Acopăr zilele de

SÂMBĂTĂ 24 și de DUMINICĂ 25 apr ca date ale relatării

Mă întorc la povestea zilei festive de Sf Gheorghe. …Mi-a dat Domnul o zi splendidă. Soare tot timpul. Întrucât ieri în vizita de la domeniul din Giulești- Sârbi, am topit cu niște oaspeți rapidiști o sticlă de Crâmpoșie de Teleorman, din 2003!!!, am dormit până la prânz. Cu telefonul închis. Așa că, cine m-a sunat să mă felicite mai devreme și n-a revenit să mă scuze… Deja la 1:30 mi s-a blocat telefonul de mesaje, iar taximetristul care m-a dus la giulești, era să facă accident la cum răspundeam la telefoane. Vă mulțimesc tuturor. E semn că sunt VIU. Exist.

La casa bătrânească a fost toată familia. Mai puțin Ana, fiica mea care suferea de o idiosicrazie acută…Repet, zi splendidă, vin de Pietroase, un ied sacrificat pentru mine de prieteni din Țară.Ciudată absența de felicitări de la unii prieteni artiști plastici și ale amicilor din Izbiceni, excepție Mircea. Nu consemnez absențele, dar nu le uit… Ultimul din zi care m-a sunat la 23:55 fu pr Cărămizaru, care mă așteptase de dimineață pe la biserică. Nu m-am dus că n-am putut dar și de teamă că nu mai scăpam… Apropo de absențe, Puiu-D. C., care nu mai poate vvorbi, mi-a dat abia duminică noaptea spre azi un splendid e-mail. Când scriitorii tac…scriu…

Apropo, m-am pus pe scris ca să fiu mai lejer de sărbători. Sunt acoperit toată Săptămâna Mare și aproappe cea Luminată. Prost e că mă tem să nu se faneze unele subiecte. Azi am scris despre Neparticiparea la Eurovision și despre Scandalul de la Operă.

Era să uit de desființarea Turneului de tenis Nastase-Țiriac Trophy. Și, colac peste pupăza, căderea în pluton a fostului nr 2 în tenis fem., Simona Halep.

Ne ducem la vale, ca Țară. Ni se duc toate simbolurile, contactele cu care lumea ne repera și toate degetele cu care pipăiam și noi lumea. Ilustrativ și simptomatic e scandalul de la Operă…

Așa. că voi schimba prioritățile cu cele stabilite ieri, pt Click tribuna mea iubită, dar, asta e…

 

BLOG Sâmbata 23 aprilie Sf Gheorghe

Menuhin și răpitoarea Silvia Marcovici

Yehudi Menuhin, ieri la 100 de ani. Lord Menuhin of Stoke d’Abernon. Tot ca ieri îl vedeam luând prânzul la Alex Rădulescu, restarurantul prietenului meu… L-am omagiat pe marele muzician revăzând pe youtube dublul de bach la voioară. Cu David Oistrah. Un regal.

Când cântă ei, antisemitismul tace!

Culmea e că oamenii ăștia, în timpul cântecului nu s-au privit nicio secundă unul pe celălalt. Erau ca două insule într-un arhipelag. Nu vreau să trag vreo concluzie, ci era doar o observație. Semnalez o curiozitate. Ficecare cu starea lui de grație…și cu concentrarea respectivă, dar mi s-a părut ciudat.Atât.

Pe scurt așa, Menuhin a fost un mare român. Căci, i-a legat se pare o magie stranie. Eu unul, o înțeleg căci am pățit-o revăzându-l pe Nicăpetre sculptorul, la 70 de ani.

Menuhin, prin 1927 s-a dus la Sinaia să-l caute pe marele muzician român cu care a lucrat apoi la Paris. S-au legat printr-o prietenie pe viață… ba au cântat chiar ”șlagărul meu favorit” Dublul de Bach. Mi-am amintit cu acest prilej de Silvia Marcovici și mi-am luat, acum la 5.30 dimineața un bonus cu ea prin Concertul pentru vioară de Max Bruch. Nu pot să cred că Silvia arată la fel de bine ca acum…x ani. Am remaracat-o de mică. Apoi, ca ziarist am cunoscut-o mai bine. O femeie senzațională, cu un temperamnent năvalnic, de-a dreptul ” brunet focos ”, dublat de frumusețe caldă, deschisă, comunicativă, carismatică. Femeie cu F mare…bellezza tinereților mele….spuneam… era un concurs duminical la unica TVR ”Dialog de la distanță”, prin anii 60. Pe județe. Fiecare venea cu ce are mai bun pe secțiuni, populară, ușoară, simfonic, dansuri etc. Ea a reprezentat județul Bacău, dacă nu greșesc. În juriu era și coana Ioana Radu. Care i-a dat Silviei, iaca o elevă acolo, nota 9. Și, de unde nu începe tânăra și frumoasa prințesă a plânge de ți se rupea inima… Ba, țin minte și ce a spus printre lacrimi: ”E primul 9 pe care-l iau în viața mea, la vioară!”Am uitat a spune: a studiat vioara cu Ștefan Ghiorghiu…nu ăla. Celălalt!Ultima oară am întîlnit-o în 1977 după ce a căntat la Atheneu pentru sinistrații de la cutremr. Era doar plecată de un an în Israel. Vești despre ea îmi mai dădea Nancy Brandes când mai trecea și el pe-aici.

Pe 1 aprilie s-a născut Rahmaninov, 1873 de aceea dùduie Mezzo de el. L-a omagiat într-un interviu reiterat, marele dirijor Valerii Gergiev directorul de la Marinskii 2, acela cu cea mai mare scenă din lume… teatru început după intervențiile sale insistente pe vremea lui Elțân și inaugurat cu mare fast de către Putin. Că la ei cultura nu s-a tabloidizat precum Opera Română azi…la ei muzica și baletul, aș spune și poezia, cauționează, ba chiar scuză uneori, imperialismul barbar al conducătorilor ruși.Ce nație ciudată. Niște expansioniști rafinați și sensibili. Mai pricepe ceva, monșer…

Programele specializate culturale mai ales, îl celebrează și pe Marele Will. Născut în aprilie 1564; decedat : 23 aprilie 1616, acasă la Stratford-upon-Avon. 400 de ani de la moartea lui Shakespeare. Gata cu cultura !

Adio, DIGI, RUȘINE! Vezi întâmplarea de  vineri 22.

Apoi la clubul din aprilie intră și Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie 1547,Alcalá de Henares – d. 22 aprilie 1616, Madrid)., tot 400 de ani de  la deces.

Ce coincidențe  miraculoase  brodește Pronia!

Ziua  mea , o voi descrie  mai  încolo…