Jurnal mascat –spre eseu

E ziua dnei Mari. Prietenă de familie. O femeie superbă. Sânge rusesc. Taur. Ochi albaștri. Soră din două gemene. Stă la T. Are un ștrand termal. Sora pe-aproape. Legate ombilical. Soțul, la București. F. Om de afaceri. Mecena.. cam dezorientat, dar asaltat…neinspirat înconjurat. Am felicitat-o.

Despre escrocherii sentimentale. Din păcate relația cu ea, de fapt cu soțul ei, s-a deteriorat dintr-o cauză minoră, aproape nedemnă. Mi se tot băga pe gât o așa numită ”poetă” – din noianul de veleitari, netalentați, aspiranți fără șansă, ambițioși, carieriști ai literaturii celor fără pic de talent, în relație cu familia sa. Și, un fel de factotum-lingușitor pe lîngă boss. Escroaca D, m-a prins la Băile T, aparținând familiei dnei Mari și, într-un cadru intim – în salina artificială, unde, printre lacrimi și hohote, mi-a mărturisit că are cancer, mai are puțin de trăit și că ar dori să-i scriu o prefață la o cărticică, acolo…să lase și ea ceva-n urmă. M-a impresionat. Evident, că am scris. Fără să mă compromit…

[Asta îmi amintște de o altă excrocherie. Cazul I Grindă, care știind că am fost amic cu Nichita a venit la mine cu o istorie inventată, legată de el și defunctul ei tată. M-a făcut să plâng, excroaca. Am angajat-o. Ca, apoi, să organizaeze complotul contra mea și plecarea de la VIP. Facerea de bine, Futerea de mamă…].

Scriitor, azi

Și, totuși, mă interoghez în sinea-mi, cum mi-ar fi sta și acum mie ca șef peste o revistă de pizdomane, cancanerii, chiloțării, alcoviade și intrigărăi cu curve celebre și exemplare, eu Dl lect univ dr SG? Să-mi câștig pita prelăudând fufele Națiunii.E o industrie,da, are balta pește căcălău dar parcă nu e de mine…

Așa, dincolo de literatură, la Click, ironizez, apreciez, miștocăresc, terfelesc, îmi bat joc de lumea idioată, cretină, subculturală. Iau atitudini civice într-un registru deloc constipat ci doar ludic și picant. Căci, dacă nu înjuri nițel, neaoș nu te caci în ei, azi ești nimeni, fie și-n literatură. O știu deja de la H Miller, hedoniști, Juan Pedro Guttierrez, Bukowski și mai nou Houellebeck. Eu fac literatură, aplicată pe social, fetelor! Am o atitudine socială clară. Moralist-creștină. Și, ce e mai frumos, duios așa cum e normal într-o sociatate sănătoasă, să fii și plătit corect pentru asta… ?

Mă doare-n cot de unii confrați care au sau mimează prejudecăți, altfel, scriitori fomiști, care mă critică fățiș. Noianul de metafore și exerciții de stil și limbă care mă caracterizează, însă, scapă totul. Articolele me sunt touși literatură. Dealtfel, am sous-o nu odată: Pot să scriu si pe pereții unui closet public, nu-mi e rușine, ba chiar semnez…Contează, cred eu, conșinutul mesajului, fforma lui, areul, mirosul, nimbul, estetica, nu musai contextul…

Și ce scria ”poeta D”? Poezele pentru copii cretini, cimilituri, mâzgălituri, catrene șchioape. Asta conținea marea carte a ”poetei”.lipsea preaste intre file vreun caprifoi sau vreun fiiiricel de ” bășina porcului” strivit între file…Am scris cu milosârdie maximă și dispreț sec. Așteptând, ”biata canceroasă”, să-și dea sfârșitul tragic. Aiurea!, e mai sănătoasă decât o vacă tânără, junincă. Am luat o … Țeapăăăă! Să n-o mai văd. Ba, acum, cu fo trei cărți, aspiră la și celebritate. Vrea și-n Uniune. S-a denumit ”Poetă”. Mor. Aere cenacliste, mai ales că e secretara soțului doamnei Mari. Om cu bani, Mecena cu vocație dar fără intuiția prihicului megieșilor fomiști de glorie literară, influențabil, jucăria escroacelor literare, dezorientat,căci are în prajmă o pletoră de căpușe. deși, mai sunt și oameni de calitate, acolo. Am renunțat să-i deschid ochii, să-l apăr de derbedeii sugativi și de cocotele literare sugătoare… Nu se poate. Se complace.

L-am lăsat în pace, nu e treaba mea…dar întreține un curent de paraziți, de pseudo-talente care-l decavează. Unele, veleitare pure, ce să mai… toate. Amatorism de gașcă. Gașcă mare, puternică prin număr. Cum să te amesteci cu ei, cum să te complaci? Să fii egalul unor parveniți culturali? Cum ?