Până nu de mult nu eram obișnuiți, noi românii, să urmărim o înmormântare la tv. Hai, un meci, o plenară, un congres crucial pentru realizărili societății multilateral dezvoltate, apoi, după 89… o sujbă la patriarhie, un Te Deum, cu soborul regulamentar. Poate. Astea da, dar nu o înmormântare. Era prea mult. Sau, așa ni se părea. Râdeam de Dan Diaconescu când a spart și plafonul ăsta. Multe plafoane noi a spart el, dar din păcate unele meschine, mercantile sau cu scop electoral. Dacă numai de rating se-ngrija, departe ajungea. Ba, populația telespectatoare am mai preluat din bun simț și un nou obicei. Occidental. Să se aplaude coșciugul. De fapt conținutul lui… Așa pot, spune că după un priveghi avansat, ultima noapte cu defunctul, eu unul am urmărit din fotoliu funeraliile lui Corneliu Vadim Tudor.
Multă lume. Lume multă. Ce să însemne asta? Că Tribunul rămas fără de susținători, fără de partid a sfidat recordurile anterioare? Păunescu. Dolănescu. Nu! Căci, nu numai membrii PRM, subțiați îngrijorător, au fost la catafalc, s-au perindat prin biserica Sf. Gheorghe Nou, ci mai toți bucureștenii. O spun ca termen generic. Dar să ne fie clar, nu musai electoratul peremist a venit la Vadim, ci mai ales oamenii amărâți. Supărați pe tot ce e-n țara asta. Pe care Vadim a apărat-o. A iubit-o. Excesiv uneori. Să ne fie clar, noi nu avem nevoie să ne auto-lipsim de patriotism, de spiritul națioal. Fie toate acestea strâmbate, schimonosite, sărăcite de sens prin îndopare de vechiul regim. Unde Patria nu era biata țară, ci România comunistă cu ”realizărili” ei… Dar, nici să credem că orice formă de naționalism e desuetă. Și că, vai!, naționalismul se confundă cu extremismul… Cât timp vor exista națiunile va dăinui și naționalismul. Neîndoios. Dar, când vor dispărea? Poate atunci când vor fi asimilate, înghițite de valurile islamiste? Poate? Întreb și eu…
Mă uitam la fețele bucureștenilor veniți masiv la Vadim. Amărâte. Îmbrăcate ponosit. Nu murdare. Neelegante. Ba, chiar emanând neplăcute mirosuri. Și, supărarea lumii venea nu numai din cauza dispariției unui idol. Ci și din viața pe care o duce. Ce se-ntâmplă? Exceptând calomniile, multe dure, necitadine – ca scandalul cu Marioara Zăvoranu sau Rona Hartner – pe plan politic. Tribunul le spunea pe șleau. Pe bune. Pe directe. Le emitea vitriolant. Direct și adevărat. Cum să nu te aduleze mulțimile? Dealtfel, nu am cunoștință ca vreun politician, politruc, parlamentar or ministeriabil atacat de el, să-l fi chemat la tribunal pe Vadim pentru că l-a făcut hoț, corupt sau escroc. Pentru restul cazuisticii la calomnie pură, nu mă bag. Dar, îmi amintesc de câte ori a definit nominal și a demascat Mafìa cu cu degetul acuzator și accentul pe un ”i” aproape dublat… Pentru gesturile astea s-a-nghesuit mulțimea, vulgul, ”bestia” plebe, să-l petreacă pe Vadim. Sigur, pot exista diverse supoziții privind excesele lui Vadim. Căci de dragul unui calambur deplasat sau al unei glume de prost-gust, ori a unui zvon neconfirmat, Vadim a riscat. Și, a pierdut. Acum familia, biata, ar avea de plată de pe urma tatălui. Și nu e drept. Dar… asta mi se pare o știre senzațională. Căci omul acesta ”nebun”, ofensiv, zgomotos, bătăios care s-a aruncat cu elan în bazine goale a murit sărac !!!
Iată deci, dacă e așa, că virginitatea lui în ale averii e o realitate. Și, cazul mă duce la acel fost primar al Bucureștilor, Viorel Lis, acuzat în timpul mandatului că ar fi fost supra-corupt. Priviți-l azi pe dl. Lis! Starea lui se vede cu ochiul liber. Fostul primar ”corupt” a ajuns să-și pună imobilul la dispoziția unei case de plăceri… Unde e , doamnelor și domnilor, milionarul corupt ? Așa că, mă tem pentru detractorii lui Vadim că nu vor mai avea măcar în acest domeniu ce ronțăi. Vadim a murit falit… Profitorii plini de bale sau victimele inocente, vor avea de luat doar:
Praful de pe toba de eșapament a unei Dacii Logan…