Invierea Domnului

Paște fericit!// Hristos a Înviat!

Lumină lină

 

Lumină lină lin lumină

în har și suflet să vă vină

și raza ei lumină vie

lumina lină să vă fie

gs

 

De o săptămână m-am blocat. Nu mai scriu și nu mai pot scrie o vreme. Sunt sătul,mai ales că pentru redacție trudesc zilnic. De ani buni, octombrie 2009, de cca 7 ani…

Am reușit să mă acopăr până pe 3 sau 4 mai. La blog, pauză. Și, fir-ar să fie, lucrurile se complică. Am avut o săptămână plină. Dar, vorba Lenei, te apuci să spui totul despre tine să dai din casă. Chiar mă gândesc să scriu, nu un jurnal extim ca acum, adică cu totul pe față, nici unul intim dar nici unul exclusiv personal, cenzurat, care să se publice post-factum… Mai degrabă un ”jurnal mascat”. În care să fiu eu dar fără fața mea, ci doar cu o mască de Taur…așa se explică grafica de mai jos.

 

Voi vedea după ce se consumă setul de sărbători. Încep de fapt un nou ciclu medical cu insulina rapidă. Între mese etc. Lucru care mă irită tare, căci nu mă mai pot abadona deloc. Au fost Sf Gheorghe, 23 aprilie, a venit Paștele, pe 7 mai sunt în Ardeal unde va fi ziua lui Ghe Zamfir – zice el, un Sf Ghe translatat care a căzut în post. Nu și pentru mine care-s absolvit, fiindcă am diabet, fără glumă. Plus, ziua mea de naștere, 69 de ani. La lista de Tauri din neam, am omis-o pe cumnata de la Costanța, Nicoleta, pe 8 mai.

Jurnal mascat

Învierea am făcut-o la Biserica Sf Constantin și Elena, ctitorită de Mareșalul Ion Antonescu, cea cu marele scandal privind bustul Mareșalului, ascuns acum într-o firidă de la subsolul Bisericii. Culmea e că noi, de la Cișmigiu, de la Biserica Gorgani, fief al Mișcării Legionare am ajuns la Mareșal…. Suntem obsedați…

Paște banal. Ciocnit ouă. Hristos a Înviat – Adevărat a Înviat! Friptura, drob, ciorbă,stufat… alea-alea și la culcare. A, un pahar de vin roșu Castel Bolovanu, doar unu…

De Sfintele Paști la prânz a venit, cu mama ei, nepoata noastră Eva-Maria 7+. FOTO. Tatăl ei, e plecat cu munca la mare…Eva e de-o vioiciune fabuloasă, explorează în 4 labe tot universul de la înălțimea gleznei…E curioasă tare, are ochii inteligenți, e vioaie. Oi fi eu subiectiv ?

Seara am pus-o pe fotbal. În fine, Espagnolul lui Gâlcă a scăpat de retrogradare câștigând cu 1-0 acasă contra Sevilla. Mă bucur ca și la Șahtarul lui Luce care a bătut cu 3-0 pe Dinamo Kiiv.

Somn lung. Citesc paralel ”Cetatea ereticilor” a lui Andahazi și termin Liliana Lazar ”Pământul oamenilor liberi”, carte tradusă din franceză de Doru mareș, amicul meu rar și drag. Titlurile par a sugera aceeiși idée, dar din păcate nu este așa…sau nu pare a fi. Mai am însă de avansat în ambele cazuri.

Am văzut meciul decisiv pentru Steaua, cel cu Pandurii. Steaua trebuia să bată spre a râmâne in cărți. Băieții fiului lui Puiu Iordănescu – născut stelist – au făcut 1-1. Au făcut-o așadar pe Astra campioană ! gest fratricid. S-a transmis de la Giurgiu din cantonament reacția. Euforie, nebunie, copilării. Nu a lipsit nici adagiul ”Muie Steaua!” care oricât de nesuferită ar fi echipa asta grație patronului, nu se face. Mor când aud ! Nu se poate fără vulgarități? Popor deschis prostului gust…asta să fim noi ?Cu toată miorița noastră și Mesșteru Manole și alte mituri esenșiale noi ne reducem la Muie Steaua? Noi, neamul lui Brâncuși, Enescu, Blaga, Țițeica, Paulescu, Ionesco, Eliade, I. Basgan…redus la ”Muiesteaua?!! Ce decadență, ce rușine! Vulgul, el…Populimea, cum îi zicea duios politicianul Adrian Năstase…

Luni am fost la sora mea în Giulești. Masă, glume ca-n familie. A venit și fratele cumnatului. Spre seară am plecat acasă. Meciul decisiv nu mai e decisiv. Astra – Dinamo, meci de comedie așa d’un pamplezir, monșer… Îmi cer scuze din capul locului : am gândit românește, și mă bucur că am greșit. Mă gândeam ca tot românul obsedat de blaturi. Ăștia, giurgiuvenii, au adormit cu șampania pe post de biberon. Nu-i mai interesează. Pe Dinamo i-a bătut la București cu 4-1. Acum va fi un 1-3 acolo. Blat. Culmea, e că mi-a confirmat gândul, raționamentul malefic și Costică Zota arbitru de meserie, care la un post tv, la Dolce ”Urechilă” a zis exact ca mine: 3-1! Cum a început meciul se confirma treaba: 1-0 pt Dinamo, 1-1 apoi 2-1, un gol la care mi s-a părut că Găman s-a cam dat la o parte. Mi s-a părut. La pauză, Astra s-a trezit din ”beție”, Șumi l-a băgat pe giuleșteanul meu din Sârbi, Ioniță Alex II. Care a dat două – da, două! – goluri superbe din pasele lui Alibec… La final 4-2. Degeaba aștepta lumea și comentatorii DIGI să cadă obosiți giurgiuvenii. Ba, a mai intrat și Daniel Nico, care a ratat două ocazii clare. Nu a avut noroc. Dinamo fu atât de tare nene, că-i bătu o trupă abia trezită din machială…Negoițisme și rednicărăi…Fiindcă, a mărturisit Șumi, s-au culcat la 6 dimineața!!!…Șumi, rapidistul meu care a sărbătorit victoria cu un fular alb-vișiniu la gât… Șumi care s-a certat cu toți. A mai rămas să se certe cu Isus Hristos ocupat cu Învierea, …Șumi ăla arțăgosu; anti-stelistul; pontosu; ăla care uneori desființează acuzativul dintr-o propoziție ca Tăriceanu; Șumi nebunu a făcut minuni…ce le-a făcut băieților să joace din plăcere pe sărăcie, pe spectrul dezastrului…?Cum le-a anihilat cupiditatea, materialismul unor fotbaliști ? Căci, mă gîndesc la patron. La d Nicolae, aflat în pușcărie…Ce bucurie înăbușită în sufletul lui !Extaz în lacrimi… Cu o mână de rapidiști – președinte Dani Coman; antrenor Marius Șumudică; trei jucători, Nico, Oros, Coman. Plus un Budescu și un Alibec, și un meritoriu stelist vechi –Lovin. Să ia visul lui major…să ia Campionatul! Spectaculos dar trist destin !

Unde – iată, domnule George Becali! – nu numai banii contează… Sunt fascinat de această victorie. Alt oraș mic – Giurgiu 266 mii de locuitori. Precum fu și Urziceniul cu o populație care încape în stadionul Giulești și mai rămân ceva locuri libere. Aici, percep și pricep oarecum, ura, frustrarea victorioasă ale celorlalți, ne-steliști, contra grupărilor pururi victorioase gen FCSB. Astra a devenit brusc Echipa Națională a Frustraților. A răzbunat milioane de români umiliți de banii și grandoarea lui Gigi…

Și, apropo de campionatul déjà tranșat la Nordul lui, după degradarea FCSB de către fiul celui mai mare fecesebist al țării Puiu per Edward ; după scorul de la Giurgiu unde se cedea că gazdele se vor da la o parte ca niște popoice din sticle goale…

Cred că am asistat la cel mai curat, dacă nu primul, campionat curat al României. Și, aici am voie să fiu și eu nostalgic: o asemenea bucurie ar fi meritat-o cu prisosință, și retrasul din fotbal Adrian Porumboiu și FC Vasluiul său…

Am, jur!, un sentiment de alb, de imaculare.de auroră emailată. Simt că respir primvară. Și, nu e rău deloc…