Joi 17 martie dimineața

Ieri am lucrat cu mici ”răutăcisme***, la scrisorile în avans. Mi-a ieșit o bijuterie de text scrisoarea către Olga Bălan… vechea și draga mea cunoștință al cărei vremelnic naș am fost dimpreună cu soția mea. Se petrecea în secolul trecut, în Italia. La Caiazzo – in regiunea Campania, provincia Caserta.

Pe înserat m-a vizitat dl V, artist plasticins de o spectaculoasă plasticitate a intelectului. Viu, curios ca un nou-venit pe lume. O curiozitate care-i permite accesul direct la profunzime. Sau, mai exact, aprofunzime… Am plecat împreună la spitalul Jud Ilfov unde se află gazda noastră de azi. Lucian din Mangalia. Fiindcă, azi plecăm la mare, la Constanța, apoi la Mangalia. Mâine se vernisează expoziția. Atașez afișul. Este vorba despre tabăra de vară din aug-sep. 2015,din localitatea 2 mai, complexul ”Sailor.” Doamna Camelia Luca.

***Răutăcisme. Ce cuvânt frumos a scornit Hagi, și boii lingvistici ai neamului îl miștocăresc. E mai bine ”maliții”? De ce să sufocăm românismele în favoarea barbarismelor?  E mai frumos a spune că mâine am un miting adică o întâlnire? Că am o oportunitate decât ocazie sau proilej? De s-a ajuns la absurda, inversionista expresie ”ce oportunist e Marica … adică, e de bine… Mmmmăy boys… Asta e, vorbim ce mâncăm. Cum să nu vorbească asezonat cu anglicanisme un popor al devoratorilor de cheesburgheri… o nație macdonaldistă și coca-colară…???

Frumos ne șade.