantin care și-a pierdut definitiv vocea , E și Dan Ciachir care are lucruri interesante să-I comunic lui Dorel Vișan.  Andrei magheru și soșia.  Ambasadorul Franței s-a recuzat de dimineață din motive firești… Oricum, estompar de noaptea pariziană însîngerată, totul e drăguț, decent – s-a păstrat un moment de reculegere – fiindcă e o zi de toamnă frumoasă în curte la Manuc-bey… Miniștri foști ai agriculturii sau din Comeț exterior. Apare și Dinu Săraru.  Și, Marian Munteanu cu care m-am lamentat ce revoluție moale și scurtă au scremut puștii ăștia care au înlesnit fără să vrea o remaniere de guvern și atât…Furtună-ntr-o ceașcă de cafea.  Cu gust de sânge și miros de carne arsă…

Mă întâlnesc cu dentistul, amic vechi Morel Rosenthal care ne invită – pe Dorel și pe mine – la Petrăchioaia.  Unde are o vilă, pe mal de lac, încă spre terminare.  Bem un vin, facem un grătar, de parcă nu eram sătui… Acceptăm aventura.  Au meritat aerul și briza din curte – ”briza personală” ce frumos sună! – care bate dinspre lac , sunt de neperețuit.  O ciorbă de gâscă cu găluște, la fel.  Mersi Morel.  Mersi Dorel.

La ora 20 eram déjà la TV, la meciurile de fotbal ale serii… cu ele am adormit, căci trebuie să-mi schmb bioritmul.  Luni la 5.00 vine mașina să mă ia spre aeroport. Plec la Veneția și de acolo o mașină ne va lua spre Obervellach și Mallnitz- Austria.  Mi-e dor, deși mă trece un fior… iar mă aventurez în necunoscut… Pe kroll la Tvănainte de a adormi văd o soluția dată de băsescu: în genul Europa trebuie să scape de emigranți să-I trimită acasă.  Și eu gândesc la fel… dacă n-aș fi om…

 

Duminică 15 nov

Îmi resetez bagajele.  Ca de obicei căldura soarele primăvăratic de aici mă derutează.  Mă uit la meteo și văd că acolo, capetele de zi sunt sub zero grade, restul , în jur de plus 8… Cât voi sta înăuntru, cât afară ?