Jurnal extim
Joi, 10 decembrie
Aseară m-a pus dracu să beau puțină vodkă din cea luată acum nu știu câte săptămâni de la magazinul rusesc din Mihai Bravu. M-am culcat relativ devreme, pe la 1.00, dar am dormit agitat. Și am stat în pat până la 13:30. Am făcut un duș fierbinte să mai scot toxinele. În pat, lectură din Supraomul lui Eco. Văd că am dispoziție pentru acest tip de lectură sintetic, theoretic. Oricum sunt familiarizat cu Eco savantul de la cursurile de semantic și semiotică luate la reciclarea de la Ins Arhitectură Ion Mincu la reciclarea din 1984, cînd eram arhitect șef la sectorul 6 București. Mai am de terminat și …. Giovanni Sartori – ” Homo Videns. imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea”, carte abandonată de doi ani…” nu știu de ce.”Omulcrescut în fața televizorului, dominat de vido-cultură, riscă să rămână un video-copil incapabil de raționamente, prizonier al ‘post-gândirii’, incult până la aberație.”, spune un comentariu de prezentare. Da am avbansobat-o cînd m-am mutat brusc de la casa din Giulești Sârbi, am pierdut-o apoi am regăsit-o și am adus-o la bloc. Nu mai ating subiectul delicat. Mi-e dor de biblioteca din Giulești… numai de ea …
La Mezzo văd tot mai multe producții rusești. Asta, fiindcă la prânz s-a dat un spectacol în aer liber susținut pe Champ du Mars anul trecut de 14 iulie. Monumental. Gestul de patriotism, fu că turnul Eiffel era colorat cu lumini în tricolorul francez. Și Marsellieza căntată în două variante.
Altul a fost, apoi, de la St Petersburg în Piața Palatului. Oricum, piața aia mare din fostul Leningrad. Erau acolo cu toți marii și greii lor. Artiști, soliști, orchestră și balerini de operă. Un regal. Am văzut Dimitri Hvaroskovski, durdulica și frumușica Olesia Petrovna și o Valentina Nafornita, adică Naforniță născută 1987 în Moldova, socotită cea mai bună soprană din lume 2011. Câștigătoarea ediției din 2011 a concursului BBC Cardiff Singer of the World și solistă a Operei de Stat din Viena.
Nu știu ce contract au rușii cu Mezzo dar nu e săptămână să nu fie ceva. Ba, am văzut opere contemporane cu disidenți, KGB-iști, psihiatri toată libretistica soljenițâniană etc. Iar, acum era Ruslan și Ludmila într-un montaj contemporan, model francez. Cu scene în décor și costume de epocă alternate cu moda zilei de stradă…Bag de seamă miștocărind, că e un fel de săptămână a prieteniei franco-sovietice… care-mi aduce aminte de copilărie când cântam la mandolină în orchestra de copii ARLUS. Noi și corul, deschideam pe 7 octombrie la sala CCS din LIpscani și tot noi închidem pe 7 noembrie aniversarea Marii Revoluții Socialiste din… Octombrie. Dura o lună, prietenia asta…
Tot weekendul ăsta e plin de ruși. Deci, azi mai toată după-amiaza fu Gala concert la Palace Square în Saint Petersburg 2015. A urmat Ruslan și Ludmila By Glinka At The Bolshoi In Moscow de care vorbeam mai sus. Zilele următoarE un repiro cu Esa-Pekka Salonen conducts Bluebeard’s Castle and La Voix humaine at the Opéra de Paris…Apoi Șostakovici, Prokofiev concertul nr I pt pian, vine Rusalka, naiba să-i ia, că după atâtea teritorii au ocupat și… Mezzo tv.
Continui tratamentul cu acupunctură cu minunatul om, cozeur, doctor George Gearavela. Lucru care mă împiedică să merg la Bușteni la niște manifestații deosebite, la invitația lor.Trebuia să plec de azi la prânz. Mâine mă scol cu noaptea-n cap. Merg la Pietroasa după vin, cu Șerban Nicolescu, Boss. Mă scol, doamneeee, la 7.00 ! Seara sunt invitat la teatru One man show Eugen Cristea… O să rezist? Sau îl amân. Mă tem să nu se supere, căci l-am mai amânat odată, tot din cauza tratamentului la picior… Oi vedea mâine. Poveștile lui Gearavela, mă incită. Era mereu în avans sau paralel cu mine în aceleași găști studențești, sau boem-actoricești de vară la Costinești sau la București, Casa studenților, Student Club, sau cluburile mondene cum era Universitas club și revistă, despre care am aflat că a fost ideea Jeanei Gheorghiu ca student pe-atunci, emisă drei Zoe Ceaușescu. Cum să nu ne fi cunoscut eu și Gearavela? Mai ales că era pletos de-al meu…