BLOG JOI 14 sept – 3 oct

Am plecat din București la ora 8 după ce am refăcut bagajele de câteva ori. Am obiceiul să-mi pun multe lucruri, laptop, medicamente, etc. A venit Boss fără copii, fiul lui a răcit rău, așa că am avut spațiu destul. Pentru că nu am dormit bine mi s-a făcut rău pe drum și a trebuit să oprim de câteva ori să-mi iau medicamente de vomă, etc. Ne-am întâlnit și cu câțiva colegi de facultate. Căci, avem întâlnirea anuală cu colegii din seria de la fac de construcții. La Padina. Cealaltă serie a mea, abs 1970, face întâlnirea săptămâna viitoare la Bran. Nu știu dacă mai ajung și acolo.

E o vreme superbă de toamnă. Până la Sinaia a fost puțin aglomerat dar de acolo, prin munte e foarte bine și foarte frumos mai ales când nu ești șofer ci turist. Trebuie să ajungem la Cabana Padina unde am mai fost pe când eram student. Nu mai recunosc nimic încă de la Cuibul Dorului unde am mai fost cu copiii când mergeai ei în tabere. 95-97. Platoul de la Padina e minunat, e verde încă și e presărat cu pietre albe și cu albul oilor care pasc. Nu-ți vine să crezi câte minunății pe care l-ai uitat sau nu le știi, se află nu prea depate de tine…. Nu sunt corturi fiind toamnă, dar, probabil că astă vară era plin. E bine, să te vezi cu colegii, unii din ei prieteni și să stai la taclale. Ne-am cazat în cabana nouă unde sunt condiții bune, chiar foarte, nu mai e ca pe vremea studenției cu priciuri, etc, probabil dacă le spun copiilor ce condiții erau prin ‘70, nu cred.Pe ei i-a aruncat m[-sa din negura embrionar[ direct [n confortul de 5 stele…

Pupături, tipete, fiecare scoate bunătăți cu toate că avem asigurate toate mesele. Vinuri bune, țuici, coniac, saleuri, prăjituri, fructe, care mai de care se laudă, fiecare cu produsele din zona lui, beri, cafele, etc. Stăm pe terasă, e cald, e plăcut. Am stat cu bustul gol si am facut insolatie. Nu la mare, la munte, nene! Cina în salon separat. Se împart cărți, mâncarea la alegere fiecare, urmează un meci unde Steaua bate cu 3-0. Pe la 3 m-am trezit nu aveam aer, m-am speriat, am ieșit afară, am luat aer tare apoi medicamentul aerius și aspacardin, mi-am mai revenit. M-am culcat și am dormit până la 9.

E 15 septembrie, timpul la fel de frumos, mă simt mai bine, micul dejun. Colegii pleacă la Babele cu telecabina, noi nu îndrăznim, e altitudine mare. Beții micuțe, băute mai precis. Amintiri . Discuții. Descopăr la Dinu, dom colonel sau general, cunoștințe și pasiuni comune privind istoria PCUS – URSS, Lenin, Iagoda, Stalin, Beria, Bulganin, Malenkov, Molotov, Kaganov, Jukov etc.

Ar trebui să ne revedem să continuăm. E singur Dinu. I-a murit fata de 42 de ani în timp ce era deja văduv… Szolga Vasile ne aduce ca de obicei ultimele sale cărți. De proză, nu se lasă. Hărnicie creativă. Unii dinte colegi le-au și devorat în acest generos sejur.

Ilie din Poiană ne umple de cărnuri. A adus mici , fripturi, cărnati la care se adugă traditionala pizdulice adusă de fam Bentu taman de la Baia Mare. Sâmbătă mă întâlnesc bruscamente în suflagerie cu marele sculptor Doru Drăgușin, susținându-se într-o poză boemă pe o sticlă de-o jumate plină cu țuică. Se întreținea cu cabanierul.

Toni, e unul din cei adevărați. Om care iubește ceea ce face. Sinăian. Îl ajută soția, o fată dintre cele două gemene în jur de 19 ani, o nepoată. Tot familionul. Simpatici foc. Oricum, cu echipa asta dar și fără , în prima zi doar cu cele două fete ajutoare (din foto), a făcut față cu brio la avalanșa de comenzi și contracomenzi. Record: se ia fiecare comandă separat, cu fiecare ce dorește, și-n max un sfert de ceas, ba chiar și mai repede se aduce la client. Nu poți să crezi! La băuturi excese și exagerără: vin, bere, țuică, palincă, votcă, și irefutabilul coniac de casă al lui Ilie…

Am cam plecat năuc. Dealtfel, m-am năucit de tot din prima zi, joi spre vin…

Duminică am plecat. Impresie excelentă. Ni s-a făcut și un foc uriaș de tabără, pe dealul din spate; meserie, bucurie. Ilie a făcut un grătar separatist din care s-a mâncat unionist… Eu, mai trist-meditativ am stat în salonul nostru la Tv, la meciuri până mi s-a spus că pierd și ultimul oscior de grătărel. Fugi! Bucurie. Zile senine de excepție. Soare. Cald. Veselie. Amabilitate. Profesionalism. Echipă bună s-o iei acasă nu alta… Bravo Toni- cabanierul! Sărutmîna, doamnă! Pupă tineretele rude sau angajate! Mai venim pe la Padina. Ea să ne primească! Apropo am făcut și o pelerinare pe la locurile sfinte din zonă. M-am întâlnit după 17 ani cu câțiva colaboratori de la Campulung Muscel de pe vremea când conduceam complexul mediatic Radio-TV (ziar nu am mai apucat a face ) și ne ziceam CMM. Suna bine. Clung Muscel Media… Zile bune…

Timpul care a urmat nu are relevanță prea mare. Am parcurs o toamnă călduță și fermecătoare pănă la șocul primului frig. Am continuat acrivitatea de red șef la Independență Romînă, cotidianatul la Click, lucrul la celelete cărți care vor urma lui ”Pionier în FRP”, cartea de reportaj, mai mult Lena, și cea de versuri mai mult eu… Apropo mi-a trimis un text minunat , laudativ și flatant poetul Nicolae Dan Frunteletă. În vâltoarea zilelor de toamnă spre răcire am săbătorit-o

Sîmbătă 30 sept

pe dulcea mea nepotică Eva- Maria 2 ani. Mulți ani trăiască, cea care se omagiză singură strigând în aer ” la mulți aaani! și apoi aplaudă, frumoasa lu’ tataie… Am fost la Expirat, la restaurant. Familia și nașa. Am exagerat cu un vin roșu foarte gustos dar dureros la cap. Nu mai băusem de la Padina. Așa că… vine pauză profundă. Dar… duminică taman când eram nerăbdător să merg marți la ceremonia dezvelirii statuii lui Rainier al III-le, în fața Circului de Stat, în prezența Alteței Sale Regale Stephanie de Monaco și , marți, la înmormântarea generalului Iulian Vlad, un erou nerecunoscut al Revoluției dar erou… primesc invitația ca luni de dimineață să plec câteva zile în Austria. Invitația a fost acceptată cu plăcere. La 12 fix plecam din Corbeanca.cu un van BMW pe ruta Brașov – Făgăraș de unde am luat fornetti calde – Sibiu centură- Deva – Arad de la selgros m luat un trening și un hanorac…apoi Ungaria- Slovacia -Austria: Klagenfurt – Velach – Obervellach – Malnitz sosire ora 8.30. Pe o ploaie de-a dreptul tradițională…

Năuc. Bezmetic. Nu am dormit nici un minut… Nici azi când scriu nu m-am refăcut. M-am instalat la stafful firmei IQM. M-am pus pe treabă deși mort epuizat. Iată că am scris ce era de scris la blog. E și Dan aici tăticul blogului. Mâine avem o mare recepție internatională mare pe teme turistice, cu reprez ai OMS. Org Mond a Sănătății… Am dat o fugă cu mașina, dus de Bigu, vechiul amic și apropritar, la dragul meu hotel Edelweiss. Am făcut ” plajă” pe platoul dinspre Nord spre pădure, m-a bătut vântul pănă mi-au dat lacrimile. Îmi place mai mult decât orice să fiu bine îmbrăcat și să-mi expun obrajii și plămânii frigului. Un frig de toamnă cu ecou în susurul pădurii megieșe. Care cu susrul al văntului zurliu și ușor metalic, se scălda viziual în multe nunațe de galben și ruginiu…

Blog

I-am scris o scrisoare lui Tecău sub imperiul șocului TRV de aseară. Fără îndoială nu au nici o legătură una cu alta dar am fost atât de marcat încât am rămas șocat, colonelul SRI trecut în rezervă și arestat spre a fi intimidat Dragomir a dezvăluit parcă în continuarea serialului început de Sebastian Ghiță cam tot ce mai lipsea ca să completăm dominoul ce lipsea din jocul statului paralel. Am aflat cu stupoare și indignare cine de fapt ne-a condus din umbră. Nu exagerez deloc dar asta a semănat cu un complot molcolm care a măcinat țara ani de zile. Participanții la acest complot nu sunt numai penali ci criminali. Intr-o țară normală aceștia ar trebui judecați și condamnați cu asprime. Erdogan omul soluțiilor maxime și violente i-ar fi împușcat deîndată. Sunt încă șocat. Azi n-am vorbit cu nimeni despre acest subiect iar acum nici nu vreau să mă uit pe tv la ceva politic. Văd meciul Juventus-Barcelona. In schimb împins de porniri funeste am sunat la Mihaela, fiica Mariei Țurcan fosta noastra colegă de la sect 6 care mi-a descris efectele și defectele după moartea mamei sale. Ce ciudățenie mama sa avea un loc de veci la Dămăroaia pe care a crescut un nuc. Atenție, copac protejat de lege. Cât a trăit s-a certat cu administrația să-l scoată, să-l mute și nu avut nici un rezultat. Nici Mihaela n-ar fi putut să rezolve în 2 zile ce n-a putu să facă mama sa în ani, așa că I s-a repartizat un alt loc de veci la Străulești 2. Am mai vorbit cu Dna Nae, fosta demnitară (87 de ani) să-mi deie nr de telefon al nepotului său Joni Dumitrache, colegul meu de liceu. Mi-a spus că-i foarte bolnav. Am vorbit apoi cu Sandu Voicu alt coleg de liceu care și el era la pat. Am renunțat să mai dau un telefon de acest gen.

Blog

Miercuri 6 sept

Căciulata .Aflu că s-a stins din viață Culai Lupescu. În 5 minute mă sună apoi ex Presedintele Rapidului, fostul mare antrenor de atletism, și el atlet, Zaharia să-mi spună că Puiu Becik, fostul vice, prietenul meu e-n comă profundă și că probabil nu mai apucă noaptea asta. Zi urâtă. Dar a apărut soarele după ploaia de azi noapte. Apoi cu Soarele Nicu Jivan și scumpa lui soție Miana. M-am grăbit să scriu articolul negru pentru Rapid – Puiu și Culai – și pentru români – Culai -, apoi am revenit în viața curentă. Să stai cu Nicu e o mare bogăție. Bun povestitor, bun ascultător. Coseur. Om politic retras în scârbă, intelectual fin cu lecturi multivalente Un polihistor.

Miana ne-a adus bunătăți – salată de vinete, zacuscă, gem de prune fără zahăr, șnițele de curcan, biscuți de casă, pește prăjit, iar Nicu un vin sec de Drăgășani. Am mâncat în curte apoi am mers pe malul Oltului la plimbare spre Călimănești. Voiam să ajungem la parc să luăm vaporașul care face plimbari pe Olt, e o zi frumoasă de toamnă. Era distanța destul de mare, ne-am oprit din când în când pe băncile de pe malul râului, am cumpărat cimbrișor, nuci, frunze de afin, Ne-am întors și ne-am oprit la han să mâncăm păstrăvi, varză călită și grătar. Plimbarea ne făcuse foame.

Se înserase și Nicu cu Miana au plecat. Ei vin tocmai de la Râmnic…

JOI 7 sept.

Am de terminat de citit romanul lui Ghițescu, de scris scrisoare pt Click înainte de a veni Jivanii.

M-am trezit târziu și s-au dat toate peste cap. Se aud clopotele de la mănăstire pentru slujba de dimineața. Azi e hram la Mănăstirea Ostrov din Călimănești. Au venit niște prieteni din Olt, Lena a pus de cafea, au venit și Jivanii. Bem cafeaua în curte în căni mari cu motive românești cumpărate de Lena de la tarabe. Am reușit să termin articolul, am băut cafeaua cu băieții și am primit un telefon de la Ghiță din Vlădești, ne invită la el. Am plecat la Vlădești. N-am mai fost demult la el. Am fost primiți cu multe bucate făcute de Mariana, vinuri bune de la Ghiță și am sporovăit până la 23 . Lui Ghiță i-am oferit cartea Pionier … am comentat despre trupe și muzicieni comuni. Am rămas la ei. Jivanii au plecat acasă.

VINERI 8 sept-Sfântă Maria

Ne-am trezit devreme aveam multe de făcut, am plecat la Cozia să ne facem bagajele cu Ghiță. Mașini multe, e târg la Seaca, locul de lângă cele 3 clădiri cilindrice e plin de mașini căruțe, jocuri haine. Ne-am luat lucrurile, am mulțumit gazdelor pentru primire și ne-am întors la Vlădești unde venise Florin de la București să ne ia. Am trecut și pe la ferma lui Ghiță. Superb loc, multă muncă. Are de toate lac, pomi, pajiște, animale. Asta după ce a vândut mai mult de jumătate din ea. Gospodar, nene! Am felicitat-o pe Mariana, soția lui Ghiță de ziua ei, i-am dat o carte- Erotikon cu dedicație și o cană de-a Lenei. Am plecat cu Florin spre Băbeni, să luăm fetele. E destul de aglomerat pe drum cu toate că e joi, lumea se mișcă, e sărbătoare, oamenii intră și ies din biserici. Pe drum am oprit și am fotografiat biserica acoperită cu tablă a lui Lahovary, e în plin cîmp, ca să nu se deterioreze, au acoperit-o cu tablă de sus până jos, se vede doar crucea. Alături e o fermă de oi. Păcat că nu se găsesc resurse să fie refăcută. Sau poate sunt prea multe mănăstiri în Vâlcea și atunci nu mai interesează încă una… Am ajuns mai repede, am oprit și am cumpărat 2 linguri de lemn de la o familie de rudari care avea expunerea la poartă în satul de lângă trecerea căii ferate. Nu știu ce tren trece pe aici, stiu doar că dacă vrei să ajungi cu trenul la Râmnicul Vâlcea faci 8 ore de la București, treci prin Sibiu, sau prin Alexandria. Nu mai știu doar că oamenii sunt nemultumiți că nu au tren, merg cu mașinile la București, pe Dealul Negru, știu că s-a început o cale ferată direct, dar un ministru, cineva a avut interes să nu se termine având linie de mașini. Mitrea?

Fetele erau agitate să-și adune lucrurile, era toată familia bunicii, mătușile, copiii. Ne-au povestit că au fost la bâlci la Băbeni, au fost la râu cu trăsura, au pescuit. S-au despărțit, am încărcat mașina cu vârf și ceva-ndesat!, și am plecat spre Spineni primărie, era vineri, zi de sărbătoare trebuia să ne grăbim, am greșit și drumul. Am ajuns la Spineni, ne-am întâlnit cu primarul și am mers mai departe. În dreptul casei bunicilor unde am oprit să fotogafiem era verișoara Uca cu bicicleta, parcă ne aștepta, am schimbat câteva vorbe și am plecat. Ne grăbeam să nu se trezească aia mică care fiind agitată a adormit cu greu. Am făcut o escală și la directorul Stațiunii Pomicole Mărăcineni-Pitești să-l vedem să-i oferim o carte. Ne-a oferit niște mere grozave. Am stabilit ca după culeș s-o punem de un spectacol cu Mircea Vintilă, Tic Petroșel -Valeryi – Stanca. Raul Cîrstea &Adi Manolovici, eventual.

La 6 am ajuns în București. Eram pe drum de la 8 dimineața.

SAMBATA 9 sept.

În București e cald, chiar foarte, e ziua Anei, desfă bagaje, sortează, aranjează. Vreau ciorbă, salate. Ana pleacă. La Snagov. E ziua Ei, Sf. ANA… Seara sună Boss că are 2 bilete în plus la Sala Palatului – Festivalul Enescu, începe la 19.30. Era 18,30. Am chemat un taxi, spre Piața Unirii era închis drumul, e maraton, șoferul a luat-o pe străduțe. Am ajuns la 19,15. Lume multă, lume bună îmbracată diferit, unii de seara, alții de zi, unii în frac alții sport. Il văd pe Opaschi …câțiva frați zidari, pietrari…Spectacol frumos, dirijorul foarte bun, slăbiciunea mea rusul, osetinul Valerii Gherghiev (fraierii îl scriu în engleză Valery Gergiev…) cu Munchner Philarmoniker. La pian Daniil Trifonov. Rahmaniniv, concertul 2 în do minor op 18;

Bruckner smf a IV Aplauze, flori. Maestrul nu face bis! Cum să o interpretezi? Mârlănie sau lene. Poate se gărbea să prindă avionul. Nedelicat. Ruznac, deși osetin! Nu-i bai! La postul sovietic MEZZO, Mezzo mă scol cu el, mă culc tot cu el… la prânz.

Se termină spectacolul lumea nu poate să iasă plouă cu găleata. Ne plimbăm prin holul Sălii Palatului gătit de festival, cd-uri, dvd-uri multe. Prețuri pipărate, cumpăr Indiile Galante; încet încet lumea iese cu mașini personale, cu saci de plastic în cap, se sting luminile în hol ca să plecăm, vor și ei acasă – cu taxiuri la care din start ți se spune că te costă 50 lei o cursă de 10 lei; sau, și mai rău, te întreabă în ce direcție vrei să mergi că dacă nu-i place spune că nu merge. Nervi, ploaie, sunt ud leorcă, după o oră găsim în sfârsit un taxi care ne duce acasă. Eu, Lena și Boss. Bineînțeles, că ăsta, mai abil – era un țigan ca mai toți taxiștii bucureșteni – nu are rest, și automat iși ia un bacșis de 9 lei, cursa a fost 11…

Ne dregem cu un vin roșu de Vinarte. Merge o brânză, cum zice Faleschini. Ploaia s-a terminat, Povestim. S-a făcut ora 2,30 și e déjà …10 septembrie.

Duminică 10 sept

M-am sculat târziu, dar am dormit nițel. Sunt cam mototlit, nu altceva…, imi iau pastilele și mă culc la loc. Lena e la biserică. Vine și îmi spune că suntem invitați de o prietenă de-a ei la restaurant E ziua sa. Plecăm la restaurantul MAI. Coadă umilitoare pentru locuri. Plecăm la alt local, undeva taman la Fundeni. Civilizat, plin de lume, bravo! Comandăm și în sfarșit pe la 17 mâncăm. Probabil, dacă așteptam găseam la ora asta și locuri dincolo. Unde era totul la jumătate de prețuri. Asta e. Bucatele sunt bune. La 19 plecăm spre casă. George soțul e Elenei a fost trist, ieri își îngropase un prieten de 50 de ani. Mă uit la un meci; la Mezzo; lecturez, termin…en fin, cartea canadezului….Nu-i rea deloc!

Luni 11 sept

Zi de recuperare prin muncă. Mi-am scris scrisoarea pt Click după lungi căutări, am mai dormit. M-am cam îngrășat, mi-a spus-o și Ana care a trecut pe la mine în jur de ora 15…Mă sună Boss să megem la Sala Palatului. La 20 acum, am timp. Royal Philarmonic Orchestra London. dir. Charles Dutoit. La vioară – Frank Peter Zimmermann. Funesta ”Pavane pour…a lui Ravel, apoi Beethoven – Concert în Re major op 61 și ”Petrușka” lui Stravinski…” apoi un minunat, suav bis bazat pe sunete de coarde, neanunțat și nici recunoscut de noi…la pauză m-am întâlnit cu doamna Natalia Aldea Trașcă stabilită în SUA fostă în orchestra Operei din București, una dintre puținele doamne la vreamea aceea, care cântau la corn. A fost un bis de vis.

1 2 3 4 106