Joi 24 martie prânz
…dar și Opera
Joi la prânz m-am trezit. La 13:30. Criminal. Bilanț:m-am culcat la 22.Trezit la 2, reculcat la 6 când am luat și medicamentele; readormit pe la 6.30 ; retrezit la 10; reculcat la 10.10; trezit la 13:30. Dacă după programul de mai sus ființa asta mai e om, apoi aceea sunt eu… Nu m-am putut trezi la 10 să plec la Fundația Titulescu.
Am prins în compesație, un regal. Oratoriul lui Vivaldi ”Judith triumphans”. Juditha triumphans devicta Holofernis barbarie.
Pe Mezzo TV. O bijuterie. Decoruri de epocă, dar cu o scenografie simplistă, economică. Falduri purpurii peste falduri purpurii.
Distribuția:
Juditha, contralto, a young Bethulian widow. Vagaus, soprano, eunuch, Holofernes’s squire; Holofernes, contralto, Assyrian general. Abra, soprano, Juditha’s handmaid. Ozias, contralto, high priest of Bethulia.
Costume de epocă, dar apucăturile de secol curent, sau antic, mai știi? Cu scene de lesbianism libidinos și bălos. Excitante pentru amatori, vomante pentru non-amatorii hetero…Nu sunt contra. Dar, nici pentru. Și, nu pe scenă, nu în artă. În alcov. Sub zece lacăte… Sunt creștin–ortodox. Nepracticant. Dar, credincios. Decent. Acuma să nu se creadă că sunt vreun bigot, vreo babă perversă și fățarnică, ce se dă virgin la chestii d-astea. Din categoria celor care – vay, măy ! – nu știu ce sunt perversitățile, măcar din presa și literatura curentă, dar…
Mai am și o altă dezamăgire. ”Capul” decapitatului Holofernes era o mască. Imaginea culturală impusă, cred eu, de tablourile célèbre ale unor Lucas Cranah sau Gustav Klimt (jos dr ) este aceea a unui cap mare cu barbă și plete negre.
O atestă și Caravaggio.
Mă rog, fiece artist își ia derogările sale. Nu știu cine e regizorul. Oricum, este o vizionare inedită și mai mult decât plăcută pentru mine, o operă de Vivaldi…
Am găsit datele spectacolului pe net:
Juditha Triumphans by Vivaldi at La Fenice. Orchestra e Coro del Teatro La Fenice, Alessandro De Marchi (direction). Elena Barbalich (Stage Director), Massimo Checchetto (Sets), Tommaso Lagattolla (Costumes).
Manuela Custer (Juditha) Paola Gardina (Vagaus) Teresa Iervolino (Holofernes) Giulia Semenzato (Abra) Francesca Ascioti (Ozias) Recorded at the Teatro La Fenice, Venice, on 3 & 5 July 2015 Directed by Stéphane Vérité.
Am sunat la Adrian Năstase să-mi cer scuze pentru absență și mi-a spus că a fost extrem de interesant. Sper să găsesc un link, ceva.
Însă, ceea ce a fost mai interesant, ca știre a zilei, legată tot de Orient și ale lui, fu vestea care m-a siderat. Aflat la Istanbul, președintele Johannis, a aprobat construcția celei mai mari moschei din Europa, la București. Adică, anul dedicat lui Brâncoveanu, belit de otomani cu toți ai lui, o tragedie națională istorică, a fost sărbătorit degeaba. Fiindcă, aceste lucruri, sărbători se petrec tocmai ca poporul să nu uite. Iată că, Președintele ales de români, Klaus Werner Johannis, creştin evanghelic lutheran, ia pentru poporul orthodox majoritar, o decizie flagrantă, jenantă, frustrantă, jignitoare împotriva spiritului tradițional românesc: aceea de a da aprobarea statului turc să construiască o moschee pe teritoriul nostru. Și, nu una oarecare, ci cea mai mare de pe continent, în Capitala României, București. Brâncovenii au ajuns de rîsul lumii, au murit ca proștii. Căci Prostia e marea calitate a acestui popor de lași, clevetitori, ce nu știe decât să fie slugă… Poporul român opera complete, zicea Păunesc.Zic și eu, dar total invers…
Aferim, efendi Johannis !!!
Se vor bucura oengeurile sioroșiste, cele pro-homo, ateii și toți cei ce au dat cu pietre-n Catedrala Neamului… urlând cu o famelică deszesperare : <<Ce ne trebuie nouă ”asta”? >> Ba, acum iată, măi. că ne cam trebuie, fetelor! Deși, pariez că moscheea va fi gata înaintea Catedralei…
Dar, date fiind antecedentele spiritual-culturale ale președintelui care a reușit să facă din Sibiu burgul in care fu prima Capitală europeană, cred că ar fi mult mai nimerită ideea de a se construi această moschee chiar acolo, la Sibiu. Deocamdată singurul oraș european, multi-cultural de la noi…
JOI 24 martie Seara
Am fost la emisiunea lui Brancu și Capatos. Înregistrare pentru duminică. Mă mai întreabă lumea asta plină de prejudecăși ca de păduchi, colegii de litere, domnele mai simandicoase, ce caut eu acolo? Spun asta și pentru a răspunde celor ce mă interoghează ”de ce scrii tu, mă la Clickul ăla plin de muieri goale?” Răspund. Și la tv tabloid și Clickul sunt vehicule care merg. Bine. Cu viteză. Văzute.Urmărite.Comentate. O fac și din populism și pentru că ei mă cer.Nu mă interesează prețiozitățile intelectualiste frizând ideea care cauționează uneori lipsa de substanță, anume că, vezi Doamne, ” noi suntem elita”. Mie-mi place să fiu deschis și înțeles de toată lumea. S-au dus de mult fițele elitist – masonice cu aparteneța la ”un grup restrâns de inițiați”. Societatea de azi e” societatea spectacolului” definită așa de Guy Debord care despre sine zice:, ”foarte rar exemplu contemporan de autor care a scris fara a fi imediat contrazis de evolutia evenimentelor si vreau sa spun nu contrazis de o suta sau de o mie de ori, ca atatia altii, ci nici macar o singura data”.Ei, bine, această societate după părerea-mi, are două calități majore: e poltronă și superficială. Nu are substanță. Și atunci, la ce bun să pun preș pe opiniile și sfaturile ei binevoitoare. Nèk! Adică nu!
Acum cred că vă este clar prieteni, de ce nu refuz tabloidele și nu refuz mai nimic. Nu-mi este rușine cu textele mele. Le pot publica și pe pereții unui closet public.Cu semnătura jos. Nu țin la context. Ci, doar la text… Totul e să fiu citit, priceput, apreciat. Să fiu criticat. Beștelit civilizat. Combătut. Dar, musai citit…și cu atenție dacă se poate…
Subiectele emisiunii, majore, monșer: Ciudățenii mondene ale marilor eroi tv Mădălina Ghenea care acoperă mapamondul cu senzualismu-i atroce și devorator.Și cu fizicul ei ucigător. Apoi, fițele de viață al lui Prigoană și a fostei lui Bahmu. Ai căror copii vor fi s-a conchis, cu un comportament cinic m, monstrous.Așa i-a, și îi va clădi(t)viașa părinților de un exhibiționism de-a dreptul inuman.Vina, mai ales la ei, este…este…da doamnelor și d-lor…în societatea spectacolului…
M-am dus direct de la emisiune la pr Cărămizaru acasă. Care m-a așteptat direct ăn mașină.Am mers la un local de pește. Simandicos, scump. Nu se compară cu Torna Fratre.Dar de bună calitate. Un vin roze, și o ”porzione” cum zic italienii – cât farfuria cu diametrul de 50 cm – de calcan scăldat în legume semi-fierte… Am cam discutat despr o parte din ce am scris mai sus privind biserica. Emil al meu mi-a citi dopuă poeme noi.Face progrese de elef silitor și plin, da plin de talent… Deși am renunțat la vodkă, de parcă aș fi consumat tone, iar m-am trezit de la ora două. Acum e 7:00. Vineri 25 martie…
Încep să mă culc… Bună dimineața, somn ușor…!