Poemul pe care folksingerul Aurel Moldoveanu și-a permis să-l măcelărească după voia sa. Vezi notele de ieri. Ascultați și citiți, apoi comparați cu originalul ca să-nțelegeți ce a tăiat  băiatul ăsta dintr-o poezie și deci ce gusturi are…

ORAȚIE

Se dăruiește poetului Ion Zubașcu

Vin sărbătorile de  iarnă

cu fulgi codalbi și cu  nămeți

zăpada-cepe să se-aștearnă

pe frunți și lire de  poeți

 

Cad fulgii-n văi și  pe  fântâne

ca  într-o transhumanță a lor

viscolul cântă pe  la stâne

colinzi cu ler și flori de  măr

 

Colindă viscolul prin sate

și-adună nuci  colaci și flori

iar  glasul  lui  puternic  bate:

s-ajungeți scumpe sărbători!

 

Și vin sărbătorile de  iarnă

cu zoriori de ziuă la ferești

zăpada prin colinde să se cearnă

iubito, la  mulți ani și  pur și simplu

să trăiești!

Dar,  pentru că am trecut prin ceva asemnănător, când cu așa-zisul meu ”plagiat din Tolstoi,” îl iert de toate pe Aurel, numai de  o bere, nu…!