Poet, scriitor, publicist și editorialist al ziarului Click!, George Stanca s-a stins din viață în data de 4 februarie 2019. Azi, 7 mai, ar fi împlinit 74 de ani, iar dacă drumul vieții nu s-ar fi oprit brusc și prea devreme, negreșit ar fi închinat un pahar de frâncușă în cinstea celor care l-au iubit și admirat.

Născut pe 7 mai, condus pe ultimul drum pe 7 februarie. Cifra fatidică, 7, l-a urmărit până la final. În ultima parte a vieții, mai exact din 2009, George Stanca și-a folosit talentul de scriitor și s-a jucat cu metaforele și în ziarul Click!, în cadrul celebrei sale rubrici, "Scrisorile lui Stanca", extrem de populară și de apreciată, în rândul cititorilor. Nu a iertat nici un derapaj din partea vedetelor, dar a știut și să le elogieze carierele artistice sau sportive, atunci când a fost cazul. Secțiunea din Click.ro, dedicată scrisorilor lui George Stanca, a rămas intactă și în ziua de azi, ultimul său text fiind adresat prietenului de-o viață, Vladimir Găitan. A fost o scrisoare ca o premoniție, iar mesajul păstrează și azi emoție și sens.

Ultima scrisoare pe care George Stanca ne-a trimis-o la redacție duminică, 3 februarie 2019

Dragă Vladimir, Găitan,

Mă tot uit la o poză de-a ta din tinerețile noastre, era scoasă din filmul «Reconstituirea», regizat de Pintilie, unde voi doi puști, tu și Gigi Mihăiță, ați schimbat lumea… Semeni, zic eu, cu Mick Jagger de atunci, ai figura unui indolent arătos care sfidează lumea cu frumusețea și siguranța sa. Am această poză nostalgică, așa ca o iconiță, în ceea ce te privește… Căci de 30 de ani tu trăiești o sentință fatală care nu mai vine, dă-i Doamne să nu se grăbească, ești marcat firesc de o durere existențială. Și, mă gândesc uneori de ce mereu presa, ca și mine acum, trebuie să evoce termenul acesta de așteptare ca un tva pe un produs și în loc de asta să zică, ”marele actor din Reconstituirea….”. Ar fi, pare-mi-se mai corect așa. Dar și suferința e jalon, ca și bucuria, ca și viața, nenorocul, ca multe altele, și eu am început să aflu asta din iulie anul trecut, de când tot populez unele spitale ale Capitalei…

Suntem la vârsta la care, făcând bilanțul firesc, ajungem la un refren – ”cu ce ne-am ales în viață” și de fapt din el ar deriva un altul mai important – ce lași în urmă. Tu lași o lucrare de patrimoniu, o operă: roluri de film și teatru, creații care oricât ar fi reproduse prin mijloace moderne, ele rămân viață. Și asta nu se poate reproduce.

Deci dragă Duțu, lăsăm în urmă – evident, cine lasă…- picături de viață, tone de viață. Asta lăsăm cu noi și tot asta nu ne-o ia nimeni după moarte. M-am uitat la tine în situații particulare și ți-am văzut suferința. M-am uitat la tine ca actor pe scenă și ți-am văzut bucuria. În asta constă, cred eu, tensiunea existențială a unui ins ca tine și tot în jurul tău am descoperit fericire, multă fericire, alături de cele două fete care te înconjoară. Vezi tu, în aceste momente, de obicei se face și o analiză anecdotică a întâmplărilor din viață, una care crează mituri mai mult sau mai puțin reale. La cele reale intră poantele cu Gigi Dinică, Ștefan Iordache etc. Pentru că ei au lăsat ca niște mari artiști vorbe de duh. Din acest punct de vedere tu ești un introvertit. La tine vorba nu circulă, așa ca la alții. La tine ea rămâne împietrită, compactă, dură, cu care să dai în dușmani uitându-te înapoi. Chestie de temperament. 

De ce mă uitam la poza tinereții tale, cu ocazia faptului ca ai atins 72 de ani. Record personal. Îmi dai voie ca, la 82 de ani, să republic această scrisoare ca să arătăm contemporanilor ce optimiști eram? Căci am fost!  

N.R. Vladimir Găitan a murit pe 10 noiembrie 2020

Biografie George Stanca

George Stanca s-a născut pe 7 mai 1947 în Buftea şi a absolvit Insititutul de Construcţii din Bucureşti. În timpul studenţiei a fost solistul formaţiei rock Odeon. Pe lângă cariera literară, el a lucrat şi ca inginer de execuţie, în investiţii şi în proiectare. Debutul ca publicist a avut loc în 1971, în revista „Săptămâna“ lui Barbu, fiind titular al unei rubrici de muzică pop-rock-uşoară. A fost redactor la revista „Flacăra“ şi membru fondator, alături de Adrian Păunescu şi Dorin Tudoran, secretar muzical al Cenaclului Flacăra şi reporter. În calitate de secretar muzical de cenaclu, a fost cel care i-a descoperit/adus pe Mircea Vintilă, Dan Chebac, Adriana Aush, Radu Gheorghe, Mihai Diaconescu alias Anghel Mora şi alţii. Debutează în „Luceafărul“ (1978) cu poezii semnate G.G. Crăciun, iar debutul editorial a fost cu volumul de versuri „Tandreţe maximă“ (1981), urmat de „Poeme pricinoase“ (1983) şi „Excursie cu liftul“ (1988). De-a lungul carierei, George Stanca a fost redactor-şef şi director a numeroase publicaţii, dar şi proprietarul unora. De asemenea, a fost şi realizator de radio şi TV. Din 2009 era editorialist al ziarului „Click!“, semnând zilnic rubrica din pagina 2, extrem de populară, "Scrisorile lui Stanca".