Cașimania

Mă enervez la culme. Parcă s-au intoxicat cu toții. A dat peste ei, peste  noi un fel de streche. O râie lingvistică. O manie. Cum  a fost acel păgubos ”deci” la vremea  bietului George Pruteanu. ”Cașimania”.

Totul a  pornit din Ardeal. Ei spun  în loc de ”ca  mine”, ”ca și mine.”Adelenii o fac, nu știu, dintr-un  obicei, și de mult timp. O știu, fiindcă am o soție de acolo. Dar, deodată, cineva anonim, din popor – din ăia care fac texte de  muzică populară –  a descoperit o terapie fabuloasă  cu acest ”ca și” : evitarea cacofoniilor. Nu se  mai spune cacofonic ”ca când”, ci ”ca și când”… ”ca  și cum”; mai înalt ca casa”, ci …”ca și casa” etc. Această sintagmă ”ca și”, a ajuns ca un insecticide. Omoară cacofoniile. Acest genocid al cacofoniilor e minunat, e-ncântător dar la  un  moment dat este excesiv și  devine  penibil. Imaginați-vă că vă aflați undeva pe un drum de țară pe care  mergi ca și cum ai vorbi. Din instinct. Mergi neatent, faci un pas și la al doilea , cu piciorul în aer vezi că poți călca  pe o balegă… adică ai ajuns cu vorba  la ”ca”… Nenorocire! Pericol! Vine spre noi o vocabulă născătoare de  cacofonii! Ce faci, ce faci? Aici, te salvează, te izbăvește acel ”și” miraculos  pus, de exmplu între ”ca” și ”ca” ; între ”ca” și ”cu”; sau între ”ca” și ”ci”, ”ce”. Nu și între ”pul” și ”a”, vezi celebra sintagmă comunistă ”timpulacesta  măreț”…Ceea ce arată că  nici ”cașiologia” nu  salvează mereu cacofonia …

Repet nu știu cine a brevetat acest procedeu, nici nu voi afla  vreodată. Dar, știu cine l-a încurajat și cine l-a proliferat. Politicienii, numiți așa în general. Politrucii, cum le zic eu  celor din specia semidoctă din toate punctele de vedere…Și, mai sunt   comentatorii sportivi de  media audio-video. Care  o pot  lua de-a dreptul  prin balegi dacă  ar ști să folosească  virgula aia falsă numită ”pauză de respirație”. Dar, nu s-a inventat încă, știința  ”cacofonologie”…

Azi, duminică, zi de alegeri, zi decisivă, cardinală pentru PSD – ies ai noștri sau ai noștri?   –  l-am auzit  pe singurul candidat și sigurul învingător folosind ”ca și”, în context nici măcar anti-cacofonic, ci  preventiv-degeaba, de cel  puțin 4 ori  în 2-3 minute. Record de partid !Și uite așa  ne  strică politrucii și limb ape lângă toate celelte rele…

Concluzia: cum vorbesc  politicienii, așa și boboru. Care îi votează și îi urmează…  Italienii au  o vorbă. ”Parla comme mangi”. Tradus: „vorbește ca cum mănânci!!! ”,  ”precum mănânci”.  Sau direct ”Vorbește cum mănânci”.

Politically correct!

Jurnal extim

jurnalSâmbătă 10 octombrie 2015              

– după amiaza –   

Ascult  muzică și lucrez. Muzica  lui Phillipe Jaroussky, contratenorul. Cu trupa ”L’Arpeggiata” și cu  Christine Pluhar la teorbă, ghitara aia de doi metri și ceva. Numai  instrumente  medievale. Cornet, chitară barocă, psalterion, orgă, clavecin, arcilum Seicento, Monteverdi, Bertali, Donati, Uccelini, Maria Melli.

Gustați: https://www.youtube.com/watch?v=OMnLV38EVxQ&list=PL1RrC6ERqShO-W-ugAnlFu3uZ-ZyU_Vt-

Sunete  inedite, pure. Gusturile celor din Evul Mediu mereu  mă surprind  prin  puritatea  lor. Chiar așa să fie? Pe cât erau de sângeroși, pe atât de sensibili? Dar, noi cei  din secolul XX am fost  mai breji cu două războaie  mondiale? Lăsându-le  pe celelte, ”mici”  din Orientul Apropiat, războiul cu Israelul,  Irakul, Irak-Iran; cele interne culminând cu recentele schimbări din Orient, din începutul nebun al sec XXI, cu mutațiile  lui cardinale, cu sărăcia  la fel de  lucie rămasă din comuna  primitivă? Mă uit  la Phillipe și nu știam de unde, parcă, îl cunosc. E ca un copil. Ca  un copil minune  numit Joe Bonamassa… Cu el seamănă la candoare.  Aceiași față curată și candidă a Geniului. Ăștiia mă fac, habar nu am de ce, să-I cred  niște  îngeri ai  păcii, ce-mi veni? Oricum, cred că tot grația chipurilor lor și cea  interpretativă, plină de  milă, bunătate, energii pozitive, de generozitate, îi fac să emane pacea, liniștea, serenitatea. Exagerez?

Până acum, nu știu de ce, geniile îmi păreau numai ca niște bătrâni zbârciți de vârste matusalemice. Iată-i și invers… angelici.

Sunt decavat de  moartea Doamnei av. Paula Iacob. Nu am  ieșit  nicăieri. Ieri a fost  îngropată la Bellu. Parcă mi-am mai pierdut o dată mama. Mama spirituală. Recitesc ce am scris din suflet  în ”Scrisorile”  mele și mă aprob ca un narcisiac: ” Ne-a  părăsit una dintre  marile figuri ale Cetății. Unul dintre  ultimii  înțelepți ai ei…” Câți or mai fi? Și, ce ne facem când se duc toți ?

Întrebarea e doar retorică. Avem oameni inteligenți cu duiumul. Economiști, practicieni, finanțiști istorici… Oameni  de fapte, care să lupte, să  muncească nu avem. Oameni simpli. Oameni-Oameni. Nu avem. Românul și-a  pierdut toate calitățile, fie și cele atribuite de  literatură. S-a  manelizat. S-a depeizat. Degradat moral. Nici măcar în sens european nu merge… Am rămas numai o  populație… vorba cuiva…”Populație  multă, oameni puțini”… i se atribuie  lui Gheorghe Dinică. Populație de  băștinași în sensul afro-colonial… asta am ajuns.

Dar, nu contează ce se spune, ci doar ceea ce este… adică și mai rău.

1 166 167 168 169 170 174