Poeme

Alb trist

Mireasa mea omoară-mă cu albul.

pe care când pui negru îl pătezi

pe vălu-ți de prințesă caldul tandrul

te ningă iarna blânda cu zăpezi

falduri imense albe ca perdeaua

îți înfășoară trupul. pică neaua

o ghilotină albă de zăpadă

peste tăcerea mea va fi să cadă.

căci mut sânt de lumină și splendori

și gânduri negre ca un cârd de ciori

vin să ne strice nouă fericirea

ne aduc vești că s-a sfârșit iubirea

o primăvară caldă ne pândește

se simte-n vânturi cum căldura crește

căci nu știam mireaso tot ce-i rece

nu e nemuritor peren ci trece

de dragul tău am să mă mut în Nord

îmi fac culcușul rece-ntr-un fiord

ci haide la eternele zăpezi

mă mut în nord mireaso, nu mă crezi?

…totem de ghiață-aș vrea să îmi rămâie

în veci prea-nalta, alba ta statuie…

Mallnitz, 17/18 februarie 2016

 

DIAMANTINĂ (I)

Ninge wagnerian, iubito, ninge tragic

ninge romboidal pe trupu-ţi magic

ninge cu stele moi, cu flori diamantine

ninge cu pace ninge către mine.

Ninge pătrat, iubito, vine gerul.

ne-nghiaţă talpa, ochii, gura, cerul

ne-nghiață dostoievskiul și tolstòii

rămânem goi și singuri ca strigoii.

Ninge piramidal, iubito, şi voltaic

ninge galvanic, clasic şi prozaic

ninge concav şi ninge moromete

de-mi vine patul să mi-1 fac într-un nămete.

Şi ninge princiar şi ninge ludic

fulgii se bat ca-ntr-un război impudic

în care tot zăpadă-ncet se pune

ca o hlamidă peste goliciune.

Aşterne-te, iubito, ninge tragic

wagnerian, diamantin şi magic

wagnerian, diamantin şi magic.

DIAMANTINĂ (II)

Cum ninge, doamnă, peste monumente

peste mătăsuri, pliuri, peste fente

cum ninge lin turbat adânc în falii

de-mi vine iarna s-o sugrum de talii

s-o urc pe cal şi să fugim departe

şi să mi-o fac iubita mea de moarte.

Cum ninge, doamnă, peste omenire

zăpada-aş strânge-o toată în potire

să o topesc să beau adânc din ea

până mă-mbăt cu absintul alb de nea

să lunece licoarea ca arcuşul

să m-ameţesc cu fulgii cu gheţuşul

să m-ameţesc cu fulgii cu gheţuşul.

O, brad frumos

Intrucat Fuego, sau mai nou Paul Surugiu a renuntat la slagarul lui de iarna – Impodobeste mama bradul – a apelat la o replica a subsemnatului. Muzica el, recitativ Al. Arsinel. Iata partea mea:

 

O, BRAD FRUMOS

 

E seară dalbă lerui-lină de Crăciun

Şi casele  festiv sunt luminate

De la oraş la ultimul cătun

Luminile-s aprinse ca-n  palate.

 

Bogaţi, săraci sunt toţi în sărbătoare

Cu masa lor mai plină sau mai goală.

Dar cui, din casă îi lipseşte oare

Un brad frumos împodobit de gală?

 

El, bradul mândru stă în orice casă

Împărăţind cu bucurie seara

Şi ramurile sale parcă lasă,

Arome de pădure verde, vara.

 

E veselie-n jur, copii fac horă,

Îmbujoraţi, obrajii lor le ard

Deşi acum, în chiar această oră,

Mamei-pădurea, îi lipseşte-un brad.

 

Un brad, un fiu sacrificat dintr-însa

S-aducă bucurie la copii;

Cu lacrimi din troiene maica plîns-a

Chiar ca pădure, mamă-i greu să fii.

 

Şi brad fără pădure, fără fraţi

E greu să fiinţezi apoi pe lume,

Chiar dacă-n jur copii nevinovaţi

Dansează, te privesc ca pe-o minune.

 

Şi, împăratul serii eşti, desigur,

Împodobit de sus şi până jos

Iar, dacă larma conteneşte, singur

Tu luminezi şi străluceşti frumos.

 

Eşti falnic, important, împodobit

Haine de sărbătoare ţi-a pus omul;

Căci doar o noapte-n an e socotit

Să fie-n scena vieţii sale, pomul.

 

Ce pom, un brad stingher fără pădure,

Ce-a fost cărat în car legat cu frâie,

Răpus cu-o lovitură de secure

Cu drama sa pe alţii să-i mângâie!

 

Aceasta, doar o seară într-un an.

Şi-apoi golit pân  la ultimul ac-

Un leş de brad zvârlit pe un maidan.

Ce mare preţ-o viaţă de copac!

 

Stau împăraţii nopţii de Crăciun

Ca orice suflet care nu cuvântă.,

Despodobiţi ca după un taifun,

Ca o mireasă tristă după nuntă.

 

Zăpada-ncepe blând să se aştearnă

Sporind peste păduri omătul greu.

E ziua Sfântului Bartolomeu

Măcelul  pomilor de iarnă!

Din volumul ” Poeme secvențiale”

Vin-acum

Foaie verde vin-acum. te aștept  mândro pe drum. ai să vin. sau n-ai să vii. pe măgura  dintre vii. am să viu.  mândro să vin. sus  pe  dealul de  pelin. sau că vin sau n-am să  mor. via tot dă vinișor. eu să vin și tu să vie. numai dragoste să fie. cu lacrimi de razachie. să mi te dai toată mie. am să vin sau am să strugur.  printre vii tu să  mă  mugur.  vin mândruțo vin. vin. vin. nu vreau dragoste-pelin. dragostea pelin amar. te perpelește  pe  jar. iar  amaru-i tot pelin. și pelinul tot venin. eu vreau vin. vin. vin. ci vreau dulce mult-aduce. setile ca să-mi usuce. vin de iubăreț hapsân. dulce ca valea din sân. vis de zbor de cocostârc.  movilițele cu sfârc. din care  să curgă lin. nu lapte mîndro.  doar  VIN.

1 2