Trăiesc blogosferic numai din restanțe. Nu știu de ce întârzii sau amân mereu momente importante ale  mele pe care apoi le uit. Dacă eram plătit de un ziar și eram obligat poate reușeam să scriu mai mult. Să fi devenit eu mercenar la bătrânețe? Ei, aș! Puturos. Comod…

Uite…, acum nu știu de unde s-o iau. Weekendul trecut am fost cu colegii de Facultate în Delta Dunării. La Crișan, pe Dunărea Veche hotel plutitor Splendid. Drăguț, inedită ipostaza. Culmea, ne-au ocolit  țânțarii sau invers. Căci, de la ora 20 ne baricadam în restaurantul vasului. Unde aveam ce face… mâncam  preparate din pește…Ziua, plecări cu șalupa prin mai toată zona. Sulina, Mila 23 etc. Letea, cu pădurea și  nisipurile ei nebune, cu dunele ei sălbatice. M-am întâlnit și cu generalul C. B. giuleșteanul copilăriei mele, frate întru Lumină Taman pe grindul Letea, în codru…El și frații săi Mitică și … numai amintiri  plăcute… Letea, Delta. Păduri apă și lumină…Peisaje superbe. Dar, din ce în ce mai greu cu mersul pe jos, ca trăsătură generală a întregului grup de septagenari ce suntem plus generalul altu… Dinu Ciobotaru care are ceva mai mult…Apropo, a fost și Pișta Benedict care cu poeziile și cântecelele lui proletcultiste, ne-a amintit de școala primară în care eram călăuziți să facem primii pași spre culmile marxism-leninismului.

Am revenit în București. Am aflat că titlul de Rapid cu  palmares cu tot a fost cumpărat de unul de-al nostru așa că acum ne numim R… A, era să uit, pe Vapor am văzut meciul Simona Halep versus  finala de la Roland Garros. În fine, Simona… Primul turneu de Grand Slem. Am scris apoi asta:

<< Dragă Simona Halep

Ai provocat o  fiestă cât o sărbătoare națională. Aș spune că ieri a fost Primul Întâi Decembrie din anul Centenar!!! Un decembrie cald, frumos și…Garros! Deși, să nu uităm că un eveniment la fel de  mare fu când ai devenit nr UNU mondial și văd că nu-l mai lași… Iar ieri, s-a celebrat un frumos și eroic succes al tău care te-a dus  la câștigarea unui trofeu de Mare Șlem – primul –  la Roland  Garros.  Momente care mă bucură suprem ca român și mă întristează că-n zilele de-acum Ilie  Năstase e la mare ananghie și mai ales înjurat, înjosit de niște nemernici români care-și zic ”jurnaliști”….

 Pe lângă aplauzele primite și neauzite de  la români ai avut deci prilejul să le auzi

pe cele calde, firbinți la fața locului Nu  le-ai auzit pe ale mele. Eram refugiat într-un fund al Deltei. Noroc cu PRO tv,  – mulțam PRO… pe care eram supărat, dar asta-i bașca – care a preluat finala. Eram cu un grup de prieteni;te-au încurajat de era să ne scufundăm cu ditamai hotelul plutitor și să ne eternizăm pe Dunărea Veche…

Simona draga noastră, mi s-a întâmplat ades ca din primele seturi, la un meci al tău, să știu dacă  pierzi sau nu. Când simt că pierzi îmi fac de  lucru la altceva. Acum am intuit că vei câștiga cu tot rezultatul nasol din primul set. Ai tu momentele alea când anunți furtuna; când ”dai drumul la  haită”, după expresia mea. Țipi într-un anume fel, ai niște acute strident-colorate pline de speranță  pentru mine… numai pentru mine, că numai eu știu să citesc în ele… Semnele victoriei, notele  biruinței, cântul tău secret…

Da, ai ajuns la niște acute de ”coloratură” inimaginabilă, percepute doar de cei care vibrează cu tine. Nu cu cei care au mârâit la câți bani ai  luat; la câte turnee de Mare Șlem nu ai jucat; la câte  meciuri ”te-ai dat lovită” și alte mizerii valahe. Că, uite, acum  Serana! Nu s-a fofilat ea oare la  meciul cu Șarapova? Fiecare om are reacțiile lui, slăbiciunile lui. De aia nu e perfect, fiindcă e OM.

Grațioasa mea, știi că adesea îmi vine, spontan, să-ți spun – Nadia? Și, am făcut-o nu odată… Căci, și tu, precum Campionissima, ești copilul nostru fermecat. [A  zice ”Copilu’ Minune” e bagatelizat  pe românește, dus până la un subsol minoritar…].                   

Apoi, tu nu mai ești un copil. Bătăliile psihice ți-au tocit prematur… maturitatea. După mintea-ți încercată de acum ești hiper-matură. Căci, fără concentrarea ta, fără calculele unor mișcări de-o  secundă nu puteai să fii ”pupila” lui Roland Garros, garofița noastră scumpă…

Poate că ieri aș fi scris de pe apă, și mai înflăcărat, mai la cald dar nu aveam mijloacele. De aceea am și pierdut grupajul omagial. Dar sincer, mi-ai paralizat mecanismele de creație. Mi-ai secat cuvintele. Au vestejit metaforele; s-a ofilit inspirația… numai la dogoarea performanței tale…Te  iubesc, Simo! Te pup pe suflet. Sârut mâna și bătăturile victoriei înflorite-n palme! Fata noastră de aur…>>.

Lumea s-a scandalizat de câteva chestii. Prima, faptul că mărlanii, mitocanii, parvenții epocii, cei fără de memorie l-au cam fluierat pe Ilie Năstase. Căruia nici primarul …. de atunci gen. Ion  Dincă, cred și nici chiar Ceaușescu nu i-au oganizat vreo serbare publică. Aici apropos de asta Primăria este și lăudată și criticată. Lăudată fiindcă i-a dat Cezarului ce e al său. Injurată pentru că  dna Primar s-a afișat cu Simona acumulând capital politic. Deși cu o seară înainte la un miting de partid a făcut o baie consistent de mulțime. NU sunt de accord cu fluiericii. Era un moment frumos. Abține-te, bă barbarule. Simo a fost făcută cetățean de onoare al Capitalei într-un minut. ”Jenent moment. Acest al doilea  de remarcat. Nu. Nu ne putem civiliza. Îmi amintesc de Ziua Unirii de laAlba Iulia când premierul român făcea bezele cu proto-pesediștii iar Seniorul Coposu era huiduit copios de aufustanii roșii. De ziua UNIRII, monșer…>>

Miercuri seara a început CM de la Moskova. Partea oficială. Am văzut pe Mezzo spectacolul festiv. Totul, în față la GUM în Piața Roșie…A venit și Țarul Putin a stat cu președintele FIFA și cu șeicul  Arabiei Saudite, pe care l-a ironizat după ”meciul petrolului” 5-0 pentru ruși. 

Vineri nu am văzut nimic, căci a fost zi de bagaje și drum. Am plecat cu Lena la Buzău în echipa  lui Ionuț Pavel. Voi prezenta o parte din Drăgaica suprapusă cu zilele Benone Sinulescu. Seara am fost luat pe sus de Raul Dobrescu fostul pocuror, era ziua lui 65. Am petrecut  la fostul cinema din oraș. Brânzeturi franțuzești de calitate, decență. Era și fiica sa din Qatar…Alături la grădină un  saxofonist de jazz din Ukraina a cântat demențial… Meciul Portugalia – Spania 3-3  l-am ascultat doar la goluri. Când am plecat de la hotel taman se termina meciul Egipt- vs Iran s-a dat gol în  ultima secundă.Incepe dramatismul … specific. Iar eu încep … treaba la Drăgaică-Buzău. Preventiv, am scris și o scrisoare primarului apărută vineri 15 iunie.

<< Dragă Constantin Toma

…Sau, ”dragă domnule primar al orașului Băzău” … și, adaug asta ca să fie identificat andrisantul acestei depeșe. Căci multă lume poate că nu leagă firma care te-a făcut faimos și mai ales sponsor al  unor emisiuni sportive celebre  de la Radio R.A. susținând financiar numeroase deplasări la mari competiții. Ne-am cunoscut apoi la un spectacol  local, festival unde eu eram invitat al vechiului  meu prieten Benone Sinulescu. Cel mai vechi – El Lider Supremo – amic al meu din folclor și un Lider al folclorului muntenesc. Omul care m-a învățat – în plin avânt rockistic – să iubesc, respect  și să prețuiesc ce e al nostru.  Sau, ȘI ce e al nostru. Fără să disprețuiesc ce aparține altora. Nu era cazul, căci snobismul mă trimitea afară, la anglo-americani… Da, de la el, de la ”Nea Beni” cum îi zice puștimea contemporană, ( apoi, și cu Marioara Murărescu) am învățat și descoperit splendorile spirituale identitare ale Neamului.

Ai fost mereu alături de Benone. Și invers. Acum, după ce s-a organizat în Centru cea mai  importantă serbare de ziua lui – anul trecut, 80 de ani – văd că ai puterea să o continui și astăzi și  mâine, mereu…Eu locului i-aș da chiar numele artistului, dar…Apoi, dincolo de relația personală, văd față de Benone, un act suprem de prețuire. Prin unul dintre cei mai mari artiști români… Căruia îi urez viață lungă pe măsura harului dat de Dumnezeu. Alături de Elena lui. Căci, uite!, Pronia a făcut ca unul dintre cei mai iubiți idoli, modele, mituri, legende ale muzicii poporului român să se ivească din plaiuri buzoiene! Să fie Benone din Siriu, un Benone al Neamului. Arăți că știi prețui ceea ce e patrimoniu, primare! Bravo de o mie de ori…!

Domnule primar, avem și o amintire. Acum ceva ani, m-am aflat cu Benone, Alina Sorescu plus  tata, ”Haiducii” ca invitat într-un loc de vis al județului. M-ai băgat, fără să-mi spui scopul, într-un demers care însemna masa noastră de seară: o vânătoare de mistreți. De ce eu?! Vai, de ce eu?! Aș fi refuzat. Sunt purtător de ghinion! ”Coadă în bulan”cum mi-a zis un țigan. Ajunși într-o poiană plină de orătănii, primul foc a fost ratat. De un vânător bun… Au fugit toți porcii. […deși, unii mai sunt și azi la vedere… ]. Apoi, a început o ploaieee, dar ce ploaie!? Ne-am  întors și pe negură și uzi și fără mistreț pe grătar. Am mâncat …biscuiți uscați. Aici mint de dragul poveștii, bre…parcă ce,  bădia Creangă…? Am avut ce mânca și ce bea…și ce bea… și ce bea….Cer scuze pentru belele porcine produse!!!… Pe real, după ploaie, au urmat splendide focuri de tabără… ca artificiile de anul trecut la Fiesta Beni ‘80.

… Și-am încălecat pe-o șa // și v-am spus povestea… taman cum am vrut eu. Cu seri de basm alinate de muzica lui Benone. Să ne trăiți mulți ani, dom’ Primar! Să ne vedem în fiecare început de iunie la Buzău. Unde, cu bardul din Siriu vom celebra ”Benoniada de vară”…

PS. Cu toate rugăciunile noastre, dragostea Domnului pentru Maria Butaciu, fu mai mare. Să-ți fie cântul lin, Mărie…>>.  

Și, după  festivalul din ed 2-a Benone Sinulescu, de la Buzău am mai scris ceva  pentu luni  în Click ce va  fi  mai  jos . Căci Lena a  pregătit  un  material video  pentru  măine  Acum, articlolul meu

<< Dragă Benone Sinulescu

Trebuie să fie o ciudat de plăcută senzație să participi la un festival care-ți poartă numele.Desemnat să-ți poarte numele în vremi. Dar, un astfel de fenomen este destinat Nemuritorilor. Și tu ești unul dintre ei. Căci, precum mulți oameni ”de tezaur” ai culturii naționale, ai șansa la veșnicie prin  cântecul tău. De fapt, prin vocea, talentul și repertoriul pe care-l ai. Îl posezi. Îl prezinți. Îl lași  moștenire… Căci  – cujet eu, așa… – repertoriul e amprenta degetelor tale, e grafica ridurilor de pe  față, e diagrama vibrațiilor vocii tale,  când  cânți ”Cât Siriu de mare,…// Hai Buzău, Buzău” ori ”La Lenuța sub cerdac”or alte cântece celebre pe care până și eu, bâtrânul gazetar cu barba sură…  le-am apucat în copilărie. Nemuritorule!

Și, de câte ori te aud cu cântecele, astea mai ales în spațiul matricii tale, Buzău,… zău că o văd  aievea pe mama ta în pridvorul casei din Siriu. Cu o maramă pe cap. Mi se arată așa într-o poză bucolică, precum o copertă de disc din sutele scoase de matale. Stă mămica ta rezemată de un stâlp sculptat al pridvorului cu un caer uriaș în brațele-i acoperite de mâneca de in, înflorată a unei splendide ii…

Nu, nu am luat-o razna, ci, doar revăd secvențe din clipele pe care le-am petrecut alături de prietenul din tinerețe, Benone, în vizitele de la Siriu anilor 70. Ba, mi s-a fixat în memorie satul  vechi cu aerul de țară, încă nemodernizat și fără minunea aia de baraj care a sporit celebritatea, mai corect notorietatea, numelui Siriu…dar care i-a luat pe veci farmecul bucolic care doar în mințile noastre sentimentale a mai rămas să sălășuiască. Așa, ca o himeră fascinantă, fermecată…Dar, hai că risc să o iau razna cu blegismele…Tu cu tot romantismul meserieie tale ești  omul zilelor noastre. Ai fost primul care cu mare curaj, fără să trădezi cântul te-ai adaptat la vreme de agresiune. Ai pus crèma muzicii tale pe etno – un curent ”strong” dar efemer. Poate că asta ți-a dat și longevitatea. Trecerea asta bruscă de la bălaiul Benone din Siriu la mondenul Nea Beni din România. Tu ai știut practic să salvezi patriomiul tău de cântec pe altarul mondenității fără a  schimonosi, mutila ethosul cel românesc și nici ideea de folclor. Care folclor a fost în mare pericol de a dispărea, de a se disipa, de a cădea-n derizoriu manelistic. Mai ales, de când cu curentele astea nocive, numite globalizare sau interculturaliasm – acest răsunător eșec al  lu’ madam Merkel, venit zic eu din hitlerism…zic eu. Noroc –  zic tot eu –  că a existat peste tot acea rezistență  identitară care a întărit amprentele  localiste în pofida unui europenism iluzoriu luat… la oală. Nu ne-au  învins. Ne-au întărit!  Și, stâlpii de rezistență ai neamului sunteți voi. Cu cântecele voastreVenite din bătrâni, strămoși. Zamfir, Buciu, Irina, Ciobanu, Bradu, Negreanu. Soții Ilea…și ”omul nostru din folclor” Alexandru Pugna…  Cântecele tale și ale Generației de platină… Mulțam că NE exiști!

Tu, ne exiști Nouă… Noi te iubin pe Tine…scumpe tata Beni!  >>