Miercuri 6 sept

Căciulata .Aflu că s-a stins din viață Culai Lupescu. În 5 minute mă sună apoi ex Presedintele Rapidului, fostul mare antrenor de atletism, și el atlet, Zaharia să-mi spună că Puiu Becik, fostul vice, prietenul meu e-n comă profundă și că probabil nu mai apucă noaptea asta. Zi urâtă. Dar a apărut soarele după ploaia de azi noapte. Apoi cu Soarele Nicu Jivan și scumpa lui soție Miana. M-am grăbit să scriu articolul negru pentru Rapid – Puiu și Culai – și pentru români – Culai -, apoi am revenit în viața curentă. Să stai cu Nicu e o mare bogăție. Bun povestitor, bun ascultător. Coseur. Om politic retras în scârbă, intelectual fin cu lecturi multivalente Un polihistor.

Miana ne-a adus bunătăți – salată de vinete, zacuscă, gem de prune fără zahăr, șnițele de curcan, biscuți de casă, pește prăjit, iar Nicu un vin sec de Drăgășani. Am mâncat în curte apoi am mers pe malul Oltului la plimbare spre Călimănești. Voiam să ajungem la parc să luăm vaporașul care face plimbari pe Olt, e o zi frumoasă de toamnă. Era distanța destul de mare, ne-am oprit din când în când pe băncile de pe malul râului, am cumpărat cimbrișor, nuci, frunze de afin, Ne-am întors și ne-am oprit la han să mâncăm păstrăvi, varză călită și grătar. Plimbarea ne făcuse foame.

Se înserase și Nicu cu Miana au plecat. Ei vin tocmai de la Râmnic…

JOI 7 sept.

Am de terminat de citit romanul lui Ghițescu, de scris scrisoare pt Click înainte de a veni Jivanii.

M-am trezit târziu și s-au dat toate peste cap. Se aud clopotele de la mănăstire pentru slujba de dimineața. Azi e hram la Mănăstirea Ostrov din Călimănești. Au venit niște prieteni din Olt, Lena a pus de cafea, au venit și Jivanii. Bem cafeaua în curte în căni mari cu motive românești cumpărate de Lena de la tarabe. Am reușit să termin articolul, am băut cafeaua cu băieții și am primit un telefon de la Ghiță din Vlădești, ne invită la el. Am plecat la Vlădești. N-am mai fost demult la el. Am fost primiți cu multe bucate făcute de Mariana, vinuri bune de la Ghiță și am sporovăit până la 23 . Lui Ghiță i-am oferit cartea Pionier … am comentat despre trupe și muzicieni comuni. Am rămas la ei. Jivanii au plecat acasă.

VINERI 8 sept-Sfântă Maria

Ne-am trezit devreme aveam multe de făcut, am plecat la Cozia să ne facem bagajele cu Ghiță. Mașini multe, e târg la Seaca, locul de lângă cele 3 clădiri cilindrice e plin de mașini căruțe, jocuri haine. Ne-am luat lucrurile, am mulțumit gazdelor pentru primire și ne-am întors la Vlădești unde venise Florin de la București să ne ia. Am trecut și pe la ferma lui Ghiță. Superb loc, multă muncă. Are de toate lac, pomi, pajiște, animale. Asta după ce a vândut mai mult de jumătate din ea. Gospodar, nene! Am felicitat-o pe Mariana, soția lui Ghiță de ziua ei, i-am dat o carte- Erotikon cu dedicație și o cană de-a Lenei. Am plecat cu Florin spre Băbeni, să luăm fetele. E destul de aglomerat pe drum cu toate că e joi, lumea se mișcă, e sărbătoare, oamenii intră și ies din biserici. Pe drum am oprit și am fotografiat biserica acoperită cu tablă a lui Lahovary, e în plin cîmp, ca să nu se deterioreze, au acoperit-o cu tablă de sus până jos, se vede doar crucea. Alături e o fermă de oi. Păcat că nu se găsesc resurse să fie refăcută. Sau poate sunt prea multe mănăstiri în Vâlcea și atunci nu mai interesează încă una… Am ajuns mai repede, am oprit și am cumpărat 2 linguri de lemn de la o familie de rudari care avea expunerea la poartă în satul de lângă trecerea căii ferate. Nu știu ce tren trece pe aici, stiu doar că dacă vrei să ajungi cu trenul la Râmnicul Vâlcea faci 8 ore de la București, treci prin Sibiu, sau prin Alexandria. Nu mai știu doar că oamenii sunt nemultumiți că nu au tren, merg cu mașinile la București, pe Dealul Negru, știu că s-a început o cale ferată direct, dar un ministru, cineva a avut interes să nu se termine având linie de mașini. Mitrea?

Fetele erau agitate să-și adune lucrurile, era toată familia bunicii, mătușile, copiii. Ne-au povestit că au fost la bâlci la Băbeni, au fost la râu cu trăsura, au pescuit. S-au despărțit, am încărcat mașina cu vârf și ceva-ndesat!, și am plecat spre Spineni primărie, era vineri, zi de sărbătoare trebuia să ne grăbim, am greșit și drumul. Am ajuns la Spineni, ne-am întâlnit cu primarul și am mers mai departe. În dreptul casei bunicilor unde am oprit să fotogafiem era verișoara Uca cu bicicleta, parcă ne aștepta, am schimbat câteva vorbe și am plecat. Ne grăbeam să nu se trezească aia mică care fiind agitată a adormit cu greu. Am făcut o escală și la directorul Stațiunii Pomicole Mărăcineni-Pitești să-l vedem să-i oferim o carte. Ne-a oferit niște mere grozave. Am stabilit ca după culeș s-o punem de un spectacol cu Mircea Vintilă, Tic Petroșel -Valeryi – Stanca. Raul Cîrstea &Adi Manolovici, eventual.

La 6 am ajuns în București. Eram pe drum de la 8 dimineața.

SAMBATA 9 sept.

În București e cald, chiar foarte, e ziua Anei, desfă bagaje, sortează, aranjează. Vreau ciorbă, salate. Ana pleacă. La Snagov. E ziua Ei, Sf. ANA… Seara sună Boss că are 2 bilete în plus la Sala Palatului – Festivalul Enescu, începe la 19.30. Era 18,30. Am chemat un taxi, spre Piața Unirii era închis drumul, e maraton, șoferul a luat-o pe străduțe. Am ajuns la 19,15. Lume multă, lume bună îmbracată diferit, unii de seara, alții de zi, unii în frac alții sport. Il văd pe Opaschi …câțiva frați zidari, pietrari…Spectacol frumos, dirijorul foarte bun, slăbiciunea mea rusul, osetinul Valerii Gherghiev (fraierii îl scriu în engleză Valery Gergiev…) cu Munchner Philarmoniker. La pian Daniil Trifonov. Rahmaniniv, concertul 2 în do minor op 18;

Bruckner smf a IV Aplauze, flori. Maestrul nu face bis! Cum să o interpretezi? Mârlănie sau lene. Poate se gărbea să prindă avionul. Nedelicat. Ruznac, deși osetin! Nu-i bai! La postul sovietic MEZZO, Mezzo mă scol cu el, mă culc tot cu el… la prânz.

Se termină spectacolul lumea nu poate să iasă plouă cu găleata. Ne plimbăm prin holul Sălii Palatului gătit de festival, cd-uri, dvd-uri multe. Prețuri pipărate, cumpăr Indiile Galante; încet încet lumea iese cu mașini personale, cu saci de plastic în cap, se sting luminile în hol ca să plecăm, vor și ei acasă – cu taxiuri la care din start ți se spune că te costă 50 lei o cursă de 10 lei; sau, și mai rău, te întreabă în ce direcție vrei să mergi că dacă nu-i place spune că nu merge. Nervi, ploaie, sunt ud leorcă, după o oră găsim în sfârsit un taxi care ne duce acasă. Eu, Lena și Boss. Bineînțeles, că ăsta, mai abil – era un țigan ca mai toți taxiștii bucureșteni – nu are rest, și automat iși ia un bacșis de 9 lei, cursa a fost 11…

Ne dregem cu un vin roșu de Vinarte. Merge o brânză, cum zice Faleschini. Ploaia s-a terminat, Povestim. S-a făcut ora 2,30 și e déjà …10 septembrie.

Duminică 10 sept

M-am sculat târziu, dar am dormit nițel. Sunt cam mototlit, nu altceva…, imi iau pastilele și mă culc la loc. Lena e la biserică. Vine și îmi spune că suntem invitați de o prietenă de-a ei la restaurant E ziua sa. Plecăm la restaurantul MAI. Coadă umilitoare pentru locuri. Plecăm la alt local, undeva taman la Fundeni. Civilizat, plin de lume, bravo! Comandăm și în sfarșit pe la 17 mâncăm. Probabil, dacă așteptam găseam la ora asta și locuri dincolo. Unde era totul la jumătate de prețuri. Asta e. Bucatele sunt bune. La 19 plecăm spre casă. George soțul e Elenei a fost trist, ieri își îngropase un prieten de 50 de ani. Mă uit la un meci; la Mezzo; lecturez, termin…en fin, cartea canadezului….Nu-i rea deloc!

Luni 11 sept

Zi de recuperare prin muncă. Mi-am scris scrisoarea pt Click după lungi căutări, am mai dormit. M-am cam îngrășat, mi-a spus-o și Ana care a trecut pe la mine în jur de ora 15…Mă sună Boss să megem la Sala Palatului. La 20 acum, am timp. Royal Philarmonic Orchestra London. dir. Charles Dutoit. La vioară – Frank Peter Zimmermann. Funesta ”Pavane pour…a lui Ravel, apoi Beethoven – Concert în Re major op 61 și ”Petrușka” lui Stravinski…” apoi un minunat, suav bis bazat pe sunete de coarde, neanunțat și nici recunoscut de noi…la pauză m-am întâlnit cu doamna Natalia Aldea Trașcă stabilită în SUA fostă în orchestra Operei din București, una dintre puținele doamne la vreamea aceea, care cântau la corn. A fost un bis de vis.