Evenimentele recente, intensitatea lor m-au făcut să-mi pierd simțul prezentului. Toată ziua de ieri de duminică, am avut sentimentul că e sâmbătă. M-am trezit azi la 10.30, sunat de cineva și eram sigur că este duminică. M-am dus să o întreb pe Ana și mi-a confirmat. Da, nu știu care să fie cauza. Am tulburări calendaristice… Azi nu am publicat nimic în Click. Decență. Pentru mâine am scris ceva: o scrisoare rockerilor noștri. Care sunt demonizați, satanizați de aceiași comunistoizi nenorociți. Acei care atunci votau mecanic pentru și apoi votau pentru o găletuță roșie și-o șapcă aidoma…

Dar, să nu ne mirăm, să fim intrigați: de când e lumea proștii au fost mai numeroși, sunt  majoritari. Așa că, realizați perversitatea principiului elecției din democație, unde  ”minoritatea se supune…”. Mi se pare unul dintre aspectele cel mai parșive ale democrației de la greci citire. Deh, grecii tot greci…

Numai Nae Ionescu s-a prins când a zis că dacă deștepții din Occident au  ”Înțeleptul satului”, noi avem doar ”Prostul Satului”. Adică, numai  unu singur. Adică, restul sunt  înțelepți… al Dracului, dom’ Nae…

Acum când scriu e trecut de ora 23. Dezbateri  pe tema Dezastrului. A venit rândul Bisericii. Ortodoxe. Care e într-un mare pericol. Guvernul a alocat azi 5000 de lei pentru familia unui tânăr, iar pentru Biserica Neamului, bani cu toptanul. Lipsă de tact. Sau incitarea prin exagerare a celor care au spus mai demult  că ”nu mai vrem biserici, ci spitale”. Apoi, colac peste pupăză, lumea a reclamat lipsa BOR de la fața locului, în cazul tragediei Club Colectiv. Toate cultele au fost. Eminența Sa, Ioan Robu a făcut chiar  o figură minunată. Am auzit că au fost și ceilalșți, ba chiar și președintele Poloniei ce  o fi căutat pe-aci?…BOR este într-o eroare întreținută. Intenționată. Deși primul  preot  prezent la nenorocire a fost cel orthodox. Preotul pompierilor!!! Atunci. Imediat!!!Ce tot  ne  lamentăm  pătimași contra Mamei Biserica?! Apoi, majoritatea celor morți, duși acasă, care pregătesc de  plecare, pe  unde trec dacă nu pe  la Biserică ?  Se exagerează. Greșeala a fost că  nu a existat o intervenție  oficială. Că nu a venit  chiar  Patriarhul acuzat  de  popor că se plimbă cu Mercedezul… și că  nu a dat poruncă să se tragă clopotele, asta de-acord…Dar totul pare normal la  noi. Comunicarea Patriarhului cu  enoriașii este aproape de zero. Exceptând slujbele de duminică…Ori, asta nu e-n regulă, PreaFericirea Voastră!

Biserica Ortodoxă, prin gesturiele ei, se sinucide. Nu ne-au ajuns niște președinți care s-au rupt de popor, sau l-au impilat mau ca dușmanii ? Ne  mai trebuia și Patriarhul? Dezastru! Început de Apocalipsă. Inconștienți și-nfierbântați, iar nu ne dăm seama ce ne poate aștepta. Un miting anti- Biserica Ortodoxă ar fi începutul sfârșitului. Moartea axiologiei neamului. Pentru acest norod naiv, famelic și sărac cu duhul.Acum ar trebui chemați minerii… ca să glumesc amar…

M-am interest. A existat intenția de a merge acolo –  propunerea, tovarăși ! – și la BOR. Însă Prea Fericitul  a opus  un dictatorial veto. NU !

Sunt curios de ce? Și, de ce atâta prudență? Care nu face decât să întărâte… în plină problemă provocată de Catedrala Neamului. Încep să cred că tot ce se zvonește despre  Prea Fericitul e adevărat.  Dictator. Autoritar. Despot. Manager bun….că de asta e nevoie. Nu Duhovnic. Adaug eu: mai este și un ”PR”  penibil. Diplomație – zero. dacă o fi adevărat ce se spune  zic păcat că avem un asemnea Păstor. Întâi Stătător. Sau, poate are consilierii… care… Numai Dumnezeu știe. Se zvonește că s-ar pregăti o demonstrație anti-BOR. Cu toți fardații, perversioniștii, mascotele, anti-chriștii, sataniștii,  paparudele neamului . Toți ateii, comunistoizii și patridioții de cumetrii și pomeni. Asta ne-ar mai lipsi. Căci, s-ar ajunge la  intervenția// imixtiunea și mai severă decât e, a politicului în treburile bisericii…

La alte consecințe, nici nu mă gândesc. Mai ales, că estimp președintelui țării i se va face d-un joc de tenis  în California, cu amicii sibieni. Deh, dânsul nu e ortodox…nu se  bagă. Iată, iar prilejul să părem în ochii lumii – că  oricum, suntem –  un  popor straniu.

Doamne, Dă-le  înțelepciune!

Sâmbată 31 octombrie

Nu prea titrez însemnările, dar azi o fac. Am motive de  un rar tragism:

Moarte în ”Colectiv…”

Azi noapte la 11.30  pe când zappam –  ce cuvânt delicat, ca o epidermă de crocodil downlodată pe Nil – am văzut  un Breaking News. Nenorocire. Dezastru. 25 de tineri arși. Morți. 88 la limita vieții. La  ora aia.

Tragedie în noaptea de Halloween.

Din exces de zel  idiot privind  prudența față de  publicitatea  indirectă, nicio televiziune  nu a spus la  început cam  pe  unde ar fi locul. Sau din  lipsă de  informații certe… Iar accidentul s-a  petrecut la  început  nu la Club ”Colectiv” ci , într-un ”club bucureștean” din centrul  vechi. Lipsă de rigoare. Care  m-a  chinuit. Am un fiu  DJ… că de aia  am boală pe  ăștia de la tv. Am crezut că  înebunesc. L-am sunat. Telefon ocupat , deranjat, blocat. Eram disperați eu și soția mea. Ieri, fiica  lui, nepoata  noastră, a  împlinit  o lună… Finalmente, fiul mi-a răspuns  plângând,  iritat, nervos: are colegi mulți acolo… Am văzut  apoi și fațada de  la Pionerul cum zicea  o reporteriță  cultă, dar la disperarea asta mai treci cu vederea. Vorbesc cu părintele  Cărămizaru de  la Sf Gheorghe care-mi spune  apropo de Halloween că  iată, nu e  bine pentru cei ce  iau chipul Satanei. Așa gîndesc și eu mai  mult  instinctiv nu am argumentele teologice ci doar  logice. Ce treabă avem  noi cu sărbătoarea asta? Dar Corina Drăgotescu, apropo, a spus că această asociere ar fi o prostie. Dacă crezi, n-o crezi… eu cred, căci de aia am sunt un  mare teolog…

Transmisiile tv au fost ca de  obicei, la asemnea evenimente cu sânge  mult, au fost zic, prezente  imediat. Se călcau pe picioare cu poliția și pompierii. În club, la fel muribunzii se călcau între ei. Disperare. A povestit-o un supraviețuitor cu  un cinism dureros: scapă cei  puternici…

Doamne…

Am văzut azi noapte una dintre cele  mai  impresionate  faze, la TVRomania TV . I-aș zice poza anului. Un om gras în genunchi, solid,cred că brancardier făcând minute-ntregi resuscitarea unei tinere scoasă din foc. Spun tânără fiindcă i se vedeau doar tocurile înalte de  la cizme… Nu prea suntem obișnuiți să vedem live așa ceva. Nu că aș vrea să fim răsfățați cu asta  Doamne ferește, dar  nici să fie postul amendat pentru tăria fazei. Nu erau detalii dramatice, naturaliste, sânge, carne arsă, ci numai efortul, efortul disperat al  unui  om de a salva viața  unei tinere… Ce grozăvie!

Și, mai e  o fază: aceea  în care …vai, Doamne,  nu pot scrie de  lacrimi…în care  o fată și-a sunat  mama spunându-i:

”Mamă, scoate-mă de aici. Am ars…!” …scuze  nu mai  pot  scrie…