George Stanca

 George  Mihăiță și bucșanul* lui

M-a ajutat Dumnezeu să am, să apuc  o vârstă. Și  să  văd , să consum s-ar spune azi, mult  teatru. La  microfon , teatru TV, la cinema, teatru-teatru sau  mai  nou, spectacolele grandioase de  operă și balet  de pe Mezzo tv…care tot  teatru  par a fi… Astea  le spun așa, ca să  mă  legitimez , oarecum. Căci, altfel pe  lângă calitatea de spectator și comentator mă  leagă  multe multe  prietenii cu  mulți actori , mari, cunoscuți, talentați sau monștri sacri, din  lumea tatrului și filmului. Am vizionat deci  mult. Și, au început  să  mă pasioneze reluările. Remaierea, da! Remanierea  în funcție de regizor a unor capodopere. Așa am revăzut  la ”Comedia” o serie de reveniri notabile. „ Cover-uri”. ”O scrisoare pierdută”, apropo de ”Scrisoarea” lui Mălăele; ”Revizorul” …recent și piesa lui Sebastian despre, sau dedicată  vieții intestine dintr-o redacție  capitalisță . Trebuie să  menționez asta, capitalistă ,-  intră  la categoria ”cover” – Ultima  oră. Sau filmul similar Afacerea Protar….și acum, ”Beakin’news”.

Regizorul  ultimei variante este d. Mircea Cornișteanu. Care a adus unele  adaosuri sau tăieturi, pudră, fond de ten, rimeluri sumbre și lumini demascatoare corpusului general al  piesei. Nu-i prea  moral, etic, dar e voie. Se  practică. Mai ales,  comprimarea unei piese fie ea de  un autor clasic , neaflat în viață. Dar, asta e altă discuție.Știu, timpul, cel social s-a comprimat. Piesele vechi  au rămas dilatate ca-n vremea  lui Will…

 Așa încât, ”Ultima  oră”  a  lui  Mihail Sebastian a devenit  ”Breckin’ news”. Nu discut  despre distribuție  musai ci doar despre  un distribuit: George Mihăiță. Care joacă rolul  mogulului (cuvânt  nou…) de presă Grigore Bucșan. Personaj  impus de filmo-teatrologia anterioară a fi un gras, grobian, cinic asocial și constipat…costeliv. Antipatic, așadar. Și, fără umor. Ca  mai toți ăștia de-ai  lor, tipii cu  bani  milionarii//miliadarii//oligarhii//mogulii vremilor  moderne. Bucșan în  istoria relativ scurtă a  piesei a fost așadar jucat, interpretat  pe un singur  registru . Și, acesta grav. Numai  grav. L-am văzut pe Finteșteanu în rol, în film. Unde a funcționat bine. Corect. Conform. Conform scenariului, conform textului… nu  mi-a  spus  mare  lucru dincolo de ce avea de  spus…

Or, George Mihăiță , conștient sau  nu, a refuzat această tradiție. Aceste conformisme. A vrut  mai  mult. Fiind de esență comediană el  l-a tras  pe  Bucșan  pe strada sa – Comedia. Mă gândeam când actorul de comedie, consacrat, recunoscut, stabilizat, recte Mihăiță a  mai avut  un rol grav, serios ?  Și, după nu  prea multe căutări am găsit – la debutul său – ”Reconstituirea”, filmul  lui  Pintilie. Ba, acolo e  și tragic…

Astfel, încât în interpretarea lui Mihăiță, cinicul  Bucșan a devenit  și  mai  cinic… Căci, i s-a adăugat ironia lui Mihăiță. Mai cinic , dar și  mai simpatic, digerabil, mai omenos și accesibil  pentru  un  mogul. Pe care, parcă ieșit transpirat dintr-o  bancă de renume  îl găsești  înjurâd și  măncând semințe pe  un stadion cu amicii Vali și Marcel  pe  lângă el… Altfel, dumnealui  mogulul, calcă, în deplină conștiență  de actul  de a  păși; o face, o comite cu  mare grijă, cu  prețiozitate ca-ntr-un ritual sacru, având  parcă grijă de tezaurul lăsat de urmelor  pașilor săi… calcă preșios ! Zâmbește ades. Dar numai sarcastic, un mârâit de  leu, emis mai  mult suflat ca de motănelul bunicuței. Tot rolul  lui , acela al  ”înțepatului” Bucșan – este altceva decât  mă așteptam. Altceva decât au făcut  unii  prcedenții actori care l-au jucat  pe Bucșan…

Căutând  cu tot dinadinsul similitudini cu  clasa socială a  oligarhiei românești prezente, nu  prea am găsit  un  anume  model  care să-l inspire  pe actor. Căci, Dinu Patriciu era  firesc și fuma  prea mult  trabuc. Mihai Gârciog era ironic, calin, terstru, dar niciodată sarcastic, era chiar  simpatic cu carismă și succes  la  dame. Dincolo de cei doi, cu care chiar am lucrat ,  majoritatea  mogulilor  de  la  noi au fost și sunt  mârlani, grobieni, sfidători. Cerepumniști , cum zic eu. Ba, purtători de ghiuluri, și cruci  mari atârnându-le la gât ca unor condamnați; inculți; diabetici isterici  asudați, irascibili, găgâviți fizic  și existențial.  Și, de o inculturăăăăă crasă! Unul în fața unei fidele copii după Monalisa m-a  întrebat dacă e  originală…  Sigur , după  mogulii  posrtevoluție,grobienii, a apăut  și  o a doua  categorie – Douămiiștii. Tineri, foarte tineri, anonimi, subțirei,ușor  palizi, cvasi invizibili  discreți, cu  sacouri  negre  și scurte ca actualul  viitor fost președinte al FRF , milionar nu  pe  banii săi…Ei, nu!”Bucșanul” lui Mihăiță nu putea fi anacronic. Și nu e!                                                                                                                                 Bucșanul lui Mihăiță e updatat și adaptat. Băiat subțire, îmbrăcat cu gust. Are clasă. Factic, Mihăiță  l-a lucrat atât de  profund –  el, Cornișteanu sau ambii –  încât a creat chiar tiparul social. Imaginea-standard  necesară fizicului  și  pezenței, ținutei  unui  mogul de viață nouă. Contemporan  tuturor, opus grobianismului buticar sau bugetofag bucșanul lui  Mihăiță e  un miliardar avant la  lettre… Dar umorul, umorul de unde, domnule ! ? Numai de  la  el, de  la Mihăiță… Repet, cum a făcut el să stoarcă, pardon extragă,  umor din  bucșanul  lui Sebastian nu  știu. Dar, lucrul s-a  produs. De aceea,  personajul  nu  mai e atât de antipatic, atât de categoric antipatic sub chipul  și  jocul  lui Mihăiță. E un  jmeker subțire, spălat și spreiat de pe vremuri.  Aduce cu aerul  nostalgic al lichelei simpatice, care după ce stiga  din rărunchi  o  lozincă  îți făcea cu  ochiul: ” sanchi, nu sunt cu ei, doar zic ca ei!”

Să zic că  meseriașul actor  Mihăiță a revoluționat bucșanii lui  Sebastian? Aș fi poate rizibil?  Deși, s-ar putea ca de acum, de  la  Mihăiță cetire, acesta să devină un rol de comedie? Și, repet,  un  model  de  imitat  pentu moguli. Dar, că a inventat  un Bucșan, mai vioi, mai comestibil,vandabil care ajută  la dinamica uneori dificilă a acțiunii , astae clar! Ajută! Mai ales, actul  prim destul de inert.

Să spun că  diferența dinte Mihăiță și cei din  jurul său mai puțin cei experimentați, zic de tineri, e  prea  mare ? Se vede. Jur că am avut  momente de  jenă când sesizam acest tip de surclasări colegiale. Căci , de  pildă, actorul Sandu Pop, supranumit  Vărul Săndel, cunoscut  prin  lipiciul  pe care-l are la emisiunile sătești, aici în mediul  teatrul clasic  pare  insipid. Ori, e  blocat, e coplexat jucând alături de Maestrul Mihăiță ? Să fie deja rutina comicului  ușor pe care-l  joacă ades  la  tv ? Prea tânăr  și deja  manierist? Nu pricep!

Apropo de generațiile care vin, călite  mai  mult  în focul showului tv, tare aș fi curios să le văd  odată, măcar  odată,  pe scenă. Pe scândură! Ce-ați zice de cuplul Mihăiță- Bendeac ? Ultimul  fiind  cel  mai celebru vârf – video! – al unei generații. Un absorbant de ratinguri. Fericit aș fi să  iasă bine. Deși, mă  indoiesc.  Fiindcă acest Bendeac  un  mega-talent  necizelat, ba actor-ba ne-actor, agresiv, posesiv, vijelios, intempestiv,  pârjolitor, enervant, adorabil, tupeist, ”nesimțit”, ”țigan” ar fi singura  speranță a unei generații. Dacă va face vreodată teatru… dacă  nu e speriat de scândură?

Taman de aceea  mă chiar  întreb dacă  nu asistăm cumva  la  un declin al marelui  șuvoi  cu  mari actori ai  Neamului? De la generațiile unor  – zic din  memorie, pe loc, din cei ”prinși ” de  mine  în activitate –  dna Bulandra, Camen Stănescu, Calboreanu, Manolescu, Cazaban, Ciubotărașu, Birlic, Niki Athanasiu la Beligan; Pellea, Cotescu, Caragiu, G.Constantin, Piersic, Bănică-pere, Dorel Vișan, Ștefan Iodache, Gh Dinică, Dan Condurache, Carmen Stănescu, Olga Tudorache, Silvia Popovici, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Draga Olteanu , frumoșii Cristea Avram și Ion Dichiseanu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț  la generația Maia Morgenstern, Iureș, Mihăiță, Vl Găitan, V. Theodosiu, H. Mălăele, G.Alexandru. Și, e clar , nu  i-am enumerat pe  toți… uite: Șerban Ionescu, Magda Catone, Mircea Diaconu, Adriana Tandafir…stop!, și scuze  omișilor! Apoi,  nu-i cunosc pe marii actori ai  Provinciilor. Că sunt ! Iaca, Dorel Vișan care e de Națională, Miluță Ghiorghiu,

Dar, ZIC: nu, cumva  tradiția ce se  străvde  în acestă lungă și  nestemată listă cu marii actori de teatru-teatru, adică al  ”oamenilor de scândură” e  pe cale de disariție?                                                                                           Nu cumva televizionismul diversionat de divertisment, deci mai puțin cultural, va  mătura tot ? Sau –  vai, nu! – teatrul  clasic, de scândură va dispărea de tot? Ultima idee e  pusă doar ca  ipoteză  de lucru. Avem  mai  multe experiențe de grandoare. Una: ”Video kill  the Radio Stars”, video versus radio.Ratată. Alta: Carte de hârtie versus  carte electronică, e-book. Ratată.                                                                                                         Ultima, și nu cea de  pe  urmă: Ziarul-print versus e-ziarul…război aflat plină desfășurare cu avantaj pentru electronic. Deocamdată…

* [Apropo, sesizați rogu-vă, că acest Bucșan va deveni substantiv comun, neghilimetat : un bucșan – doi bucșani! ].