Miercuri  21 octombrie

Aseară am uitat de  meciuri, faze europene… Furat de mezzo. Fermecat. E cea  mai   performantă  iubire recentă, dacă se  poate spune așa despre  o iubire… Am  prins doar rezumatele . Ceea ce  nu e rău. Ce  am văzut  //auzit  la Mezzo, cine  mai știe? Îmi creează așa  o stare de plăcere , că mă simt ca  un  phoetus în lichidul seminal. Un fel de a spune. Presupun că  mă simt așa….Continui lectura  unui fragment dedicat nordului Dunării din Istoria Romană a lui Mommsen, pe care am găsit-o chilipir. Cinici  volume. E de citit fie  și pe fragmente, pe sărite, are logica  nemțească… Mă presez cu  lecturile, fiindcă de sâmbătă  plec  iar  în serbări. Izbiceni – Olt , inaugurarea centrului  comunei. Monumentul Eroilor. Opera   lui Ion Drăghici – pictură –  și a  lui  Marinete-Jr. scupltură.Recomandare făcută primarului de subsemnatul.  Acolo pe  o frescă  întinsă sunt  portretele lui Tudor Gheorghe cu cobza  și al meu cu cartea în mână. M-au adoptat ca  pe  un fiu al satului…lucru de care  parcă au auzit! –  se leagă acum și ei –  cei din Spineni-Olt satul bunicilor paterni, alde Stanca. M-au invitat la ei. Duminică și luni. Nu știu cum să  mă  împart.

Tabloidizarea  țării

Am  o  obsesie.Eu, care prin  90 eram  un  periculos ”anti” încep să cred după 23-24 de ani că am fost manipulat genial. Mi s-au oferit  mereu rubrici , posturi, exercițiii de domeniul mondenului. De  parcă tov Dulea de  la cultură mă urmărea express. VIP, e revista  pe care am condus-o. Șef, director, bani, străucire,  paiete, curvete, parașute –nmirezmate, glanțuri ,bujou-uri , flăcăi  în devenire, papioane, fracuri, dandy, moguli,parveniți, miliardari de carton…Aveam totul la  picioare.Ba, la  nu  momant dat Vali Sterian m-a uimit cu  o replică. Aceea că  lumea a început  să tremure de condeiul meu.La Monden, neică! Am rămas  din  stanca ,stană…Așa, deci se temeau. Nu le ajungea că sunt  scos din politichie se temeau și de verbul meu…

Pănă s-a ajuns la  un  moment dat. Când  mi s-a hotărât anonimatul. Căpos, nu m-am lăsat. Dovada că atunci când  liberalii mei, cu Emil, în frunte au luat puterea, eu nu am avut  nicio slujbă. Mă suna colegul   Viorel Cataramă, uimit și-mi declara că el  nu poate  concepe ca noi să  fim la putere și eu să nu am  o slujbă, ba chiar o funcție  politică. Îmi amintesc ce mi-a făcut celebra   Mona Muscă. Eram în Comisia Națională  de Cultură și Mass-Media a PNL, din guvernul în umbră Stolojan. La  preluarea  puterii nu am  primit  nimic. M-am dus  la fosta șefă de Comisie, azi dna Ministru Muscă și  i-am spus  jucând  o tragedie falsă: ”Mona sunt  șomer!”Nu mințeam, căci  sunt  și dizocupați care  nu  mor deloc de foame. Dar, am adăugat chiar asta… îngroșând conștient: ”Mor de foame!” Atunci a  intrat  omnul PD –ului Ienisei, parcă. A salvat-o. L-a rugat pe el să mă ajute. Mi-a dat un  nr de tel. L-am sunat  a doua zi. Mi-a zis să-l sun poimâine. M-am  prins. Nu l-am mai căutat vreodată. Știam procedeul de  la Tov Mitea. Secretar, parcă la CC PCR. Pe el l-am sunat în  problema revenirii mele  în  presă,1988 – la cabinet! –timp de  un an. Nu era niciodată acolo… Când  i-am spus secretarei că în noembrie s-a făcut anul de când  îl sunam zilnic și că vreau  banii pe convorbirile adiționale făcute, tovărășica a râs… Am rugat-o parcimoniuos să-i transmită tovului că-l bag și-n pizda  mă-sii. În  limba română. Noroc că a venit Revoluția… Măgar fără cuvânt. Mă scuzați ,Mona  nu  poate fi Măgar. E Vacă.  Aflați  ce  i-a făcut, Vaca,  marelui regizor Andrei Șerban și mă veți înțelege și  pe  mine, bietul…

Trăiam sub CDR scriind editoriale pentru 22 de  publicații politice din  țară. Era  un chin. Nu scrisul, ci expedierea  prin fax a materialelor. Nu se  inventase Internetul. Dădeam faxuri noaptea, bucată cu bucată. Câștigam onorabil, dar nu era corect. Îmi aduc aminte că  onorariul meu era între un milion și două pe  lună. Era unu, manager ,parcă, la ”Știrea de Cluj”, care  mă suna cu glas amărât să accept totuși doar  150 de  mii per lună. ”Suntem săraci,  dom Stanca”. ”Bine , așa să fie, domnule  Cosmin Gușă…!!!” Da este dumnealui. Ins  la care  mă uit constant , indiferent de simțămintele  personale. Este  unul dintre cei mai  informați oameni de azi …Și se  pare că  știe să prelucreze  marfa…

Da, ăsta  sunt ! Nu pot scrie la comandă. Și, de  la  o comandă, constrîns – șantaj existențial –  mi-am compromis blazonul cu așa zisul ”Plagiat din Tolstoi”. Bine  lucrat. Dar dacă scriu ”extim” nu este încă   bine. La ”intim” voi explica totul. Logic.

[Voi scrie detalii în Jurnaul intim. Pe care  mi-l va  publica familia. Post  mortem…]

Culmea e că eu abia acum am  putut să realizez, să  mă prind, de  manipularea  mea discretă,ăn ani buni, ca  un  idiot. Pot părea  paranoic dar nu nebun. Soția gândește mult  mai de mult asta… Dar la ce-mi mai folosește? Politicamente sunt  îngropat. Verbul meu a  înghețat. Metaforele s-au veștejit. Chestia am atins-o azi când am citit că un confrate mă rog, nu  musai  prieten, Mădălin Ionescu …. de  la Kanal D TV s-a  lăsat  ”scârbit” de  jurnalismul  politic. El explică azi de ce a optat pentru  un tabloid tv, cu  bun simț atât de  real pentru  mine, încât  pare că mi-am scris eu povestea în  locul lui. Mă solidarizez, iată, cu un  om care nu s-a  purtat corect cu mine. Dar, principiile mari trebuie apărate. Repet:

Sunt solidar cu Mădălin Ionescu!

Mai bine să scrii despre amoruluile slinoase ale  lu’ Guță decât să  minți că o ducem  bine. Mai bine să asiști jenat că de dragul ratingului și a concutenței la  o scenă  în care  un animal  își ia  femela de  blană și  o rotește prin  junglă, decăt să spui ”Votați Hiena !” ȘI eu , paradoxal, aș dedființa emisiunile  și media  mondenă. Dar  după cele  politice, monșer.

Poate și că o mică proba a sincerității mele – vechi ”scriitor” la tabloidul Click – este deschiderea chiar a acestui  blog. Unde  simt  nevoia să-mi arăt și celelate fațete ale mele. Cele culturale. Măi  oamni buni, mă tovarăși, n-ați  învățat ce e policalificarea de  la nea Nicu? Nici de la viașa de azi? Ce  mai contează ce ești. Contează din ce trăiești? Câți avocați, doctori, inginari erau portari, și oameni de serviciu, necalificași pe șantierele  patriei, vidanjori, ecariseuri, prin ani 50-60?

Mai citiți, frate,   ”Cel mai  iubit  dintre  pământeni”…!

Că vrea sau nu Mădălin , că vreau sau nu eu, țara se  tabloidizează. Politicul de care am vrut noi să scăpăpm se apropie de  tabloidizarea gnerală. Totul are fațete triviale. Totul se vulgarizează, se pierde-ntr-un  neant de ”bube , mucigaiuri și noroi” , argherzian spus.Dealtfel, tabloidizarea a fost adusă  la  maximele  ei, prin defunctul OTV.Numai că eu rămân cantonat  la  ideea mea  primară ăn ceea ce  privește acest post, la care ,da , am colaborat ani de zile. OTV nu a fost  un  post  tabloisd strictamente.Ca și cele căteva emisiuni de azi de  pe Antene sau KanaD. Concluzia e gravă și alarmantă . Posturie acestea acuzte de tabloidism sunt de faprtoglinda vie a stării nașiounii.Am ăncercat a numi situașia cu  o păunesciană sintagmă:

”Poporul român opere complete…!

”Oglinda  poporului român”.

Oricât ne-am feri și ne-am codi. Aceasta este realitatea oricît am lustrui-o pe  la TVR televiziunea  nașională, care refuză cu osârdie tabloiidizarea și e  un erou pentru asta, E un efort de-a dreptul donquijotesc.Singurul post   care  mai apără de-adevărat vechiul bun-simț românesc  și mai  propmovează valrile  nașionale. Dar, TRV e  numai  unu…chiar dacă împărțit  în căteva diviziuni.Tvr 1,2, 3  etc. Unde se  pune  accentul, timid,  pe educație ,istorie  și tradiție.Mai discutăm…