O, BRAD FRUMOS

George Stanca, 2000

 

E seară dalbă lerui-lină de Crăciun

Şi casele festiv sunt luminate

De la oraş la ultimul cătun

Luminile-s aprinse ca-n palate.

 

Bogaţi săraci sunt toţi în sărbătoare

Cu masa lor mai plină sau mai goală.

Dar cui din casă îi lipseşte oare

Un brad frumos împodobit de gală?

 

El bradul mândru stă în orice casă

Împărăţind cu bucurie seara

Şi ramurile sale parcă lasă,

Arome de pădure verde vara.

 

E veselie-n jur copii fac horă,

Îmbujoraţi obrajii lor le ard

Deşi acum în chiar această oră,

Mamei-pădurea îi lipseşte-un brad.

 

Un brad un fiu sacrificat dintr-însa

S-aducă bucurie la copii;

Cu lacrimi din troiene maica plîns-a

Chiar ca pădure mamă-i greu să fii.

 

Şi brad fară pădure fară fraţi

E greu să fiinţezi apoi pe lume,

Chiar dacă-n jur copii nevinovaţi

Dansează te privesc ca pe-o minune.

Şi împăratul serii eşti desigur,

Împodobit de sus şi până jos

Iar dacă larma conteneşte singur

Tu luminezi şi străluceşti frumos.

 

Eşti falnic important împodobit

Haine de sărbătoare ţi-a pus omul;

Căci doar o noapte-n an e socotit

Să fie-n scena vieţii sale pomul.

 

Ce pom un brad stingher fară pădure,

Ce-a fost cărat în car legat cu frâie,

Răpus cu-o lovitură de secure

Cu drama sa pe alţii să-i mângâie!

 

Aceasta doar o seară într-un an.

Şi-apoi golit pân la ultimul ac-

Un leş de brad zvârlit pe un maidan.

Ce mare preţ-o viaţă de copac!

 

Stau împăraţii nopţii de Crăciun

Ca orice suflet care nu cuvântă.,

Despodobiţi ca după un taifun,

Ca o mireasă tristă după nuntă.

 

Zăpada-ncepe blând să se aştearnă

Sporind peste păduri omătul greu.

E ziua Sfântului Bartolomeu

Holocaustul pomilor de iarnă!

Una dintre ultimile mărimi ale folclorului românesc. ”Un stâlp al lui”, cum am îndrăznit să afirm la discursul din Biserica Sf Ghorghe, la plecarea ei dinte noi. …și am arătat spre o imnensă coloană din pronaos. Ileana a fost un stâlp uriaș al folclorului …Mi-a venit asta meditâmd singur lăngă corpul ei neînsuflețit. Căci a să fiu eu primul care a primit-o în măreșul locaș brăncovenesc îngrijt, de pr Emil Cărămizaru. …Dar, folclorul rămâne fără stâlpi… Nu mai evoc Plecațiii. Căci, ar fi mai întâi Ion Dolănescu cel mai devotat prieten al răosatei. Nu o dată am telefonat la Ion și mi-a răspuns Ileana. Casa din Caimatei era a doua ei casă. Copiii lui Dolănescu încep să cred că au stat mai ades cu ”mama Ileana” decât cu tatăl mereu plecat în turnee…Și Ionuș și Dragoș. N-am pregetat să mă uit.după Dragoș. Căci Ionuț nu a lipsit la niciuna ceremoniile rituale….

Ileana Constantinescu – 89 de ani! Cei tineri, poate mai atenți cu melodiile astaea de ”viață nouă capitelistă sau la multima manea a zilei, nu pra au știut ce e cu Ileana. De aceea apăs și eu pe cuvî=ntul stîlp ca să o descroiu. Deschizătoare de drumuri. O voce catifelată . un repertoriu de o puritate folclorică și lingvistică demn de un zeu cultural, muzical, al acestui popor. Căci asta e important faptul că dacă Ileana s-a dus Vocea ei minunată, minunea ei de voce, rămâne… Asta ne va bucura asta o va eterniza. Căci eu unul tot visez la Panteonul marilor oameni ai Neamului. In care să intre Artiștii. Cântăreții de folclor, savanții, actorii, soliștii de operă, soliștii pop și rock, scriitorii, jurnaliștii, poeții, prozatorii, vedetele tv, artiștii plastici,caricaturiștii,epigramiștii..și toți creatorii care ar alcătui Intelighenția Română. Ileana Constantinescu , în acest context, are locul ei. Cu toată modestia ei și discreția existențială tipică omului simplu de la țară, care cânva era numit talpa țării. Iar acum…ține pe ea Spania și Italia…

Aflat câteva zile în biserica Brâncovenilor – Sf Gheorghe Nou – alături de Ileana am avut sentimentul acela de solidaritate simplă pe care-l aveam la zilele din Ianuaria ale lui Ion Dolănescu. Și, am văzut în ”Coana Ileana” cum îi spuneam eu cu drag de româna arhaică, încă unul din grup ”evadat” în vecii. După Maria BararuEugenia Ticu, Aristide Buhoiu, după bietul acordeonist Onilă… și chiar mi-e incomod a-mi aminti vremurile alea minunate, când toți eram vii…M-am bucurat să-i văd alături de Ileana pe: Alex Lulescu, Costin Mărculescu ; plus mai toată crema de azi a folclorului, menționâd pe Ileana Domuța-Mastan, venită tocmai din Sălaj, și pe Mariana Lungu – Israel…Durere și solidaritate la o mare dispariție …

Dragă cetitorule, intră pe Youtube, cu ea.Vei descoperi profunzimi muzicale, versuri de bun simț. Nu nesimțite ca acum când ”banì” rimează cu ”dujmanì”. Iar ”iubirea” e tot mai egală cu desfiguranta ”invidie.”… Și așa, , române… ai să pricepi ce mare a fost Ileana Constantinescu…