Am plecat din București la ora 8 după ce am refăcut bagajele de câteva ori. Am obiceiul să-mi pun multe lucruri, laptop, medicamente, etc. A venit Boss fără copii, fiul lui a răcit rău, așa că am avut spațiu destul. Pentru că nu am dormit bine mi s-a făcut rău pe drum și a trebuit să oprim de câteva ori să-mi iau medicamente de vomă, etc. Ne-am întâlnit și cu câțiva colegi de facultate. Căci, avem întâlnirea anuală cu colegii din seria de la fac de construcții. La Padina. Cealaltă serie a mea, abs 1970, face întâlnirea săptămâna viitoare la Bran. Nu știu dacă mai ajung și acolo.

E o vreme superbă de toamnă. Până la Sinaia a fost puțin aglomerat dar de acolo, prin munte e foarte bine și foarte frumos mai ales când nu ești șofer ci turist. Trebuie să ajungem la Cabana Padina unde am mai fost pe când eram student. Nu mai recunosc nimic încă de la Cuibul Dorului unde am mai fost cu copiii când mergeai ei în tabere. 95-97. Platoul de la Padina e minunat, e verde încă și e presărat cu pietre albe și cu albul oilor care pasc. Nu-ți vine să crezi câte minunății pe care l-ai uitat sau nu le știi, se află nu prea depate de tine…. Nu sunt corturi fiind toamnă, dar, probabil că astă vară era plin. E bine, să te vezi cu colegii, unii din ei prieteni și să stai la taclale. Ne-am cazat în cabana nouă unde sunt condiții bune, chiar foarte, nu mai e ca pe vremea studenției cu priciuri, etc, probabil dacă le spun copiilor ce condiții erau prin ‘70, nu cred.Pe ei i-a aruncat m[-sa din negura embrionar[ direct [n confortul de 5 stele…

Pupături, tipete, fiecare scoate bunătăți cu toate că avem asigurate toate mesele. Vinuri bune, țuici, coniac, saleuri, prăjituri, fructe, care mai de care se laudă, fiecare cu produsele din zona lui, beri, cafele, etc. Stăm pe terasă, e cald, e plăcut. Am stat cu bustul gol si am facut insolatie. Nu la mare, la munte, nene! Cina în salon separat. Se împart cărți, mâncarea la alegere fiecare, urmează un meci unde Steaua bate cu 3-0. Pe la 3 m-am trezit nu aveam aer, m-am speriat, am ieșit afară, am luat aer tare apoi medicamentul aerius și aspacardin, mi-am mai revenit. M-am culcat și am dormit până la 9.

E 15 septembrie, timpul la fel de frumos, mă simt mai bine, micul dejun. Colegii pleacă la Babele cu telecabina, noi nu îndrăznim, e altitudine mare. Beții micuțe, băute mai precis. Amintiri . Discuții. Descopăr la Dinu, dom colonel sau general, cunoștințe și pasiuni comune privind istoria PCUS – URSS, Lenin, Iagoda, Stalin, Beria, Bulganin, Malenkov, Molotov, Kaganov, Jukov etc.

Ar trebui să ne revedem să continuăm. E singur Dinu. I-a murit fata de 42 de ani în timp ce era deja văduv… Szolga Vasile ne aduce ca de obicei ultimele sale cărți. De proză, nu se lasă. Hărnicie creativă. Unii dinte colegi le-au și devorat în acest generos sejur.

Ilie din Poiană ne umple de cărnuri. A adus mici , fripturi, cărnati la care se adugă traditionala pizdulice adusă de fam Bentu taman de la Baia Mare. Sâmbătă mă întâlnesc bruscamente în suflagerie cu marele sculptor Doru Drăgușin, susținându-se într-o poză boemă pe o sticlă de-o jumate plină cu țuică. Se întreținea cu cabanierul.

Toni, e unul din cei adevărați. Om care iubește ceea ce face. Sinăian. Îl ajută soția, o fată dintre cele două gemene în jur de 19 ani, o nepoată. Tot familionul. Simpatici foc. Oricum, cu echipa asta dar și fără , în prima zi doar cu cele două fete ajutoare (din foto), a făcut față cu brio la avalanșa de comenzi și contracomenzi. Record: se ia fiecare comandă separat, cu fiecare ce dorește, și-n max un sfert de ceas, ba chiar și mai repede se aduce la client. Nu poți să crezi! La băuturi excese și exagerără: vin, bere, țuică, palincă, votcă, și irefutabilul coniac de casă al lui Ilie…

Am cam plecat năuc. Dealtfel, m-am năucit de tot din prima zi, joi spre vin…

Duminică am plecat. Impresie excelentă. Ni s-a făcut și un foc uriaș de tabără, pe dealul din spate; meserie, bucurie. Ilie a făcut un grătar separatist din care s-a mâncat unionist… Eu, mai trist-meditativ am stat în salonul nostru la Tv, la meciuri până mi s-a spus că pierd și ultimul oscior de grătărel. Fugi! Bucurie. Zile senine de excepție. Soare. Cald. Veselie. Amabilitate. Profesionalism. Echipă bună s-o iei acasă nu alta… Bravo Toni- cabanierul! Sărutmîna, doamnă! Pupă tineretele rude sau angajate! Mai venim pe la Padina. Ea să ne primească! Apropo am făcut și o pelerinare pe la locurile sfinte din zonă. M-am întâlnit după 17 ani cu câțiva colaboratori de la Campulung Muscel de pe vremea când conduceam complexul mediatic Radio-TV (ziar nu am mai apucat a face ) și ne ziceam CMM. Suna bine. Clung Muscel Media… Zile bune…

Timpul care a urmat nu are relevanță prea mare. Am parcurs o toamnă călduță și fermecătoare pănă la șocul primului frig. Am continuat acrivitatea de red șef la Independență Romînă, cotidianatul la Click, lucrul la celelete cărți care vor urma lui ”Pionier în FRP”, cartea de reportaj, mai mult Lena, și cea de versuri mai mult eu… Apropo mi-a trimis un text minunat , laudativ și flatant poetul Nicolae Dan Frunteletă. În vâltoarea zilelor de toamnă spre răcire am săbătorit-o

Sîmbătă 30 sept

pe dulcea mea nepotică Eva- Maria 2 ani. Mulți ani trăiască, cea care se omagiză singură strigând în aer ” la mulți aaani! și apoi aplaudă, frumoasa lu’ tataie… Am fost la Expirat, la restaurant. Familia și nașa. Am exagerat cu un vin roșu foarte gustos dar dureros la cap. Nu mai băusem de la Padina. Așa că… vine pauză profundă. Dar… duminică taman când eram nerăbdător să merg marți la ceremonia dezvelirii statuii lui Rainier al III-le, în fața Circului de Stat, în prezența Alteței Sale Regale Stephanie de Monaco și , marți, la înmormântarea generalului Iulian Vlad, un erou nerecunoscut al Revoluției dar erou… primesc invitația ca luni de dimineață să plec câteva zile în Austria. Invitația a fost acceptată cu plăcere. La 12 fix plecam din Corbeanca.cu un van BMW pe ruta Brașov – Făgăraș de unde am luat fornetti calde – Sibiu centură- Deva – Arad de la selgros m luat un trening și un hanorac…apoi Ungaria- Slovacia -Austria: Klagenfurt – Velach – Obervellach – Malnitz sosire ora 8.30. Pe o ploaie de-a dreptul tradițională…

Năuc. Bezmetic. Nu am dormit nici un minut… Nici azi când scriu nu m-am refăcut. M-am instalat la stafful firmei IQM. M-am pus pe treabă deși mort epuizat. Iată că am scris ce era de scris la blog. E și Dan aici tăticul blogului. Mâine avem o mare recepție internatională mare pe teme turistice, cu reprez ai OMS. Org Mond a Sănătății… Am dat o fugă cu mașina, dus de Bigu, vechiul amic și apropritar, la dragul meu hotel Edelweiss. Am făcut ” plajă” pe platoul dinspre Nord spre pădure, m-a bătut vântul pănă mi-au dat lacrimile. Îmi place mai mult decât orice să fiu bine îmbrăcat și să-mi expun obrajii și plămânii frigului. Un frig de toamnă cu ecou în susurul pădurii megieșe. Care cu susrul al văntului zurliu și ușor metalic, se scălda viziual în multe nunațe de galben și ruginiu…