Poate că sunt eu sceptic. Poate, prăpăstios. Poate, prea supărat pe contemporaneitate. Dar când văd zeci de copii recitând din Eminescu, într-o piesă de teatru inscenată de o învățătoare, din Izbiceni, după ”Făt Frumos din Lacrimă”, cum să nu-mi dea lacrimile? Repet, sunt al dracului de prăpăstios. Și mă întreb, ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, se petrece ca aici la Izbiceni, oare ?, în toate comunele țării ? Nu cred! Și, de asta mă doare… Oricum, observai, că aici la Izbiceni se păstreză, și se transmit viitor în istorie și cântecele locului și dansurile formidabile și alte datini vechi românești,mereu puse în pericol, ca și limba română, de cosmopolitismele scuipate pe TV.

Basmele noastre minunate, de Eminescu, de Ispirescu, de Vladimir Colin; ba chiar și pe cele ale Fraților Grimm, or HC Andersen le sufocă un anume Harry Potter. Un yankeu imperialist american care rade totul în cale cu vrăjitoriile lui nesănătoase, îndepărtând copiii de Dumnezeu și de credință, de ideea că un deziderat se poate atinge numai prin rugăciune, iar nu prin vrăji.

…Nimic nu mai e al nostru. Și nu mă refer la bogățiile solului și subsolului, la păduri, ciment, aur, gaze de șist, petrol dat de unu’ moștenire de la mă-sa, Dan Ioan Popescu, pe 99 de ani, la strini. Sau, dacă este ceva al nostru,pe acela îl scoatem cu o timiditate de popor complexat, de parcă l-am furat. De aia mă bucur când văd că lumea de aici ține, ține de obiceiuri. Fără halloweenuri și Saint-Valentiniade…

Dar, și asta poate fi trecătoare. Fiindcă, depinde de primar, de orientările sale, de cultura sa și de respectul față de istorie. Aici asta e ținută cu dinții de primarul Velica. Și, dacă el nu va mai fi, ce va fi? Se zvonește că s-a și hotărât urmașul. Se propune un alt primar mai tânăr, tot intelectual, om al satului, intreprinzător, cultural, libertin în vederi. Îl știu și confirm. Așa e! Dar, așa să fie! Lumea să-l aleagă pentru binele ei. Căci, multe rezistențe au fost puse de unii localnici gică-contriști, retrograzi la ideea precum că ” ce ne-o trebui nouă monumentul din centru, dedicat eroilor? Auzi întrebare de cretin? De țăran prost, ignorant… Chestiunea îmi amintește de o poveste pe care mi-a spus-o academicianul Brâncuș, lingvistul, despre o veche vizită a lui Ctin Brâncuși prin anii ‘30, acasă la Hobița. Invitat la un prieten, împreună cu fratele lui, marele Monstru fu întrebat ce ar face el pentru Hobița? ”Mă gândesc ca vouă să vă fac o poartă!”. ”Auzi, bă, ce vrea el să ne facă nouă, o partă?”, a râs chiar ingnorantul de frate-su…

Bine că n-a făcut-o, zic eu. Căci, azi satul era de ”râsul” unei întregi lumi, la cât de cunoscut e Brâncuși, nu? Făcu el o poartă, dar taman la Târgu Jiu..ce la trebuia poartă la țăranii ăia ignoranți…cam la fel și-n cazul nostru…

Asta era și e lumea la țară. Deși, acum pătura retrogradă nu e alcătuită musai din pensionari ceapé care n-au prea ieșit dn sat și ci din pensionari care au lucrat o viață la oraș și care s-au retras la vatră abia la bătrânețe.

Serbarea dedicată lui Eminescu fu exemplară, ba dl col Ctin Zărnescu ne-a citit poema ”O,rămâi! tradusă de el în engleză păstrând cadența românească atât de bine încât recunoșteai poezia, fără să fi știut o iotă de engleză. Bravo.