Lena Stanca-Bocșanca

Et in Maramures Ego – Crăciun 2017

L-am însoţit pe Ştefan Hruşcă în turneul lui de colinde Crăciun în Maramureş, desfășurat sub egida Ministerului Turismului, a Prefecturii judeţului Maramureş si a primăriilor din judeţe. Am plecat din Bucureşti cu Lică, vecinul meu din Bocşa, soţia lui Nela, eu şi George, la 6 dimineaţa pe 23 decembrie 2017. Unde? Spre Ardeal. Încotro ne îndreptam nu prea ştiam… Am luat-o spre Ploieşti pe Autostradă, Valea Prahovei, Braşov, Sighişoara, Târgu Mureş, Pe drum am sunat să găsim cazare la Ieud sau în jur dar nu am găsit, aşa că, ajutați de Mirela Cupar, amica mea băimăreancă, am rezervat o camera la hoteul din Baia Mare fost hotel Bucureşti, acum se numeşte…are un nume ilogic. George a vorbit la telefon cu Olăraşu din Sighişoara, cu care stabilise să bem o cafea la el; Ana a vorbit cu prietena ei din Sighişoara Andrea şi stabilise să mergem la ea în Cetate, dar George nu a mai vrut, pretindea că-i era rău. Fata ne aşteptase, dar George aşa e el când îl apucă… Oprisem la o farmacie să-i cumpăr ceva pentru rău de maşină, căci are probleme cu mersul în maşină, stare de vomă; am cam stat la coadă şi George s-a enervat, a vorbit la telefon cu Săsărman din Bistriţa şi cu Toni Vlad din Prundu Bârgăului, cel care face un festival de folk la Colibiţa. Lică ne-a lăsat la Baia Mare şi a plecat la Bocşa de Sălaj. Ne-am cazat la hotel şi am mers în piaţa veche.

Primul spectacol a fost așadar pe 23 decembrie în Piaţa din Centrul vechi unde era şi târgul de Crăciun. Ştefan este însoţit de Radu Rotaru la orgă, Mario Florescu la tobe, percuție şi Alex, băiatul lui Mario fotograf, şofer, percuționist uneori. Radu şi Mario sunt profesori de muzică la Liceul de arte din Arad. Ei sunt originari din Timişoara. Impresar este Bogdan Enache. Sibian. Cu o pletă uriașă, mari nume din operă etc.

Baia Mare. Afară ningea, nu era foarte frig, era o atmosfera de sărbătoare, de iarnă. Ştefan îmbrăcat în bundă albă era binedispus chiar daca venise cu avionul din Bucureşti unde avuse cu o seară înainte spectacol în Piaţa Constituţiei. La Bucureşti la spectacol a avut şi surpriza ca la sfârşit să intre pe scena vechiul lui coleg Vasile Şeicaru care l-a acompaniat//aplaudat cam ciudat…

La Baia Mare piaţa era plină de maramureşeni care au colindat alături de Ştefan. Primarul Cherecheş i-a mulţumit la sfârşitul spectacolului lui Ştefan dar şi maramureşenilor. Cam ciudat acest primar…Dar e al lor, al băimărenilor nu și al nostru. După spectacol am mers la restaurantul crama din piaţă, un local frumos şi deosebit unde am mâncat nişte chiftele din cartofi, ou, usturoi cu smântână şi pâine de casă, specialităţi comandate de Ştefan, nu ştiu cum le spunea Fane. A fost şi un accident, George care poftea la şorici s-a dus la restaurantul recomandat de impresar a alunecat pe scări şi a căzut, s-a lovit la picior, noroc că a fost numai atât, doar că a rămas sensibil şi cu probleme de mers. La masă a sosit o cunoştinţă de-a patronului, un preot care slujise în Giuleştii Maramureș. Când s-a prezentat, George a întrebat în care Giuleşti a fost. Ţigănie sau Sârbi? El zice Giuleşti de Maramures, am fost preot câțiva ani, şi am locuit la mama Maria, cunoştinta lui George… aşa am luat legătura telefonică , pe loc,cu Pătru Gogotă…., băiatul mamei Maria… care are 4 fete și a cam albit…

Am dormit la hotel. Camera era spre piața – centrul vechi – o vedere minunată, cu un brad mare impodobit. Acolo s-au adunat si niște tineri manifestanți în 23 seara care au plecat spre centru. E dreptul lor, pentru asta George era să moară în noaptea de 21 dec din 89…

A doua zi am plecat la ora 9 cu Bogdan spre Sângeorz Băi-Bistriţa; unde era programat spectacol în biserică! E prima oară cănd asistăm, eu și George la așa ceva… la ora 13. Colind în biserică. Am mas la familia preotului Şanta, soţia profesoară de română, cele 2 fetiţe, părinţii, socrii, şi deputatul de Bistriţa Daniel Suciu. A început spectacolul, biserica arhiplină, Ştefan era emoţionat, un spectacol minunat, s-a colindat. George a lăcrimat tot timpul. A sunat dumenzeieşte. Sonorizarea – Marius Merca, nepotul lui Iuliu Merca de la Cluj. Tenor cu conservator,dirijor al unui cor de copii, sunetist. Are și un un CD de colinde cu corul de copii. Foarte emoţionant, totul. Am plecat imediat după concert. La ora 17 era programată colinda la Ieud. Ne-am cazat la o vilă a viceprimarului la nr 802…, o casă frumoasă ca majoritatea celor din Ieud; case noi cu etaj, au rămas puţine case vechi din lemn. Chiar şi cea a lui Ștefan e nouă. În vechea casă de lemn am fost cu ani în urmă cu copiii. Fără Ștefan. Trăiau ambii părinţi ai lui Ștefan, acum mama s-a dus… a fost atunci când ne-am îmbrăcat în straie maramureşene, am facut fotografii O să le caut. În Maramureş era zăpadă, doar de decor. Dar, era. Am mers la Biserica Bunavestire din Ieud. O biserică nouă, mare, frumoasă.Pictată de prietenul nostrum Petru Botezatu Nu se terminase slujba de dezlegare la post. In biserică eau şi tineri şi bătrîni . Biserica era impodobită cu stergări, tesături specifice iar pe jos erau covoare persane viținii cu aceleaşi modele cu cele din biserica noastră din Bucureşti, probabil erste un proiect ca toate bisericile sa aibă acelaşi fel de covoare. Preotul un bărbat înalt, Brici Dinu. Spectacol în fața bisericii, curtea plină de oameni, din spusele unora 80% din spectatori erau oaspeți. A început spectacolul dar şi lapovită şi ninsoare, tot timpul a fost la fel.Ploua , nigea, lapovițea… Spectacol ul a fost filmat de Romania Tv care a transmis și în direct. Au fost prezenți alături de preot, primarul din Ieud şi politicianul de Maramureş Doru Ioan Dăncuș care este originar din Ieud. După spectacol am mers la Ştefan acasa. Acolo toată familia lui era adunată. El a avut 3 surori, Maria, a murit şi au rămas 2 copii. Cristina și Cristian. Cristina căsătorită în Italia cu Andrea italiano vero . Locuieştsc in Milano. Ea este antrenoar, au un restaurant.Și…a făcut Maratonul din New York anul tecut. Cristian e căsătorit, are un băieţel superb. Rodica, sora următoare locuieşte la Timişoara, Ioana căsătorită, locuieşte la Bucureşti, Are 2 copii frumoți, o fata studentă la medicină şi un băiat elev la liceu. Tatăl lui Ștefan a făcut pe 16 decembrie 89 de ani şi acum familia s-a strâns să-l sărbătorească. Era Ajunul Crăciunului, masă mare, bucate alese atmosferă de familie. L-am sărbătorit pe tatăl lu Ștefan, cu tort, am mâncat, am colindat, au venit copii să ne colinde şi am mers la colindat la preot şi la primar.Am rezistat până la 2 și am mers la culcare. A doua zi erau 2 spectacole la Vişeu de Sus şi la Borşa. Eu cu George am rămas la Ieud să vedem Viflaimul programat să se joace la 14,30 în faţa bisericii după terminarea slujbei, plus că pe George îl supăra piciorul. Noroc că aveam diclofenac la noi pentru piciorul meu care nu s-a rezolvat încă. Am mers la biserică, am văzut ”Viflaimul” care a durat vreo 2 ore. Spectacol cu multe personaje. Impresionant . Rarissim.,Am trecut pe la familia Hruscă la cafea și am mers să ne odihnim. George are de scris articol pentru 27 decembrie pentru Click…și pentru blog.

26 decembrie ne-am luat ramas bun de la familia lui Ștefan , le-am dăruit cartea lui George Pionier… am trecut pe la biserica, i-am oferit si preotului o carte şi preotul ne-a promis cartea cu ”Viflaimul” din Ieud şi un dvd ttot cu Viflaimul. A uitat sa le caute şi noi am plecat la 9 spre Baia Mare, trebuie sa traversam Gutinul. Am fost surprinsi o mare parte din copacii de pe Gutin sunt la pământ, smulși din rădăcină, sau rupți la mijloc. Am aflat ca în septembrie a fost o furtună și aici, aia care a facut prăpad în Banat și nu numai…. E dezolant să vezi așa ceva. Ne-am cazat la acelasi hotel la Baia M , aceeasi camera. Ora 12 intâlnire cu Ghițî Pârja,poet, ziarist, patronul Glasului Maramureșului si directorul festivalului de poezie de la Desesti,cu Viorica sa ziartistă și ea. Schimb de carti. A venit și familia Bentu, coleg de facultate cu George cu Doina soţia.

Plecare spre Șomcuta Mare. Spectacol la 15 . Prezentatorul îi cântă la mulți ani lui Ștefan. Da, e Sf Ștefan. Aflăm apoi ca se numește Dragoș Andrei si e dirijorul corului barbatesc din Finteuș , și care l-a cunoscut bine pe unchiul lui George, Ionel Craciun director la tipografia Baia M , giuleșten de București îngropat chiar la Baia Mare…. George s-a bucurat mult de aceasta intilnire.

La ora -19 Seini. Specatacole frumoase cu oameni care colindă cot la cot cu Ștefan. Sali de spectacol frumoase, noi făr clasicul moros de motorină dată pe podea…Binenînteles cu oficialitațile prezente.

 La Seini primar e o doană foarte infiptă.Temperamentală. Volubilă. Spectacolul a început cu un grup de colindători din zonă. Masă somptuoasă la primar acasă. A fost și un deputat. Dna ne-a invitat la 1 decembrie aici, nu la Alba Iulia. Noi am promis că venim ca să evităm îmbulzeală demagogică de la Alba

…și, drumul la hotel.

Dimineața, 27 dec plecare spre Sighet. La hotel o cafea mai lungă cu Ghiţă Pârja. Dacă nu s-au văzut demult George are multe de povestit. Iarăşi Gutinul cu copacii şi curbele lui periculoase. Eu am făcut indigestie, acum îmi e şi mie rău. Ne-am oprit la Giuleşti. Familia lui Pătru ne aştepta,cu masa pusă. Am intrat.

Casa din piatră şi lemn, camere împodobite cu stergure, farfurii, perne cusute, covoare superbe. Tradițională. Pătru albit, la fel de corpolent, poate mai pușin,,, ca și George. tîmplar ieșit la pensie. A lucrat la CIL Sighet, mai toate degetele sale sunt boante, tăiate din greșeală. Ni le arată cu mîndrie…

Masa plină, uiegile de vin și horincă pline.Nu am putut rămâne, voiam să văd Sighetul. George a rămas să depene cu Pătru, până seara la 5 când a venit Lică din Bocșa să-l ia. Eu am plecat la Sighet cum am spus. Cazarea la hotelul Gura Morii, fostul ”Marmaţia”, construit în 1942; o clădire frumoasă, undeva la margine. Oraşul era blocat din cauza festivalului de tradiții şi colinde , era ultima zi. Am mers în centru. Tonete cu tot felul de imbracaminte specifică zonei- şube, cuşme, sumane, costume populare, . Pe scena se perindau formațiile de colindători din tot Maramureşul care făceau repetiţii pe străzile din jur. Colindători din Botiza, Berbestşti, Săpânța, Ieud…Am plecat spre hotel, George a venit la 19 și am plecat întins spre Bucuresti prin Maramureşul istoric Dragomireşti, Bârsana, Săcel, dealul Ștefăniței, apoi Năsăud, Bistrita. La 6 dimineața am ajuns la Bucureşti.Rupți. Fânți.Demolați. Deșelați. Drum destul de greu dar cu multe bucurii. Ca de obicei cănd revenim la București după Crăciunul din Ardeal Revelionul e un mizilic, un nimic. Crăciunul mic cum îl numesc maramureșenii…

Miercuri 26 dec, a 2-a zi de Crăciun

Văd că ultima oară am scris la blog pe 6 decembrie. Azi e …26 decembrie… Orele 5:03. Jurnal de Insomniac. Sunt într-un motel din Ieud- Maramureș. Cu soția. Am ajuns aici însoțindu-l pe Ștefan Hrușcă în turneul lui crăciunesc… Am copt-o de la Cenaclul Flacăra din 2 noembrie. La Sala Palatului. O terapie excelentă pentru mine. Care, de când mă știu, intru în depresie la sfărșit de an. Când mai trăiau socrii mei, mă… ne refugiam la Bocșa, satul Lenei. Mă spălam pe creier cu colinde de Ardeal, mă dezinfectam de manelismul bucureștean cu ceva pălincă. Nu multă, nu mai pot, nu mă lasă ficatul… Veneam acasă de la Bocșa la București în peajma Revelionului care pentru mine e doar un moft orășenesc. Maramureșenii îl numesc Crăciunul Mic. Vremea e potrivită… Cald, dar cu ploi și prea puțină zăpadă. Dar, arată a iarnă-n Maramureș. Mi s-au trezit multe amintiri de aici. De ziua tatălui său, 89 de ani, Ștefan venit din Toronto a strâns tot neamul său acasă. Și eu m-am simțit ca-n familie . Nu am mai fost aici de cănd Ana mea avea 8- anișori…trăia încă mama lui Ștefan… După concetul lui Ștefan din fața bisericii ”Bunavestire- Ieud-Centru, ”catedrala” cum o numesc ei, toată podită cu covoare, denotând deloc sărăcia romnească, ci o surprinzătoare opulență – pictată de pietenul meu atistul Petru Botezatu – am început masa la Ștefan. Aapoi am colindat primarul și Preotul Dimpeună cu un grup de colidători condus de Maricuța Pașca ruda lui Ștefan.La preot ne-am unit cu un grup condus de politicianul Doru Dăncuș. Ștefan era cam obosit și surescitat. Ne tot îndemna să mergem la Botiza la niște amici. Totuși, el a venit la muncă aici. Așa că la 12.30 eram déjà în pat.

Ieri, m-am trezit spre prânz cu ideea de a vedea marele spectacol popular ”Viflaimul”. Din care se trag mai toate colinzile din Transilvania. L-am mai văzut tot aici – căci, aici și la Cavnic știu că se mai ține – în 1984. Tot aici La un Revelion cu Șeicaru și biata sa soție, cu Zubașcu regretatul…, eh!, de aia nu mă arunc eu în amintiri…

După un prânz azi, la Familie am revenit la Motel. Ștefan a jucat la Vișeu și la Borșa. Când a revenit searape la 21 s-a culcat direct. Impresarul lui, Bogdan Enache care e ghidul nostru și șofer cu minunatul lui Jeep portocaliu, ne-a spus că la Borșa a fost prăpăd. Lume multă, înghesuială, super-căldură. Epuizant. Iar sesiunea de poze&autografe a ținut mai lung decât concertul în sine. Dar, Ștefan nu renunță la această formă de inter-comunicare. Apropo, am trimis un articol, o scrisoare la Click, care poate completa jurnalul meu. Voila

<<Dragă Ieud – Maramureș

Ave, Ieud! Subiectiv dar și real, te declar – Capitala Colindei Românești. Ca vatră și sursă a colindătorului emerit, pruncu’ tău Ștefan Hrușcă. Și, de ce? Simplu. După ce ani buni am fost prezentator de spectacole folk, pop, rock, am vrut să fiu un ”groupie”. Al lui Ștefan Hrușcă. ”Groupie” în dicționarul rock este fanul excesiv al unei trupe// solist. Când vedeta merge-n turneu, se ține după el. Se cazează, dacă poate, în același hotel cu vedeta, se ține de el umbră. Se duce în culise, căci știe totul și pe toți, personalul tehnic, datele de turneu, trasee. Tot. E vedeta în cazul nostru Hrușcă, la Teatrul Național? Hop și fanul nostru, dl Grupie, după el! Prezent prin orașul unde va cînta diseară, prin culise; îl găsește pe dl Piersic care avea și el spectacol, tot la Național, stă și pozează momentul când cele două vedete se întâlnesc și se sărută. Ba, vine și mezzosoprana Ruxandra Donose taman de la Viena și se alătură grupului de fani ai lui Piersic. Dl Groupie, face poze cu toți. Apoi, iese afară, ce să vezi !? se sărută, da!, și cu celesta doamnă, simbol al esteticului politic Elena Udrea, venită cu mama; îl salută pe d.Videanu dar acesta nu-l vede; merge apoi la spectacolul în aer liber pentru București, Hrușcă și Șeicaru pe același podium, dar nu împreună!…, Vasile făcând niște semne ciudate a căror cabalistică nu am priceput-o.

Omul ”grupie” ia trenul. La Baia Mare. Cu primarul în frunte – om tânăr al obștei, Hrușcă colindă tăt orașu’ în Centru vechi ; mâine e Ajunul. Se merge spre Ieudul natal al lui Ștefan. Dar, cu oprire la Sâgeorz-băi. Spectacol în măreața biserică a orașului . Nu zic ”catedrală”, cuvântul sperie troglodiții atei ai Neamului, care vor doar spitale de boli nespirituale. Pentru mine, este primul act de acest gen într-o biserică ortodoxă. Nu-i o blasfemie. Totul e înălțător. Ajută și sonorizarea celestă a lui Marius Merca, nepotul regretatului Iuliu. Părintele Dumitru Dacian Șanta – gazda curajoasă a evenimentului fu susținut de dep. Daniel Suciu. Brovo! Nu-i uit. Au oferit o premieră…unui ”groupie” ca mine. Ieud! Acasă la Colindător. La…” Capitală”. Unde-i tot neamul lui, în frunte cu tatăl care a atins 89 de ani! Tort. Urări. Ștefan concertează în fața bisericii Ieud – Centru. Pictată de Petru Botezatu. Eram p-aici la prima lui pensulă… A doua zi, ”Viflaimul” piesa populară unică la noi cu variante în tot Ardealul. Cu preotul Dinu Brici alături. Turneul mere…colindă… colindă… Vișeu, Borșa, Șomcuta, Seini…Sighet, Alba, Cluj…

”S-ajungeți multe Sfint Sărbători, ca sara de ias’ sară…”cu Hrușcă din Ieud – blondul părinte al colindei ! Ave, Ieud !>>

Orele fiind înaintate, e 5: 45, merg la culcare, e zi de drum…

Jurnal extim

Luni 23 mai

La invitația familiei Ogășanu, am fost cu Lena la teatrul Bulandra-Icoanei unde am văzut piesa ”Pe Lacul auriu ”de Ernest Thopson – american – cu Vali și Virgil Ogășanu roluri principale.La intrare l-am găsit pe regizorul piesei, marele, imensul Dinu Cernescu. Ravisant, parcă ne aștepta pe mine și pe Lena. Oricum, ne-a spus că știe că venim ca invitați ai familiei Ogășanu. Am făcut și o fotografie… mai multe…In hol, vechea și stabila ”bulandristă” Mihaela pe care o știm de o viață din gupul de prieteni apropiați ai lui Moțu Pittiș… Mare bucurie.

… Ca și spectacolul în sine.M-am întălnit cu dl Toma, fostul meu binefăcător de la CC UTC, căci el a aprobat apariția cărții mele nr 3 după o gestașia de 6 ani la editură. Langă noi, o doamnă care lucra ”în cultură”, cu soșul – muzeografi – mi-a mărturisit că m-a recunoascut după voce…și așa am mai schimbat o vorbă cu niște intelectuali rafinați ai generației mele…La final a aflat că distinsa doamnă e sora dnei Vali Ogășanu…Mare bucurie.

Am văzut piesa cu un sentiment apăsător – recunoscându-ne ca personaje… – cu un permanent nod în gât…Încerc să-mi adun impresiile despre realizarea lui Dinu Cernescu, a familiei Ogășanu și a întregii echipe…după ce măine voi publica o scrisoare inspirată din cele de mai jos…

Dinu Cernescu, unde-s Șekspirul și Molierul ?

Nici nu știu ce anume mă uimește la persoana lui Cernescu . Poate vioiciunea din ochi sau tinerețea spiritului, afișate vizibil la o vârstă venerabilă… pe care o duce cu o nonșalanță și un jemafișism de-a dreptul imperiale…Să spun că e unul dintre cei mai remercabili regizori ai noștri? Căci, chestia aia cu ”cei mai mari”, mi se pare forțată, aiurea și arbitrară. Pe scurt, aș propune să zic că este, cu opera sa,un regizor de Patrimoniu. Tot se încearcă de către miticii pitici ai Patriei, Anti-Patrioții să diminueaze generațiile care au șocat prin talent . Mă refer la leatul unor Ciubotărașu, Birlic, Silvia Popovici, Carmen Stănescu, Antoniu, Barton și Sică Alexandrescu regizor. Una. Și apoi, Caragiu, Cotescu,Brăila, Papiani, Moraru, Dinică, Iordache; Rebegiuc, Mariana Mihuț, Marcel Iureș, Mihăiță, Gaitan, Teodosiu, Caramitru, Pittiș, Mălăele, Repan, George Alexandru, Dorel Vișan și alți încă o sută …Ținem două. Plus pleida de regizori: de la Ciulei, Pintilie la Dabija, Darie…Hausvater. Și,apoi, simbolicul Beligan.

E greu să faci ierarhii. Poate doar evocări scurte, atât de bogată este istoria teatrului nostru. Problema e unde se duce ea, istoria? Unde se duce el, Teatrul? Cu cine? Cu mari actori jucând roluri gras-plătite de bulibași și balabuste rrrome? Nu e rău, dar nu ne degradăm pas cu pas…discret? Am cam văzut cum o mare actriță,contopită-n personaj, respectabilă cândva, a ajuns printr-o popularitate masivă chiar o balabustă. O chivuță. Deplorabilă și prosperă…O urmează de aproape ca-ntr-un vis… un coșmar, cel mai mare, popular, notoriu actor român ratat…

Căci, piesa clasică unde mai e? Unde-s Șekspirul și Molierul ? Știu, publicul, civilizația, cultura, agresivitatea culturală contemporană, multiculturalismul acest uriaș rateu mondialist merkelian, sunt scuze reale.Țin de spitalizarea civilizațiilor… Și, cu toate astea, după ce ai făcut un ”Mamouret ” de răsunet (am avut vârsta să-l prind și cu dna Bulandra la teatrul Bulendra…dacă nu mă înșel ultimul său rol…) te-ai încumetat Maestre Cernescu la piesa complex-nostalgică aunui American. Deloc, oarecare. Ernest Thopson. ”Pe lacul Auriu”. Altfel zis, filmul "On golden pond" 1981, de Mark Rydell cu Katherine Hepburn, Henry Fonda şi Jane Fonda –De 3 Oscaruri: scenariul, Katherine și Henry…

La Bulanda-Icoanei am văzut o perlă în regia lui Cernescu . Cu Virgil Ogășanu prospăt ca la ”Țeapa” soresciană, mimând mici junghiuri, rod ferm de bărbat violent la prințipiiși dur cu fiica sa și pe atăt de tandru cu soția… distinsa Vali Marian-Ogășanu de o tandreța învăluitoare ca o zeiță a soțiilor lumii.Cuplul cental s-a completat cu o tănără echipă vibrantă de-a dreptul . Cu studentul Alin Potop…. debordănd de anergie și cu consacrașii Ana Ioana Macaria și Lucian Ifrim. Într-o simplă dar ofertantă scenografie a Mariei Miu…

Tema una de vărstă: avatarurile bătăneții,. Sau ale vârstei înaintate. Căci năzurosul tată, un Titiduru balcanic jucat de Virgil Ogășanu,avea numai 80 de ani.Și urma să serbeze. Avataruri le piesei de fapt sunt frustrări.Ce iată, la cap de drum și o pisă bună se rezolvă. Simplu. Shakespearian. Ca-n filme, baby!… Piesa are chiar plusuri regisorale. Adică are în aer, emană, plutește, denotă, conotă un romantism, o nostalgie care nu stoarce lacrimi. Provoacă lacrimi. Eternul conflict tată –fiică, alteori mamă-tată, copil –părinți sunt déjà subiecta cvasi biblice ăn sociatata contemporană. Și mă refer strict la familia (cea din ficțiunea teatrală în speță) din socitatea contemporană clasicizată déjà. Nici o legătură cu socitatea de azi, opotunistă, consumeristă, cinică, una a spectacolului după Guy Debord. Una multinațională, multietnică, dusă pe marginea unei necunoscute prăpastii…

Sunt și alte combinări de distribuție aici . Relația fiica fragilă sentimental vs viitorul soț ; viitorul soț – fiul lui ; o diversitate mare și complexă pentru atât de puține personaje…dar totul e insiunuat…se sugerează, se subînțelege. Nebunaticul Billy, băiat de oraș – LA – plin de fițe, iphose& damphuri e ca un regulator.Elementul ce risipește cu energia sa tot ce ar putea pica în nostalgie.E pata de culoare, stidența intrigii. Cuplul Tată-mamă diuos, tandru e de-a dreptul șocat pentru români. În sensul chiar modern, dincolo de vârstă – tatăl e mereu curtenitor și denotă, sugerează la 80 de ani, a fi chiar întreprizător în ale sexului,denotând, arătând (mimând?) o tinerețe cvasi-eternă…cu cvea junghiuri intercostale…

O piesă mică, complexă și plină de complexe. Cu o bogție sentimentală de mină auriferă bine exploată de versatul și genialul Cernescu servit de o echipă minunată, compactă, indestructibilă, demnă de un mare și lunguieț ”bravissimo” final.

Dacă la final nu scoți un ”ooof!”, indiferent de vâstă, spectatorule, ești un nesimțit…

1 2 3 39