Sâmbată 31 octombrie

Nu prea titrez însemnările, dar azi o fac. Am motive de  un rar tragism:

Moarte în ”Colectiv…”

Azi noapte la 11.30  pe când zappam –  ce cuvânt delicat, ca o epidermă de crocodil downlodată pe Nil – am văzut  un Breaking News. Nenorocire. Dezastru. 25 de tineri arși. Morți. 88 la limita vieții. La  ora aia.

Tragedie în noaptea de Halloween.

Din exces de zel  idiot privind  prudența față de  publicitatea  indirectă, nicio televiziune  nu a spus la  început cam  pe  unde ar fi locul. Sau din  lipsă de  informații certe… Iar accidentul s-a  petrecut la  început  nu la Club ”Colectiv” ci , într-un ”club bucureștean” din centrul  vechi. Lipsă de rigoare. Care  m-a  chinuit. Am un fiu  DJ… că de aia  am boală pe  ăștia de la tv. Am crezut că  înebunesc. L-am sunat. Telefon ocupat , deranjat, blocat. Eram disperați eu și soția mea. Ieri, fiica  lui, nepoata  noastră, a  împlinit  o lună… Finalmente, fiul mi-a răspuns  plângând,  iritat, nervos: are colegi mulți acolo… Am văzut  apoi și fațada de  la Pionerul cum zicea  o reporteriță  cultă, dar la disperarea asta mai treci cu vederea. Vorbesc cu părintele  Cărămizaru de  la Sf Gheorghe care-mi spune  apropo de Halloween că  iată, nu e  bine pentru cei ce  iau chipul Satanei. Așa gîndesc și eu mai  mult  instinctiv nu am argumentele teologice ci doar  logice. Ce treabă avem  noi cu sărbătoarea asta? Dar Corina Drăgotescu, apropo, a spus că această asociere ar fi o prostie. Dacă crezi, n-o crezi… eu cred, căci de aia am sunt un  mare teolog…

Transmisiile tv au fost ca de  obicei, la asemnea evenimente cu sânge  mult, au fost zic, prezente  imediat. Se călcau pe picioare cu poliția și pompierii. În club, la fel muribunzii se călcau între ei. Disperare. A povestit-o un supraviețuitor cu  un cinism dureros: scapă cei  puternici…

Doamne…

Am văzut azi noapte una dintre cele  mai  impresionate  faze, la TVRomania TV . I-aș zice poza anului. Un om gras în genunchi, solid,cred că brancardier făcând minute-ntregi resuscitarea unei tinere scoasă din foc. Spun tânără fiindcă i se vedeau doar tocurile înalte de  la cizme… Nu prea suntem obișnuiți să vedem live așa ceva. Nu că aș vrea să fim răsfățați cu asta  Doamne ferește, dar  nici să fie postul amendat pentru tăria fazei. Nu erau detalii dramatice, naturaliste, sânge, carne arsă, ci numai efortul, efortul disperat al  unui  om de a salva viața  unei tinere… Ce grozăvie!

Și, mai e  o fază: aceea  în care …vai, Doamne,  nu pot scrie de  lacrimi…în care  o fată și-a sunat  mama spunându-i:

”Mamă, scoate-mă de aici. Am ars…!” …scuze  nu mai  pot  scrie…