George Mihăiță și bucșanul* lui

 George Stanca

 George  Mihăiță și bucșanul* lui

M-a ajutat Dumnezeu să am, să apuc  o vârstă. Și  să  văd , să consum s-ar spune azi, mult  teatru. La  microfon , teatru TV, la cinema, teatru-teatru sau  mai  nou, spectacolele grandioase de  operă și balet  de pe Mezzo tv…care tot  teatru  par a fi… Astea  le spun așa, ca să  mă  legitimez , oarecum. Căci, altfel pe  lângă calitatea de spectator și comentator mă  leagă  multe multe  prietenii cu  mulți actori , mari, cunoscuți, talentați sau monștri sacri, din  lumea tatrului și filmului. Am vizionat deci  mult. Și, au început  să  mă pasioneze reluările. Remaierea, da! Remanierea  în funcție de regizor a unor capodopere. Așa am revăzut  la ”Comedia” o serie de reveniri notabile. „ Cover-uri”. ”O scrisoare pierdută”, apropo de ”Scrisoarea” lui Mălăele; ”Revizorul” …recent și piesa lui Sebastian despre, sau dedicată  vieții intestine dintr-o redacție  capitalisță . Trebuie să  menționez asta, capitalistă ,-  intră  la categoria ”cover” – Ultima  oră. Sau filmul similar Afacerea Protar….și acum, ”Beakin’news”.

Regizorul  ultimei variante este d. Mircea Cornișteanu. Care a adus unele  adaosuri sau tăieturi, pudră, fond de ten, rimeluri sumbre și lumini demascatoare corpusului general al  piesei. Nu-i prea  moral, etic, dar e voie. Se  practică. Mai ales,  comprimarea unei piese fie ea de  un autor clasic , neaflat în viață. Dar, asta e altă discuție.Știu, timpul, cel social s-a comprimat. Piesele vechi  au rămas dilatate ca-n vremea  lui Will…

 Așa încât, ”Ultima  oră”  a  lui  Mihail Sebastian a devenit  ”Breckin’ news”. Nu discut  despre distribuție  musai ci doar despre  un distribuit: George Mihăiță. Care joacă rolul  mogulului (cuvânt  nou…) de presă Grigore Bucșan. Personaj  impus de filmo-teatrologia anterioară a fi un gras, grobian, cinic asocial și constipat…costeliv. Antipatic, așadar. Și, fără umor. Ca  mai toți ăștia de-ai  lor, tipii cu  bani  milionarii//miliadarii//oligarhii//mogulii vremilor  moderne. Bucșan în  istoria relativ scurtă a  piesei a fost așadar jucat, interpretat  pe un singur  registru . Și, acesta grav. Numai  grav. L-am văzut pe Finteșteanu în rol, în film. Unde a funcționat bine. Corect. Conform. Conform scenariului, conform textului… nu  mi-a  spus  mare  lucru dincolo de ce avea de  spus…

Or, George Mihăiță , conștient sau  nu, a refuzat această tradiție. Aceste conformisme. A vrut  mai  mult. Fiind de esență comediană el  l-a tras  pe  Bucșan  pe strada sa – Comedia. Mă gândeam când actorul de comedie, consacrat, recunoscut, stabilizat, recte Mihăiță a  mai avut  un rol grav, serios ?  Și, după nu  prea multe căutări am găsit – la debutul său – ”Reconstituirea”, filmul  lui  Pintilie. Ba, acolo e  și tragic…

Astfel, încât în interpretarea lui Mihăiță, cinicul  Bucșan a devenit  și  mai  cinic… Căci, i s-a adăugat ironia lui Mihăiță. Mai cinic , dar și  mai simpatic, digerabil, mai omenos și accesibil  pentru  un  mogul. Pe care, parcă ieșit transpirat dintr-o  bancă de renume  îl găsești  înjurâd și  măncând semințe pe  un stadion cu amicii Vali și Marcel  pe  lângă el… Altfel, dumnealui  mogulul, calcă, în deplină conștiență  de actul  de a  păși; o face, o comite cu  mare grijă, cu  prețiozitate ca-ntr-un ritual sacru, având  parcă grijă de tezaurul lăsat de urmelor  pașilor săi… calcă preșios ! Zâmbește ades. Dar numai sarcastic, un mârâit de  leu, emis mai  mult suflat ca de motănelul bunicuței. Tot rolul  lui , acela al  ”înțepatului” Bucșan – este altceva decât  mă așteptam. Altceva decât au făcut  unii  prcedenții actori care l-au jucat  pe Bucșan…

Căutând  cu tot dinadinsul similitudini cu  clasa socială a  oligarhiei românești prezente, nu  prea am găsit  un  anume  model  care să-l inspire  pe actor. Căci, Dinu Patriciu era  firesc și fuma  prea mult  trabuc. Mihai Gârciog era ironic, calin, terstru, dar niciodată sarcastic, era chiar  simpatic cu carismă și succes  la  dame. Dincolo de cei doi, cu care chiar am lucrat ,  majoritatea  mogulilor  de  la  noi au fost și sunt  mârlani, grobieni, sfidători. Cerepumniști , cum zic eu. Ba, purtători de ghiuluri, și cruci  mari atârnându-le la gât ca unor condamnați; inculți; diabetici isterici  asudați, irascibili, găgâviți fizic  și existențial.  Și, de o inculturăăăăă crasă! Unul în fața unei fidele copii după Monalisa m-a  întrebat dacă e  originală…  Sigur , după  mogulii  posrtevoluție,grobienii, a apăut  și  o a doua  categorie – Douămiiștii. Tineri, foarte tineri, anonimi, subțirei,ușor  palizi, cvasi invizibili  discreți, cu  sacouri  negre  și scurte ca actualul  viitor fost președinte al FRF , milionar nu  pe  banii săi…Ei, nu!”Bucșanul” lui Mihăiță nu putea fi anacronic. Și nu e!                                                                                                                                 Bucșanul lui Mihăiță e updatat și adaptat. Băiat subțire, îmbrăcat cu gust. Are clasă. Factic, Mihăiță  l-a lucrat atât de  profund –  el, Cornișteanu sau ambii –  încât a creat chiar tiparul social. Imaginea-standard  necesară fizicului  și  pezenței, ținutei  unui  mogul de viață nouă. Contemporan  tuturor, opus grobianismului buticar sau bugetofag bucșanul lui  Mihăiță e  un miliardar avant la  lettre… Dar umorul, umorul de unde, domnule ! ? Numai de  la  el, de  la Mihăiță… Repet, cum a făcut el să stoarcă, pardon extragă,  umor din  bucșanul  lui Sebastian nu  știu. Dar, lucrul s-a  produs. De aceea,  personajul  nu  mai e atât de antipatic, atât de categoric antipatic sub chipul  și  jocul  lui Mihăiță. E un  jmeker subțire, spălat și spreiat de pe vremuri.  Aduce cu aerul  nostalgic al lichelei simpatice, care după ce stiga  din rărunchi  o  lozincă  îți făcea cu  ochiul: ” sanchi, nu sunt cu ei, doar zic ca ei!”

Să zic că  meseriașul actor  Mihăiță a revoluționat bucșanii lui  Sebastian? Aș fi poate rizibil?  Deși, s-ar putea ca de acum, de  la  Mihăiță cetire, acesta să devină un rol de comedie? Și, repet,  un  model  de  imitat  pentu moguli. Dar, că a inventat  un Bucșan, mai vioi, mai comestibil,vandabil care ajută  la dinamica uneori dificilă a acțiunii , astae clar! Ajută! Mai ales, actul  prim destul de inert.

Să spun că  diferența dinte Mihăiță și cei din  jurul său mai puțin cei experimentați, zic de tineri, e  prea  mare ? Se vede. Jur că am avut  momente de  jenă când sesizam acest tip de surclasări colegiale. Căci , de  pildă, actorul Sandu Pop, supranumit  Vărul Săndel, cunoscut  prin  lipiciul  pe care-l are la emisiunile sătești, aici în mediul  teatrul clasic  pare  insipid. Ori, e  blocat, e coplexat jucând alături de Maestrul Mihăiță ? Să fie deja rutina comicului  ușor pe care-l  joacă ades  la  tv ? Prea tânăr  și deja  manierist? Nu pricep!

Apropo de generațiile care vin, călite  mai  mult  în focul showului tv, tare aș fi curios să le văd  odată, măcar  odată,  pe scenă. Pe scândură! Ce-ați zice de cuplul Mihăiță- Bendeac ? Ultimul  fiind  cel  mai celebru vârf – video! – al unei generații. Un absorbant de ratinguri. Fericit aș fi să  iasă bine. Deși, mă  indoiesc.  Fiindcă acest Bendeac  un  mega-talent  necizelat, ba actor-ba ne-actor, agresiv, posesiv, vijelios, intempestiv,  pârjolitor, enervant, adorabil, tupeist, ”nesimțit”, ”țigan” ar fi singura  speranță a unei generații. Dacă va face vreodată teatru… dacă  nu e speriat de scândură?

Taman de aceea  mă chiar  întreb dacă  nu asistăm cumva  la  un declin al marelui  șuvoi  cu  mari actori ai  Neamului? De la generațiile unor  – zic din  memorie, pe loc, din cei ”prinși ” de  mine  în activitate –  dna Bulandra, Camen Stănescu, Calboreanu, Manolescu, Cazaban, Ciubotărașu, Birlic, Niki Athanasiu la Beligan; Pellea, Cotescu, Caragiu, G.Constantin, Piersic, Bănică-pere, Dorel Vișan, Ștefan Iodache, Gh Dinică, Dan Condurache, Carmen Stănescu, Olga Tudorache, Silvia Popovici, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Draga Olteanu , frumoșii Cristea Avram și Ion Dichiseanu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț  la generația Maia Morgenstern, Iureș, Mihăiță, Vl Găitan, V. Theodosiu, H. Mălăele, G.Alexandru. Și, e clar , nu  i-am enumerat pe  toți… uite: Șerban Ionescu, Magda Catone, Mircea Diaconu, Adriana Tandafir…stop!, și scuze  omișilor! Apoi,  nu-i cunosc pe marii actori ai  Provinciilor. Că sunt ! Iaca, Dorel Vișan care e de Națională, Miluță Ghiorghiu,

Dar, ZIC: nu, cumva  tradiția ce se  străvde  în acestă lungă și  nestemată listă cu marii actori de teatru-teatru, adică al  ”oamenilor de scândură” e  pe cale de disariție?                                                                                           Nu cumva televizionismul diversionat de divertisment, deci mai puțin cultural, va  mătura tot ? Sau –  vai, nu! – teatrul  clasic, de scândură va dispărea de tot? Ultima idee e  pusă doar ca  ipoteză  de lucru. Avem  mai  multe experiențe de grandoare. Una: ”Video kill  the Radio Stars”, video versus radio.Ratată. Alta: Carte de hârtie versus  carte electronică, e-book. Ratată.                                                                                                         Ultima, și nu cea de  pe  urmă: Ziarul-print versus e-ziarul…război aflat plină desfășurare cu avantaj pentru electronic. Deocamdată…

* [Apropo, sesizați rogu-vă, că acest Bucșan va deveni substantiv comun, neghilimetat : un bucșan – doi bucșani! ].

 

BLOG

LUNI 23 ianuarie

Incep anul blogistic, iată, pe 23 ianuarie. Multe ar fi de spus, dar văd că timpul se comprimă. Deși nu am nicio ocupație nu mai am timp… nici pentru altceva. Per total, am notat o deplasare la Mizil, vezi Doamne, cu cartea mea, dar a ieșit o bulibășală strâmbă. Cum e o bulibășală dreaptă vă explic pe 31 februarie, acum nu am vreme. Căci, cum să nu vinzi doar două cărți devreme ce mai vin în afara gazdei – nu contează numele – care te tratează cu repetitivul ”vă iubesc, dragă maestre”, dar care pune pe masa principală o altă vedetă, deci un concurent la vânzarea cărților. Nu zic de persoană, că e un vechi și stabil amic, nu e vina sa. Ci, de gafa organizatorică… cum să vinzi 3 cărți, trei titluri la 15 oameni prezenți în sală? Lipsă de respect și considerațiune… m-am simțit nu prea agreabil… Evident că nu a lipsit chiolhanul – fără de – care-o-adunare-de-asta-nu-se-poate… Deci m-am depalast cam aiurea. Deși nu am a mârâi , căci dincolo de toate cele a existat indubitabil și o amabilitate… de necontestat… pe care o puteam primi și acasă fără a merge până la Mizil. Bucuria a fost doar că m-am întâlnit cu un vechi prieten ziarist și scriitor și ne-am bucurat de revedere în egală măsură.

Pe 15 ian, – uitasem: am fost tot cu Tic Petroșel și chitara sa – tot ca la Mizil, la Bibliotca din Valea Călugărească. Invitat de bibliotecara Mădălina Lică. Totul perfect, atmosfera decentă, lume interesată. Bibliotecare din județ. La un moment dat, au venit și organizatorii fest ”Romeo și Julieta la Mizil” dl Dir Victor Minea (mate) și prof coord. Laurențiu Bădicioiu( lit), care m-au făcut să renunț la refuzul de a participa și la această ediție. Nu mă consider eu o vedetă, dar oricum, respectu`…Nu mai dezgrop motivele, că se-mpute blogul…

O altă ieșite publică fu aceea mult-așteptată a reunirii membrilor Clubului Aristocratic Rapid. -unde am fost mai de mult ales vice-președinte deci în Comitetul Director. Club Diesel. Masa prezidiului cu Dan Grigore, maestrul pianist- fermecător un cozeur de modă veche adică spre generația mea… Mitică Popescu actor de geniu, cu care m-am tot conversat la telefon să ne vedem la o bere și uite… Președintele dr Pârvu m-a pus lângă domnia sa… G-ral Vasile Mălureanu-omul care m-a propus, colegul Ov Nahoi, Mișu Filip cu nepotul său primit chiar acum în club… și încă multă lume pe care o știu din vedere. Probleme legislative m-au ținut într-o muțenie mai bine de un ceas. Apoi ne-am destins…

 

Miercuri 24 ianuarie

Mica Unire. Zi liberă pentru popor. M-am trezit la 6 să văd victoria netă a Simonei Halep asupra cehoaicei Karolina Pliscova… Ușor, simplu, coșmaresc pentru Karolina. Simona în Semifinale. De acum începe greul ptr Simo – vine Kerber! M-am tulburat nițel. Căci am scris In memoriam NICĂPETRE. Zece ani de la moarte, 82 de la naștere. E-n aceiași zi cu Poersic. Dar Florin trăiește! Deși e cam deprimat. I-am scris și lui… Poate vin mai tărziu cu textele. De fapt Nică merge și acum.

<< In Memoriam: NICĂPETRE

Pe 27 ianuarie este ziua unui mare român. Mare artist. Plastic. Mare intelectual. Care a ”judecat” arta. Care a sculptat și pictat cu o luciditate fabuloasă. Fiindcă la el, la Petrică Bălănică pe numele său real, realismul și luciditatea, actul conștient au fost dominante în operă.

Acum împlinea 82 de ani. Exact cât Florin Piersic. În aceeași zi… S-a stins în 21 aprilie 2008, de ziua Sfintei Alexandra, la 72 de ani. Iată, în aprilie sunt 10 ani de când Nicăpetre nu mai este. Cred  sper că Brăila și dl Cândea directorul Centrului Cultural ”Nicăpetre”, îl vor comemora…

Ciudat este pentru mine, mai tânăr decât marele artist, că deși am colaborat concomitent la revista ”Săptămâna” 1970-72 , el făcea grafica, vignetele, eu cronici rock, ne-am apropiat abia prin 2006. Când, din Canada unde locuia și lucra, a venit la București cu o expoziție omagială – 70 de ani. Grandioasă. Sculptură și desen…un desen pe planșe uriașe. Fu, poate, ultima sa mare expoziție . Una antologică, găzduită de impozanta sală Carol I a Bibliotecii Centrale Universitare din Capitală…

Un înger serafic și generos ne-a apropiat atunci atât de repede, încât câtă vreme am fost împreună chiar ne-am comportat ca niște vechi, foarte vechi prieteni. Despre dragostea sa pentru artă, România și trecutul ei cultural nu e nevoie de cuvinte. Vezi bustul lui Eminescu de la Brăila. De la Hamilton. Apoi cum relata Andei Bădescu ăn vremi ”La jumătatea distanţei dintre metropola de expresie britanică Toronto şi celebra Cascadă Niagara se află Câmpul Românesc din Hamilton…” 48 de acri. Supranumit ”Mica Românie a lui Nicăpetre”. ”Muzeul în aer liber Nicăpetre”. ”Al treilea loc bioenergetic din lume”.(!!!)

Nică a lăsat dâre grele și nu numai în țară. Legende. Multe le știe pictorul și prietenul său Augustin Costinescu… Nică, cu fizicu-i de Brâncuși uriaș, parcă făcut el însuși din piatră, avea o sensibilitat fenomenală. Căci, grafica// desenul erau alt aspect măreț al artei sale. Obsedat de lege existențială, Nulla dies sine linea – nici o zi fără o linie …, ”trăgea” linii după un dicteu divin. Mărețele lui tablouri pe tema ”Artistul și muza sa”, ne dezvăluie multitudinea muzelor, dar și bărbatul, artistul de o frumusețe deosebită. Virilă. Fermă.

Mă bucur că-n ulima clipă când ne-am mai văzut pe lumea asta, la Aeroport, a rupt o foaie din caietul său ”Nulla dies…” și mi-a dăruit o acuarelă cu un splendid nud. Apoi , un volum întreg de vesuri – Erotikon – al meu, este ilustrat cu nuduri aparținându-i . Lucru ce mi-a înobilat cartea… Și, să nu uităm că la Centrul Cultural Românesc din Hamilton a sculptat portretele unor Mihai Eminescu, brăileanul Nae Ionescu (marmură), şi ale unor scriitori români din exil : Mircea Eliade , Aron Cotruş ,Vasile Posteucă , Vintilă Horia, Horia Stamatu, George Donev (bronz)… 

Nicăpetre – un colos. Un geniu al României !>>

La noapte, ceva fotbal. Cupa Regelui – Spania. PSG care cre;te [n val spectacolului, aud ceva nepl[cut ptr Unai Emery – ăi va înlocui Zinedine Zidane ! Dacă pleacă el plus Ronaldo care s-a cam dezumflat ănseamnă că e ceva cu el…plus și altele care se aud, nu o văd bine pe Real Madrid. Deși, iar zvonuri!, la Madrid ar veni Neymar. Poate, dar nu coleg cu Ronaldo. Fiindcă de la Barcelona a plecat tot ferindu-se de un… ”ronaldo”. Messi. Oricum , deranjează acest PSG, care cam ia tot caimacul… Iar Messi și ai lui zbârnâie…AApaișia ca pol al PSG deranjează. Căci se joacă concomitent cu spanoilii. Așa că am alternat să văd pe Real și dincolo un PSG fără Ronaldo, cu un Danny Alves eliminate și cu un(fără un…) Kylian M’Bappe ănsângerat la cap de un Houssem Aouar… Apropo de sânge, circarul cu chip simpatic numit Ronaldo, fiind totuși lovit, și plin de sânge , pe drumul retragerii de pe teren și-a făcut un selfie, privindu-se în telefon, amuzat de mecla-i bulionară. Imberb și răsfățat copil…

Lecturi la zi :”Iarna la Madrid” – C. J. Sansom, acțiune pe fondul Spaniei interbelice lovită de Războiul civil, apoi de războiul lui Hitler. Comunism, fascism, – să aleagă ei…,la ei să fie! – spionaj, dragoste și un portret urât al lui Franco… pe un fond deranjant pt. mine, indigest al unei simpatii pro-comuniste a autorului deși…era și dragul de Stalin pe acolo contra falangelor franchiste…Acuma, zic și eu nu că aș ține cu fasciștii, Doamne ferește!, dar cum să iubești comunismul și pe Stalin? Aici sunt pus în situația lui C Stere care ca basarabean a fugit de Rusia în Țara sa, România și apoi a rămas de bunăvoie în Bucureștiul golit de familie regală, Guvern refugiați la Iași.Buc ocupat de nemți… Pe care omul i-a preferat alianței cu Rusia de care taman fugise. După Război era să fie condamnat ptr colaboraționism cu nemții.Viață . Perversă.

Am pornit lectura și la ”Zelotul, Viața și epoca lui Isus” din Nazaret de Reza Aslan. 

La recomandarea lui Nicu Jivan, de ceva vreme ascult RADIO SYMPHONY – RADIO PLAYER PAGE MP3 HD (128KBPS) … dar nu am renunțat la Mezzo…

Am mai fost, cum probabil am notat, și la teatru. Un titlu provocator ”Shylok pus în scenă de Mălăele pe un text de…după Garreth Armstrong.Cu Horațiu și Mihăiță. Apoi, BrekinNews, după piesa lui Mihail Sebastian – ”Ultima Oră” sau filmul ”Afacerea Protar” regizată de Mircea Cornișteanu…După cele două piese , mai ales Ultima oră au ănceput să lucrez la un eseu despre dince ăn ce mai marele actor George Nihăiță… Nu e gata, dar parcă ceva mă apasă, spre a pubilca măcar începutul .

<< Mihăiță și ”Bucșanul” lui

M-a ajutat Dumnezeu să am //apuc o vârstă. Și să văd , să consum s-ar spune azi, mult teatru. La microfon , teatru TV, la cinema, teatru la teatru sau , mai nou, spectacolele grandioase de operă și balet de pe Mezzo tv… Astea le spun așa, ca să mă legitimez , oarecum. Căci, altfel pe lângă calitatea de spectator am multe prietenii cu mulți actori , mari, cunoscuți, talentați sau monștri sacri, din lumea tatrului și filmului. Am vizionat deci mult.Și, au început să mă pasioneze reluările, remaierea, remanierea în funcție de regizor a unor capodopere. Așa am revăzut la ”Comedia” o serie de reveniri notabile.„ Cover-uri”. ”O scrisoare pierdută”, apropo,”Scrisoarea” lui Mălăele; ”Revizorul” …recent și piesa lui Sebastian despre, sau dedicată vieții intestine dintr-o redacție capitalisță – trebuie să menționez asta, capitalistă – intră la categoria ”cover” – Ultima oră. Sau filmul similar Afacerea Protar….și acum, ”Beakin’news”.

Regizorul ultimei variante este d. Mircea Cornișteanu. Care a adus unele adaosuri sau tăieturi, pudră, fond de ten, rimeluri sumbre și lumini demascatoare corpusului general al piesei. Nu-i prea moral, etic, dar e voie. Se practică. Mai ales, comprimarea unei piese fie ea de un autor clasic și deci neaflat în viață. Dar, asta e altă discuție.

 Așa încât, Ultima ora a lui Mihail Sebastian a devenit ”Breckin’ news”. Nu discut despre distrubuție musai ci doar despre un distribuit: George Mihăiță. Care joacă rolul mogulului (cuvânt nou…) de presă Grigore Bucșan. Personaj impus de filmo-teatrologia anterioară a fi un gras, grobian, cinic asocial și constipat…costeliv. Antipatic, așadar. Și, fără umor. Ca mai toți ăștia de-ai lor, tipii cu bani milionarii//miliadarii//oligarhii//mogulii vremilor moderne. Bucșan în istoria relativ scurtă a piesei a fost așadar jucat, interpretat pe un singur registru . Și, acesta grav. Numai grav. L-am văzut pe Finteșteanu în rol, în film . Unde a funcționat bine.Corect. Conform. Conform scenariului, conform textului…

Or, George Mihăiță , conștient sau nu, a refuzat această tradiție.Aceste conformisme.A vrut mai mult. Fiind de esență comediană el l-a tras pe Bucșan pe strada sa – Comedia. Mă gândeam când actorul de comedie, consacrat, recunoscut, stabilizat Mihăiță a mai avut un rol grav, serios ? Și, după nu prea multe căutări am găsit – la debutul său – ”Reconstituirea”, filmul lui Pintilie.Ba, acolo e și tragic…

Astfel, încât în interpretarea lui Mihăiță, cinicul Bucșan a devenit și mai cinic… Căci, i s-a adăugat ironia lui Mihăiță. Mai cinic , dar și mai simpatic, digerabil, mai omenos și accesibil pentru un mogul.care percă ieșit transpirat dintr-o bancă de renume îl găsești înjurăd și măncând semințe pe un stadion cu Vali și Marcel pe lângă el…Altfel,dumnealui mogulul, calcă, conștient de actul de a păși , o face, o comite cu mare grijă, cu prețiozitate ca-ntr-un ritual sacru, având parcă grijă de tezaurul lăsat de urmelor pașilor săi… Zâmbește ades. Dar numai sarcastic, un mârâit de leu emis mai mult suflat , ca de motănelul bunicuței. Tot rolul lui , acela al ”înțepatului” Bucșan – este altceva decât mă așteptam. Altceva decât au făcut unii prcedenți actori care l-au jucat pe Bucșan…

Căutând cu tot dinadinsul similitudini cu clasa socială a oligarhiei românești nu prea am găsit un anume model care să-l inspire pe actor. Căci, un Dinu Patriciu era firesc și fuma prea mult trabuc. Mihai Gârciog era ironic dar niciodată sarcastic, era chiar simpatic cu carismă și succes la dame. Dincolo de cei doi cu care chiar am lucrat , majoritatea mogulilor de la noi au fost mârlani, grobieni, sfidători, cerepumniști cum zic eu. Ba, purtători de ghiuluri, și cruci mari atârnându-le la gât ca unor condamnați; inculți; diabetici isterici , asudați, irascibili, găgâviți fizic și existențial. Și, de o inculturăăăăă crasă! Unul aflat în fața unei fidele copii după Monalisa la Slobozia m-a întrebat dacă e original…

Nu,deși Bucșanul lui Mihăiță putea fi așa. Și nu e! E băiat subțire, îmbrăcat cu gust. Are clasă. Factic Mihăiță a creat chiar tiparul social, imaginea standard necesare unui mogul de viață nouă, contemporan nouă, opus grobianismului buticar sau bugetofag. ”Bucșanul” lui Mihăiță e un miliardar avant la lettre… Dar umorul, umorul de unde ? Numai de la el, de la Mihăiță…

Repet, cum a făcut el să stoarcă, pardon extragă umor din bucșanul lui Sebastian nu știu, dar lucrul s-a produs. De aceea, personajul nu mai e atât de antipatic, atât de categoric antipatic sub chipul și jocul lui Mihăiță. Are aerul nostalgi al comunistei lichele simpatice care după ce striga din rărunchi o lozincă îți făcea cu ochiul: ” sanchi, nu sunt cu ei, dar zic ca ei!”

Să zic că meseriașul actor Mihăiță a revoluționat ”bucșanii” lui Sebastian ar fi rizibil. Deși s-ar putea ca de acum, de la Mihăiță cetire, să devină un personaj de comedie? Dar, că a inventat un Bucșan, mai vioi, mai comestibil, care ajută la dinamica uneori dificilă a acțiunii? Mai ales actul prim destul de inert, leguminos, neconsistent.

Să spun că diferența dintre Mihăiță și cei din jurul său, mai puțin cei experimentați, zic de tineri, e prea mare? Se vede. Jur că am avut momente de jenă cănd sesizam acest tip de surclasări colegiale. Și de aceea mă chiar înteb dacă nu asistăm la un declin al marelui șuvoi al marilor actori ai Neamului?

 De la generațiile unor (zic din memorie pe loc), Manolescu, Cazaban, Ciubotărașu, Birlic, Niki Athanasiu la Beligan , Pellea, Cotescu, Caragiu, G.Constantin, Piersic, Bănică-pere, dna Bulendra, Carmen Stănescu, Olga Tudorache, Silvia Popovici, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Draga Olteanu și la generația Maia Morgenstern, Iureș, Mihăiță,Vl Găitan, V. Theodosiu, Mălăele, G.Alexandru…>>

 

Alte prilej de comentarii…zilele viitoare.

Lena Stanca-Bocșanca

Et in Maramures Ego – Crăciun 2017

L-am însoţit pe Ştefan Hruşcă în turneul lui de colinde Crăciun în Maramureş, desfășurat sub egida Ministerului Turismului, a Prefecturii judeţului Maramureş si a primăriilor din judeţe. Am plecat din Bucureşti cu Lică, vecinul meu din Bocşa, soţia lui Nela, eu şi George, la 6 dimineaţa pe 23 decembrie 2017. Unde? Spre Ardeal. Încotro ne îndreptam nu prea ştiam… Am luat-o spre Ploieşti pe Autostradă, Valea Prahovei, Braşov, Sighişoara, Târgu Mureş, Pe drum am sunat să găsim cazare la Ieud sau în jur dar nu am găsit, aşa că, ajutați de Mirela Cupar, amica mea băimăreancă, am rezervat o camera la hoteul din Baia Mare fost hotel Bucureşti, acum se numeşte…are un nume ilogic. George a vorbit la telefon cu Olăraşu din Sighişoara, cu care stabilise să bem o cafea la el; Ana a vorbit cu prietena ei din Sighişoara Andrea şi stabilise să mergem la ea în Cetate, dar George nu a mai vrut, pretindea că-i era rău. Fata ne aşteptase, dar George aşa e el când îl apucă… Oprisem la o farmacie să-i cumpăr ceva pentru rău de maşină, căci are probleme cu mersul în maşină, stare de vomă; am cam stat la coadă şi George s-a enervat, a vorbit la telefon cu Săsărman din Bistriţa şi cu Toni Vlad din Prundu Bârgăului, cel care face un festival de folk la Colibiţa. Lică ne-a lăsat la Baia Mare şi a plecat la Bocşa de Sălaj. Ne-am cazat la hotel şi am mers în piaţa veche.

Primul spectacol a fost așadar pe 23 decembrie în Piaţa din Centrul vechi unde era şi târgul de Crăciun. Ştefan este însoţit de Radu Rotaru la orgă, Mario Florescu la tobe, percuție şi Alex, băiatul lui Mario fotograf, şofer, percuționist uneori. Radu şi Mario sunt profesori de muzică la Liceul de arte din Arad. Ei sunt originari din Timişoara. Impresar este Bogdan Enache. Sibian. Cu o pletă uriașă, mari nume din operă etc.

Baia Mare. Afară ningea, nu era foarte frig, era o atmosfera de sărbătoare, de iarnă. Ştefan îmbrăcat în bundă albă era binedispus chiar daca venise cu avionul din Bucureşti unde avuse cu o seară înainte spectacol în Piaţa Constituţiei. La Bucureşti la spectacol a avut şi surpriza ca la sfârşit să intre pe scena vechiul lui coleg Vasile Şeicaru care l-a acompaniat//aplaudat cam ciudat…

La Baia Mare piaţa era plină de maramureşeni care au colindat alături de Ştefan. Primarul Cherecheş i-a mulţumit la sfârşitul spectacolului lui Ştefan dar şi maramureşenilor. Cam ciudat acest primar…Dar e al lor, al băimărenilor nu și al nostru. După spectacol am mers la restaurantul crama din piaţă, un local frumos şi deosebit unde am mâncat nişte chiftele din cartofi, ou, usturoi cu smântână şi pâine de casă, specialităţi comandate de Ştefan, nu ştiu cum le spunea Fane. A fost şi un accident, George care poftea la şorici s-a dus la restaurantul recomandat de impresar a alunecat pe scări şi a căzut, s-a lovit la picior, noroc că a fost numai atât, doar că a rămas sensibil şi cu probleme de mers. La masă a sosit o cunoştinţă de-a patronului, un preot care slujise în Giuleştii Maramureș. Când s-a prezentat, George a întrebat în care Giuleşti a fost. Ţigănie sau Sârbi? El zice Giuleşti de Maramures, am fost preot câțiva ani, şi am locuit la mama Maria, cunoştinta lui George… aşa am luat legătura telefonică , pe loc,cu Pătru Gogotă…., băiatul mamei Maria… care are 4 fete și a cam albit…

Am dormit la hotel. Camera era spre piața – centrul vechi – o vedere minunată, cu un brad mare impodobit. Acolo s-au adunat si niște tineri manifestanți în 23 seara care au plecat spre centru. E dreptul lor, pentru asta George era să moară în noaptea de 21 dec din 89…

A doua zi am plecat la ora 9 cu Bogdan spre Sângeorz Băi-Bistriţa; unde era programat spectacol în biserică! E prima oară cănd asistăm, eu și George la așa ceva… la ora 13. Colind în biserică. Am mas la familia preotului Şanta, soţia profesoară de română, cele 2 fetiţe, părinţii, socrii, şi deputatul de Bistriţa Daniel Suciu. A început spectacolul, biserica arhiplină, Ştefan era emoţionat, un spectacol minunat, s-a colindat. George a lăcrimat tot timpul. A sunat dumenzeieşte. Sonorizarea – Marius Merca, nepotul lui Iuliu Merca de la Cluj. Tenor cu conservator,dirijor al unui cor de copii, sunetist. Are și un un CD de colinde cu corul de copii. Foarte emoţionant, totul. Am plecat imediat după concert. La ora 17 era programată colinda la Ieud. Ne-am cazat la o vilă a viceprimarului la nr 802…, o casă frumoasă ca majoritatea celor din Ieud; case noi cu etaj, au rămas puţine case vechi din lemn. Chiar şi cea a lui Ștefan e nouă. În vechea casă de lemn am fost cu ani în urmă cu copiii. Fără Ștefan. Trăiau ambii părinţi ai lui Ștefan, acum mama s-a dus… a fost atunci când ne-am îmbrăcat în straie maramureşene, am facut fotografii O să le caut. În Maramureş era zăpadă, doar de decor. Dar, era. Am mers la Biserica Bunavestire din Ieud. O biserică nouă, mare, frumoasă.Pictată de prietenul nostrum Petru Botezatu Nu se terminase slujba de dezlegare la post. In biserică eau şi tineri şi bătrîni . Biserica era impodobită cu stergări, tesături specifice iar pe jos erau covoare persane viținii cu aceleaşi modele cu cele din biserica noastră din Bucureşti, probabil erste un proiect ca toate bisericile sa aibă acelaşi fel de covoare. Preotul un bărbat înalt, Brici Dinu. Spectacol în fața bisericii, curtea plină de oameni, din spusele unora 80% din spectatori erau oaspeți. A început spectacolul dar şi lapovită şi ninsoare, tot timpul a fost la fel.Ploua , nigea, lapovițea… Spectacol ul a fost filmat de Romania Tv care a transmis și în direct. Au fost prezenți alături de preot, primarul din Ieud şi politicianul de Maramureş Doru Ioan Dăncuș care este originar din Ieud. După spectacol am mers la Ştefan acasa. Acolo toată familia lui era adunată. El a avut 3 surori, Maria, a murit şi au rămas 2 copii. Cristina și Cristian. Cristina căsătorită în Italia cu Andrea italiano vero . Locuieştsc in Milano. Ea este antrenoar, au un restaurant.Și…a făcut Maratonul din New York anul tecut. Cristian e căsătorit, are un băieţel superb. Rodica, sora următoare locuieşte la Timişoara, Ioana căsătorită, locuieşte la Bucureşti, Are 2 copii frumoți, o fata studentă la medicină şi un băiat elev la liceu. Tatăl lui Ștefan a făcut pe 16 decembrie 89 de ani şi acum familia s-a strâns să-l sărbătorească. Era Ajunul Crăciunului, masă mare, bucate alese atmosferă de familie. L-am sărbătorit pe tatăl lu Ștefan, cu tort, am mâncat, am colindat, au venit copii să ne colinde şi am mers la colindat la preot şi la primar.Am rezistat până la 2 și am mers la culcare. A doua zi erau 2 spectacole la Vişeu de Sus şi la Borşa. Eu cu George am rămas la Ieud să vedem Viflaimul programat să se joace la 14,30 în faţa bisericii după terminarea slujbei, plus că pe George îl supăra piciorul. Noroc că aveam diclofenac la noi pentru piciorul meu care nu s-a rezolvat încă. Am mers la biserică, am văzut ”Viflaimul” care a durat vreo 2 ore. Spectacol cu multe personaje. Impresionant . Rarissim.,Am trecut pe la familia Hruscă la cafea și am mers să ne odihnim. George are de scris articol pentru 27 decembrie pentru Click…și pentru blog.

26 decembrie ne-am luat ramas bun de la familia lui Ștefan , le-am dăruit cartea lui George Pionier… am trecut pe la biserica, i-am oferit si preotului o carte şi preotul ne-a promis cartea cu ”Viflaimul” din Ieud şi un dvd ttot cu Viflaimul. A uitat sa le caute şi noi am plecat la 9 spre Baia Mare, trebuie sa traversam Gutinul. Am fost surprinsi o mare parte din copacii de pe Gutin sunt la pământ, smulși din rădăcină, sau rupți la mijloc. Am aflat ca în septembrie a fost o furtună și aici, aia care a facut prăpad în Banat și nu numai…. E dezolant să vezi așa ceva. Ne-am cazat la acelasi hotel la Baia M , aceeasi camera. Ora 12 intâlnire cu Ghițî Pârja,poet, ziarist, patronul Glasului Maramureșului si directorul festivalului de poezie de la Desesti,cu Viorica sa ziartistă și ea. Schimb de carti. A venit și familia Bentu, coleg de facultate cu George cu Doina soţia.

Plecare spre Șomcuta Mare. Spectacol la 15 . Prezentatorul îi cântă la mulți ani lui Ștefan. Da, e Sf Ștefan. Aflăm apoi ca se numește Dragoș Andrei si e dirijorul corului barbatesc din Finteuș , și care l-a cunoscut bine pe unchiul lui George, Ionel Craciun director la tipografia Baia M , giuleșten de București îngropat chiar la Baia Mare…. George s-a bucurat mult de aceasta intilnire.

La ora -19 Seini. Specatacole frumoase cu oameni care colindă cot la cot cu Ștefan. Sali de spectacol frumoase, noi făr clasicul moros de motorină dată pe podea…Binenînteles cu oficialitațile prezente.

 La Seini primar e o doană foarte infiptă.Temperamentală. Volubilă. Spectacolul a început cu un grup de colindători din zonă. Masă somptuoasă la primar acasă. A fost și un deputat. Dna ne-a invitat la 1 decembrie aici, nu la Alba Iulia. Noi am promis că venim ca să evităm îmbulzeală demagogică de la Alba

…și, drumul la hotel.

Dimineața, 27 dec plecare spre Sighet. La hotel o cafea mai lungă cu Ghiţă Pârja. Dacă nu s-au văzut demult George are multe de povestit. Iarăşi Gutinul cu copacii şi curbele lui periculoase. Eu am făcut indigestie, acum îmi e şi mie rău. Ne-am oprit la Giuleşti. Familia lui Pătru ne aştepta,cu masa pusă. Am intrat.

Casa din piatră şi lemn, camere împodobite cu stergure, farfurii, perne cusute, covoare superbe. Tradițională. Pătru albit, la fel de corpolent, poate mai pușin,,, ca și George. tîmplar ieșit la pensie. A lucrat la CIL Sighet, mai toate degetele sale sunt boante, tăiate din greșeală. Ni le arată cu mîndrie…

Masa plină, uiegile de vin și horincă pline.Nu am putut rămâne, voiam să văd Sighetul. George a rămas să depene cu Pătru, până seara la 5 când a venit Lică din Bocșa să-l ia. Eu am plecat la Sighet cum am spus. Cazarea la hotelul Gura Morii, fostul ”Marmaţia”, construit în 1942; o clădire frumoasă, undeva la margine. Oraşul era blocat din cauza festivalului de tradiții şi colinde , era ultima zi. Am mers în centru. Tonete cu tot felul de imbracaminte specifică zonei- şube, cuşme, sumane, costume populare, . Pe scena se perindau formațiile de colindători din tot Maramureşul care făceau repetiţii pe străzile din jur. Colindători din Botiza, Berbestşti, Săpânța, Ieud…Am plecat spre hotel, George a venit la 19 și am plecat întins spre Bucuresti prin Maramureşul istoric Dragomireşti, Bârsana, Săcel, dealul Ștefăniței, apoi Năsăud, Bistrita. La 6 dimineața am ajuns la Bucureşti.Rupți. Fânți.Demolați. Deșelați. Drum destul de greu dar cu multe bucurii. Ca de obicei cănd revenim la București după Crăciunul din Ardeal Revelionul e un mizilic, un nimic. Crăciunul mic cum îl numesc maramureșenii…

1 2 3 4 5 110