Evgheni Vodolazkin –” Laur ” (fragment introductiv)

Am citit tot din cartea ”Laur”. Mai am. Ciudată carte. Oricum, inedită. Ca temă, ca erudiție botanică (?) a leacurilor străvechi și ca filozofie creștină cartea e un mare balsam. Profundă. Omul e din stirpea lui Dostoievski ca adâncime. Îl văd la Nobel dacă nu ar fi prejudecățile alea noi … politice și prosemite. Pornite de la Soljenițân. El este. Ecce homo, ecce Nobel: Evgheni Vodolazin !

Oricum, l-au premiat rușii. Că ei știu, nene, să prețuiască valorile. Cum se face, nu știu? În cultură sunt fabuloși. Am observant că mari oameni de cultură,regizori de film, dirijori, scriitori care dau obol primului om al țării, lui Tătuca, iau recompense generoase. ”Pupincuriștii” lor sunt extrem de valoroși, chiar dincolo de caracterele lor poate infecte și de talentul lor extrem de pregnant, sunt bine plătiți, premiați, decorați, adică tot bani. Exemple: Dirijorul sanktpetersburghez Valerii Gergiev care e pe toate scenele lunii, care invadează domină Mezzo TV are-n conturi peste 18 milioane de Euro. Nikita Mihalkov are tot la dispoziție ăn Rusia fece ce vrea așa cum făcea și-n URSS. La fel, familia sa aristocatică, nobilă după mamă ; tatăl lui pe nume Serghei Mihalkov scriitor pentru copii – eu l-am studiat la școala primară, a scris de trei ori imnul Rusiei!!!, fiind pentru asta decorat de Putin la 90 de ani. Fratele cel mare al lui Nichita, Andrei Koncearovski e autorul marii epopee ” Siberiada”, apoi are câteva filme americane. Karen Şahnarazov – armeanul jmecher directorul Mosfilm, regizor genial – Tigrul Alb, buget 8 milioane de dolari, s-a declarat public de acord cu invazia din Ukraina.Ajunge… Mă ‘nervez cu nervii capului…monșer. Oportunist, să tot fii la ei, dar fără talent nu ține…Căte genii au fost libere au trăit cu vănt? Nu prea… 

Poate că rușii, Putin vor prin astea să reabiliteze unele greșeli din stalinism. Merită. Căci, ar mai trebui un premiu Nobel, unul retro. Nu numai pentru ruși, dar și pentru alții. Cum să treacă omenirea peste un geniu ukrainiano-sovietic, obidit, batjocorit, ucis de Stalin, dar necuprins pe lista Nobel cum a fost Mihail Bulgakov? Cel care a prefigurat ”realismul magic” al lui Marquez cu zeci de ani în avans?cel care cu Maestrul și Margareta a survolat cenzura stalnistă, efectiv zburînd peste ea? Sau, tot cu imaginașia sa pragmatică a ucis un câine-cetățean al marelui stat sovietic fără să-l și omoare… Mi se pare, la fel, o nedreptate aceea cu Nobelul pierdut prima oară de Vargas Llosa și oferit abia a doua oară. Dacă între timp murea? Și, aș mai avea de adăugat la o listă de Nobel-ratat pe cehii Bohumil Hrabal și Milan Kundera. Bref, e loc e destul și pentru Vodolazki și pentru sud-americanul de origine maghiară Federico Andahazi. E loc !

Nouă ni se bagă pe gât tot felul de cărtărești, pupincuriști prezidențiali dar fără talnt de Nobel, bursieri eterni, sugători de fonduri literare de la Guvern, acoperiți de servicii…tot ce vreți numai valori nu. Și, care la sunt… unul singur: tot ăla ! 

Note de bibliodul

Note de bibliodul

Am terminat ”Platforma” lui Houellebecq,. Nimic nou nu mi s-a părut. Câteva critici și comentarii pertinente despre singurătate, alienare, apoi literatură sexual hard, și prea mute considerații stufoase și plicticoase despre problemele turismului internațional cu osebire cel sexual. Care, zice autorul, dinamizaează treaba. Ficțiunea și clou-ul sunt aici, la faptul că EA moare în urma unui atentat arab, justificat în Thailanda, altfel celebră ca ”Futailanda”…din motive de morală musulmană. omul uită turismul sexual din insula Afroditei, unde acum e drept vreo 17 ani și se puneau piedica de viză și dacă veneai cu soția. Știau ei de ce… Aici, locul atentatului era un centru sexual extrem de activ, care merita bombe… Cam ăsta ar fi noul mesj, și găselnița cărții.În rest, cum am mai spus, lucrururi cunoscute… Și, apoi, nu știu de unde și de ce, ”platforma” ? E socotită cea mai bună carete a lui Michel Houellebecq. Mde…

Note de bibliodul

Citesc tot la ”Platforma” lui Houellebecq. Zău, mi se pare – părere temporară încă – o exagerare a importanței care i se dă. Poate că mă grăbesc cu aprecierea, dar, din punct de vedere al reflectării sexualului în literatură, al diversității abordării actului sexual în sine, tratat cu un realism vulgar – comis aici îndeosebi cu iubita Valerie -, lucrurile par normale. Mai ales pentru cine i-a citit pe hedoniștii americani. Sau pe H. Miller iubind în mai toate felurile cu predilecție într-un snob décor parizian, caitala sexului la vremea lui; pe Charles Bukowski de un picaresc sexual atroce, apoi Nabokov. Tot aici se înscrie recentissimul cubanez Juan Pedro Guttierrez care vine din urmă cu cărțile sale „Regele Havanei”, sau ”Animal Tropical”, ”Trilogie murdară la Havana” de un ”realism impudic-murdar”.

În literatura franceză antecesorii lui Houellbecq sunt măcar ca limbaj și temă, ambele libertine și impudice, Marchizul de Sade, Rimbaud; accidentala producție ”Bijuteriile indiscrete” a lui Diderot; ”Amorurile unui prinț” a lui Guillaume Apollinaire. Să adaug ”Madame Edwarda” lui George Bataille? Așadar, dincolo de lubric, sexualitate, pornografie literară ”Platforma” ne prezintă, de ce oare?, plicticoase lecții despre problemele interne ale turismului internațional și sexual. Istoricele unor firme reale sau fictive nu contează. O trimitere identică privind viața infernală dintr-o multinațională de publicitate găsim și la Baigbeder sau la Bruckner – de verificat *** – dar fără detalii tehniciste, ci doar tratată cu un umor nebun. În fine, numai faptul că scrisul lui mă intrigă la mai fiece pagină e un sinptom pozitiv. Nu neg înainte de a cunoaște. Dar pînă aici părerea e asta. Punct.

1 2 3