S-a cam întors iarna, viscole, frig, umezeală, vai de oasele mele. Săptămâna asta care trecu așa viforoasă, tot m-a scos din casă. Două evenimente. Concertul lui Tudor Gheorghe. Unde m-a invitat Irina Loghin și la jumate de oră Gigi Tudor. Am acceptat ambele invitații… Tudor s-a ocupat de istoria muzicii ușoare cu un spectacol dedicat. Numai de asta… De altfel ca să nu mă mai repet, las aici textul scrisorii mele dar care va apărea după publicarea sa de marți în ziarul Click de mâine

Am fost la doctor la un control neuro. Mișcare , mișcare, mișcare…

Mi-am luat biletele pentru Canada. Nasol, pică exact pe desfășurarea CM fotbal din Rusia… Dar o s-a cam las dracu, că nu merg în Canada să văd fotbalul din Rusia, ci să mă plimb. Dealtfel ultimul Euro din Franța l-am petrecut în Austria… ăsta e norocul meu…

Altfel, ieri seara la tenis Halep a fost bătută de Agnieszka ”Aga” Radwanska. Lejer. Lucru care mă face să mă întreb retoric, intrigat dar deloc indignat. Cum dracu de Halep pierde mereu, rar ajunge la Cap, nu se omoară cu marile turnee și e cea mai bună din lume? E Nr UNU, NENEEEE!?

Lectură ”Cain și Abel”- Jeffrey Archer 1994, Vivaldi. Carte filmică. Stilul bine cunoscut. Povestitor de marcă, scenarist de film, colosal, cu un lipici la cititor… mare. Traducere Doina Cerăceanu. Să fie fiica marelui pictor vâlcean? Acel misterios ”Van Gogh român” al lui Patriciu de pe urma căruia am cumpărat și eu trei lucrări ? Pictorul de ospiciu…

Am început și ”Zelotul – Viaţa şi epoca lui Isus din Nazaret, Reza Aslan, mare isusolog. Lucrare despre Isus omul extrem de documentată și de fascinantă. Autorul face clar distincția între Isus Cel din Biblie și cel din realitate…Nu aș zice… blasfemică, dar nici cum s-o numesc pe ea, pe carte, nu prea știu… poate științifică…

Dragă Tudor Gheorghe

Tu ai început să concurezi celebrele și rarele Conferințe de la Atheneu. Pe care directorul Andrei Dimitriu le-a reactivat . Dar, tu te manifești la Sala Palatului. Tu, neică, îți iei o temă, o lucrezi o încerci pe Atheneul de la Izbiceni – ce poartă numele tău – și, apoi o plimbi prin țară, inclusiv, – inițial sau finalmente – la București. Sala Palatului…Tu ai de fapt discursuri argumntate muzical. Ai fi un bun academician, dar cine să ne-asculte? Zic ”ne”, incluzându-mă și pe mine, căci după ultimul spectacolul la Capitală ”Rândunici printre lozinci” nu Academia, ci Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor ar trebui să te premieze. Pentru ultima ta comunicare științifică… numită de mine acum … în stil barbian – nu barbilian ! – ”O istorie polemică a Muzicii Ușoare Românești – Criticată și cântată de acad T. G”.

Tu ai mers, selectiv, decantând , selectând, pledând , peorând, ironizând. Ai început cu ”Marinică zis codașul” cântec satiric, o caricatură de cântec umoristic ”de îndreptat tovarășii lenși”. Cu care am crescut și eu. Și, mă durea sufletul când tatăl meu adoptiv Marin (Dumitru Marin – Unu, ceva sef la Atelierele Grivița centrul III), era pe nedrept luat la mișto de proletarii săi colegi din cauza acestui șlagăr imbecil. Că ni-l dădea de ne sufocam, la Radio… Penibile clipe ale copilăriei…Au mai fost moment jenante cu acel ”Cincinalu-n patru ani și jumătate” premiat la Mamaia , cântec care căntat o dată-n concurs și apoi ca premiat, nu s-a mai dat niciodată pe vreun post. S-au prins și ei… de magapenibilul ”șlagăr de muzică ușoară”…dar nu de aia l-am iubit noi pe Temistocla Popa , altfel uriaș compozitor… și nici pe nea Gică Petrescu mereu suspectat că nu ar fi iubit ”regimul de democrație populară…”Ce ai făcut tu acum nu au făcut tot acum cei din Uniunea Scriitorilor, scriitorii care au aruncat la coș , exagerat, opere sau oameni de valoare literară care da au servit regumul cu osârdie. Dar ce faci cu opera lor?. Ce trebuie făcut cu Sadoveanu sau Arghezi, nu mai zic alții mai dincoace cum DR Popescu sau Păunescu? Aruncăm apa de scaldă cu prunc cu tot și după ei potopul…sau mai meschin… după ei , numai ”noi”, cei fără merite.

În fine, dragă Tudore, ai reușit să faci un spectacol polemic incitant cu adevărate probleme etice și artisitce, morale. De principiu. Asta, evident în paralel sau în umbra unui spectacol inedit de muzică ușoară românească de cea mai bună factură . Interpretată de actorul Tudor Gheorghe. Căci, lumea nu trebuie să mai uite că uneori ești și actor.Uneori…Adică mereu…Ascutând căntecele alea decoltat comunisto-imbecile mi s-a făcut rușine. Ca pe vremea când făceam pipi-n pat… Ce bine că pe lângă ziariștii și scriitorii prezenți au fost și unii guvernanți, și CP Tăriceanu, în frunte cu distinsul, femininul și grațiosul nostru premier… sărut-mâna, doamnă ! La fel, Tudore…>>