LUNI 28 august

Și, a fost festivalul. Fuse și se duse! Obolul meu pe scurt ca pentru ziar. Căci pentru Click așa a apărut:

<< Dragă Costinești

Te-am vizitat săptâmâna aceasta. Am tot căutat nostalgia, am tot căutat-o. S-a dus, s-a topit. O înghesuială de clădiri improvizate care la primul cutremur… Doamne ferește. Dar la mijloc, la căsuțe cândva un rai, azi o expoziție de dărăpănături amintindu-mi de unele cartiere braziliene din Rio, alea sordide din bidonviluri. Ce am regăsit cu drag a fost doar nostalgicul festival Folk Fest de la White Horse, unde ai fost evocat cu multă dragoste și fără nostalgii uteciste, de care, oricum, nu poți scăpa. Căci ele erau, existau și rău nu ne făceau. Erai. Fosta-i lele…! Azi arăți ca o parașută făcută poștă de primii veniți ai capitalismului. Fie și cu fortăreața aceea bine păzită numită Vox Maris luxoasă și sfidătoare, bine păzită de parcă ar ascunde ceva necurat. Nicușor al nostru nu mai e deloc al nostru, iar așezământul lui care s-a-ntins, s-a-ntins… și parcă nu se mai termină, continuă să fie somptuos și străin dar singurul de top…

Căci am fost la un festival care asta și-a propus: să te evoce tinerețile tale, trecutul tău glorios. Am picat bine. Am fost aici prima oară în 1969. Nostalgiile mele se întind înapoi totuși atât de lung când tu Costinești erai un sat de pescari cu Braseria sa și cu Ringul din Tabără. Atât! Căsuțe cochete, nu betoane grele și la propriu și la figurat…

Costinești ești bătrân și ofilit ca o babă care cândva se dorea ”stațiunea tineretului…” Ești atât de ofilit încât până și tânărul club White Horse, la deschiderea căruia am fost, a ajuns la maturitate – 18 ani! Mulți ani White Horse într-un Costinești curat, albit, deratizat de fițe și bășini mioritico- neo-burgheze!! Te-au evocat greuceni ai folkului, plus ”intrusul” rocker Dan Bittman care alături de Marius Bațu a încântat. Am reauzit marile succese ale folkistului solitar și pur-sânge Vasile Șeicaru, Ducu Bertzi & Friends au fermecat cu muzica lor. L-am acompaniat poetic pe veteranul (folk, pop, rock, jazz),Tic Petroșel alături de Valeriy Main la orgă, l-am aplaudat și am fredonat cu ”Tetea” Baniciu alături de greii lui: Vlady Cnejevici și Teo Boar. Am râs, zâmbit, aplaudat la Fără Zahăr, Țapinarii, Walter Ghiculescu și proaspătul jurat de la Vocea României , Adrian Despot cu Vița de Vie, Andrei Păunescu, ne-a invitat la marea evocare a Cenaclului din 3 nov… Danil Iancu, l-a susținut musical pe caricaturistul Costel Pătrășcan în video proiecții. Am lansat și moda celor bătrâni din folk și nu numai, vechii, ”expirații” precum cel care semnează mai jos- cu formula ColesteRock ‘n Roll. Ba, am lansat și o carte ”Pionier în Pop, Rock, Folk- nașteri și chiuretaje.”

Long Live to Rock’nRoll! >>

 

… și, zic, Folk Fest s-a gătat. A fost o reușită s-ar spune cu o limbă seacă. Nu cred că a fost. Mai ales afluența publicului de sâmbătă. Slabă, când ne așteptam ca atunci să se rupă gardurile… Se pare că spre a evita blocajele oamenii au plecat de sâmbătă la București. Mă îndoiesc…Cert e că vineri au fost mai mulți spectatori decăt sâmbătă. Poate că o singură vedetă Mircea Baniciu să fie cauza.Căci vineri au fost Țeicaru, Bertzi și Bittman-Batau. Dci o pondere mai maer… Artistic, esthetic nu că fu ”așa și așa”, ci A FOST O MARE REUȘITĂ! Nostalgiile costineștiene au fost pe scenă. Păcat de unele inadvertențe și lipse de colegialități, când unii au uitat să mai respecte pe ceilalți și au ocupat exagerat scena. Spre tăcerea//toleranța Organizatorilor. Chestiuni locale de patriotism maritim… Dus la paroxism și lipsă de respect. Nu e normal să-l faci pe unu ca Mircea Baniciu să aștepte zeci de minute ca dumneata să nu mai pleci de pe scenă și să te-ntinzi ca un elastic… Puțin, obraz… dar , repet, asta ține de culise…poate a anul schimbate… Spectacolul vizibil ănsă , adică CSVD // AUD a fost impecabil. Spun astea fiindcă am fost părtaș și la spectacol. În sensul că am mers și am recitat ca de obicei cu Tic Petroșel și Valeriy Main ”Academia Cerului Albastru” pe scenă. Din păcate am fost prea limitați ni s-a dat senzația de tolerați – la fel, din interese locale! – deși nu zic de mine, Doamne feri ! dar un Tic Petroșel e unul dintre decanii de vârstă al mișcării rock în general, de la noi. Puțin respect, fetelor! dar de unde asta la noi în Romînia litorală?! Oricum, noi ne-am făcut cu brio treaba de poezie și muzică de înaltă, rară și delicată calitate. Pour les conneseurs. Noi…da…, ei nu!

 Pe scurt mai rar un spectacol ca acesta ca prezență de top a folkului românesc. Mai priviți odată afișul, vă rog și socotiți… ce nivel de festival cu iz național. Dar să nu ridicăm noi în slăvi ce am făcut tot NOI. Alții să ne laude. Da, așteptăm deși cred că va fi în zadar…

 M-am răcorit însă la discoteca de după , pe terasele White Horse, când încurajat de câteva – nu mai știu câte – shaturi (prin Ardeal le zice ”diețuri” adică o zecime de sută… – încurajat de DJ fiul m-am descotorosit de toate relele. M-am culcat plin de generozitate pe la orele 4. la 9 am plecat spre Venus la invitașia lui Tic și a soșiei lui Iustina care lucrează la…cu oamnii cu handicap. M-am întâlnit cu categoria celor care sunt transplantați…

Le-am povestit de mine, de viața //cariera mea, despre Rapid, despre Giuleștiul meu drag. Oamenii se grăbeau la plajă, așa că nu am putut să ascult ceea ce mă interesa, anume poveștile lor, ale unor oameni care au în corpul lor o parte , un organ luat de la altcineva și care-I afectează personalitatea… Cei prezenți mi-au spus chiar că din muzica noastră sunt doi membri ai comunității rock , (zic generic incluzând tot r&r, pop, folk) inși care ar trebuie să intre-n club: transplantații Victor Socaciu și Cristi Minculescu. Pe Leo Iorga l-au uitat, sau nu e cazul? Apoi m-am mutat la Sailor 2 mai . Urma să se facă o tabără, de pictură și poezie, precum cea de anul tecut cu grupul din Tg Mureș. S-a amânat sine die , din pricină oaspeților care au dat de ceva mai bun în Grecia. Ardeleni serioși, de cuvînt… M-am ușchit .A venit Lena și m-a luat cu Dusterul meu condus de Florin, care tot o ducea acasă.

 Dobrogea veche

 Am luat-o pe drumul de vechea Dobroge. Negru Vodă și celelalte.Peisaj selenar, pietre preistorice băgate-n pământ. relieful sra o musaca dumezeiască din lut și stăncă …Am ajuns la Ostrov, la bac , am luat o sticlă de vin alb sec de Ostrov, cramele Oltina. Costică Colțatu amicul meu va lăcrima știe el de ce…

Am trecut pe malul călărășan. Am mers la Motel -restaurant Monica din Chiciu Călărași. Mă lega, mă leagă ceva sensibil de acest loc și de proprietarul lui Marian Moga și soția sa Monica Moga. E vorba tot de prietenia comună cu Radu Paul Păunescu. Am luat masa cu ei și fiica lui. Am ajuns acasă la o oră după piezu nopții. Fiind zi de Duminică , iată eu am transformat-o în …luni. Îndeobște la mine, zi de plecare. Era o nebunie să te aventurezi în nebunia autostrăzii. Așa că, am câștigat o zi splendidă…Ce locuri minunate. Nimeni nu se bucură de ele.popor de… hai că mă opresc.