A fost Sf Gheorghe, a fost 7 mai ziua de naștere a lui George Stanca, ar fi împlinit 72 de ani.

Familia, prietenii, colegii de breaslă și de facultate s-au adunat la Muzeul Național al Literaturii Române pentru o evocare. S-au lansat și 2 cărți publicate în 2018 care din motive de sănătate nu au fost prezentate publicului.

Un corp scufundat într-un lichid-versuri „George Stanca are felul său inconfundabil de a ne aminti mereu că arta este lungă, pe lângă viața care este scurtă (Ars longa, vita brevis). Din viața asta grea, rea, chinuită și ticăloasă, Poetul George Stanca extrage esențe, crochiuri de vorbe și de idei, scene istorice, scene erotice, portrete de femei și de fecioare, peisaje din lume și de lume, cu dezinvoltura cunoscută cu ușurința șuvoiului de vin care curge de la sine, cu amărăciunea unui apus care se apropie iremediabil. Iubirea carnală se combină cu iubirea de țară, dezamăgirea cu speranța, răul cu binele, în imensul creuzet al vieții despre care nu știm de unde vine, de ce vine și încotro se îndreaptă”, afirma președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, despre George Stanca în prefața cărții .

Reporter de profesie-reportaje, însemnări, (la a cărei apariție a contribuit și Paul Surugiu-Fuego prin fundația pe care o conduce). Sunt reportaje începând cu 1974 și publicate în diverse ziare și reviste: Tribuna României, Flacăra, Evenimentul zilei, Scânteia Tineretului, SLAST, Expres Magazin, VIP. Pentru unele dintre ele a luat și premii: Premiul pentru publicistică pe 1985 de la SLAST(Suplimentul Scânteii Tineretului) și Premiul Luceafărul -1992 pentru reportajul “Cioc- cioc- cioc! la poarta Regelui”.

Dar reportajele sufletului lui George au fost despre Transilvania, Munții Apuseni cu reportajul de cartea recordurilor “…La 119 ani“ , legendele lui Horea, Maramureș- cu legendele lui.

Invitații Ioana Crăciunescu, Dorel Vișan,(care ne-a facut surpiza) Gigi Mihăiță au recitat din poezia lui George Stanca și au depănat amintiri cu el. Nicolae Dan Fruntelată venit cu soția o mare admiratoare a lui George, unul dintre cei care a scris prefața cărții de versuri a vorbit despre prietenul lui, poetul din cartierul de vest al Bucureștiului Giulești Sârbi, el fiind din cartierul de est-Colentina: “George Stanca e poet până în vârful unghiilor. O bucurie a limbii române în care se joacă, uneori elegant ca un vârf de floretă, alteori miștocar ca un șmecher de cartier, uneori îngânând un cântec de câmpie teleormăneană, alteori cu ecouri din Villon”.

Părintele Emil Cărămizaru, duhovnicul lui George a vorbit despre sufletul lui care trăiește prin poezie și prin opera lui și că e mândru că George i-a facut prefața la cartea lui de poezie și l-a încurajat să scrie poezie.

Avocatul Ionașcu i-a cerut iertare lui George că nu a avut timp să stea mai mult de vorbă cu el din cauza vieții agitate.

Andrei Păunescu are amintiri cu George de la vârsta de 4 ani când venea în casa Păunescu din Sandu Aldea. Apoi de-a lungul timpului unde mergea dădea de George Stanca la Cenaclu, la festivaluri folk, la Tabăra de folk și poezie de la Calafat, la meciuri, la facultate la simpozioane, conferințe și că a stat de vorbă cu el în curte la A. Păunescu în penultima zi, la ziua nepoatei, Alexandra fata Anei Maria Păunescu, când George a intrat în spital. A luat chitara și a cântat pentru că George nu concepea o întâlnire unde exista o chitara să nu se cânte.

Directorul Editurii Semne Ștefan Dulu a fost onorat că i-a editat ultimele 3 cărți.

Bodolan a vorbit despre participarea lui George la revoluția din 89 și i-a dedicat un cântec la chitara.

Olga Bălan, fina lui George a interpretat un cântec din cele 12 pe versurile lui George scoase pe un album in 1999 în Italia și care album a fost prezentat pe multe scene din Italia.

Sergiu Faleschini, Consulul Onorific al statului Monaco în România a depănat amintiri despre degustările de vin Soare și Bolovanu pe care le-a organizat și unde George era invitat și de întâlnirile cu ambasadorii și Cardinalul Robu pe care George l-a îmbrățișat aflând că e rapidist.

Alex Catalan, coleg la Click a povestit cum așteaptau zilnic scrisorile, cum se făcea liniște când apărea George și începea să vorbească și că mulți au învățat meserie de la George Stanca.

Au fost mulți prieteni prezenți Brândușa Mircea-actriță la Teatrul Național, Doru Drăgușin- sculptor, Ana Rus-sculptor, Mirela Hagiu- pictor căruia George i-a scris un articol în decembrie și nu l-a terminat, Marilena Murariu- pictor pentru care George avea o mare admirație, cu soțul, membrii Clubului Unesco în frunte cu președinta Dna Preda Elena, colegi de facultate, prieteni din București și Vâlcea.

Un prieten drag lui George- Tic Petroșel a prezentat un film cu George. El a fost cel care înregistrat video ore întregi de interviuri, povești, recitări cu George.

Mulțumim conducerii muzeului, dlui director Cristescu, doamnei Popa, personalului muzeului și tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestei evocări.

Mulțumim tuturor invitaților, prietenilor, colegi și domnului Ticu Alexe.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe George. Familia George Stanca

 

FOTO CLICK

 

1 2 3 4 63