Azi dimineață la 6 am ajuns în București, acasă după ce ieri la 21 am plecat din Sighet. Unde am luat-o pe Lena ajunsă cu convoiul lui Hrușcă. Eu am rămas în Giuleștii de Maramureș la vechiul meu prieten Pătru Gogotă. Ne leagă ani mulți și poveștile lui sunt și dramatice și tragice și cvasi incredibile. Mi-a prezentat două din fetele sale, Anuță și Marie. Are patru. Frumoase foc. Anuță e o brunetă vioaie, jovială, tehnician dentar. Mărie are trei copii și un soț fain, da și ea e la fel. Atât am văzut. .. Am stat câteva ore la masă și am depănat amintiri cu Pătru. Pe la 6 a sosit Lică, cu mașina mea, de la Bocșa – Sălaj. M-a luat, am mers la Sighet unde Lena ne aștepta la fostul hotel Marmația și am pornit-o la drum pe la 9.00. Chinuitor dar biruitor la 6 cum spusei am ajuns acasă. Sunt rupt. Frânt. Tremur tot și acum seara la ora asta când scriu. Am reușit, totuși să scriu despre Fl Săsărman la Click. Cu greu, căci abia îmi adun gândurile. Discutam și aseară pe drum cu Lena. Nu mai pot face călătorii lungi. Anul acesta am exagerat. București- Mallnitz. Apoi Malnitz – Cluj. Buc – Baia mare și Sighet- București. Am rău de mișcare, de viteză, de curbe, rău de drum, călătorie. Gata. Ori tren, ori avion, ori din 2-3 bucăți. Căci, pe toate le-am făcut dintr-una…mă ia groaza la câte am de scris in jurnal, cred că o las pe Lena…