BLOG Luni 16 iulie 2018

Fiind plecat din țară am preferat să nu public nimic pe blog decât după venirea acasă. O fac acum, căci teoretic eu luni sunt ajuns. După ora Canadei. Căci de fapt sosesc…marți .

Până atunci redau partial ce am dat la Click spre publicare: varianta ne-prescurtată a unui Memnto Mori pentru Mădălina Manole, care a făcut 8 ani de la ziua morții și 51 de ani de la Naștere.

<< Memento Mori – Mădălina Manole

  • varianta lungă –

Opt ani de când a plecat. A fugit. A evadat dintr-o viață poate mai puțin de coșmar decât cea pe care acum i-o devoră cei cândva dragi… Ajutați de foamea de senzaționalism a nesățioasei prese. Care se hrănește cu asta. Care trăiește din asta. Și, care acționând chiar așa, cu exagerare, își face menirea – informează omenirea. Presa – fiindcă e scrisă de el – e ca Omul. Milosă- cinică și credincioasă și satanică și rea și bună… Presa niciodată nu e de vină! Nu greșește. Fiindcă , se hrănește cu o realitate imediată. Bogată în nutrienți, vitamine, fapte , nenorociri. Omul, da, greșește uneori mai mult decât vrea și de cât poate. Fiincă, el poate fi și sublim și abject și extaziant și deject. Uneori apoape concomitent. Mai ales în acest secol amoral. Despre care se zice că ”va fi religios sau nu va fi deloc. Deocamdată e ateist, plin de ură contra lui Dumnezeu. Un secol urât al crimei, cinismului existențial. Ce au toate astea cu biată Mădălina?

Au, căci ele au alcătuit,de 8 ani, spectacolul grotesc al neliniștilor și viscolelor postume ale ”Fetei cu părul de aur”. Ale cântăreței talentate. Și , ale mamei nesăbuite, vedetă, care dintr-o ireală disperare existențială și-a lăsat copilul de izbeliște. S-a sinucis. L-a abandonat într-o lume cum e cea de azi…

 Dacă presa s-a îndopat cu nesaț din ”Cazul Mădălina” l-a supt cu paiul, nimeni, nimeni dintre marii Psihologi ai Neamului nu au putut desluși acest caz. De abandonare a vieții. Și, mai ales, a unui prunc inocent. Care aparent născut în puf, fiind al unei vedete naționale, era de invidiat. Asta, nu am s-o înțeleg eu niciodată. De ce Mădălina, dacă a hotărît să aibă un copil – și l-a avut! – apoi l-a părăsit așa ? Răspunsul duce la o întrebare: ”Dar, poate ea n-a vrut să moară?” A fost omorâtă. Resping acestă ipoteză . E absurdă. Am ajunge la o crimă perfectă. Și asta e ceva rar. Știu că a fost acuza părințior îndurerați ,i-am înțeles, dar…. De aia zic : acest caz, mediatizat mega-insistent, cu nesimțire uneori , fu neglijat de doi factori: Poliția . Unu. Și, doi, Psihologii noștri tineri apăruți ca ciopercile, altfel mari showmeni, dar atât… Așa că, sigura care l-a luat în serios – și a făcut din asta o ”profesie” – a fost Carmen Hara. În deciziile căreia unii au crezut, alții nu. Și, atunci, fiind singura, a avut totdeauna dreptate… Dacă Mădălina s-a sinucis simțind că i-ar fi scăzut popularitatea imensă de la momentul ”Fată dragă”, ar fi aflat acum că e mai populară decât atunci. Dar, nu solisata de geniu Mădălina Manole . Ci, cazul ei… Acum , la 8 ani distanță, cred că ar trebui lăsate-n pace. Și ea și cazul… S-o lăsăm nițel. Să o celebrăm creștinește. Într-o tăcere publică decentă. Să-i asculăm cântecele. Să ne bucurăm de ele. Să-i aprindem o lumânare. Să-i dedicăm o rugăciune… Și, după atâtea valuri de isterie, o sugestie creștinească pentru cei care pretindeți că a-ți iubit-o . Lăsați-o pe Mădălina Manole se odihnească în pace… >>

Jurnal extim

BLOG SAMBĂTĂ 23 iunie

Prea multe evenimente mă înconjoară… și mă doboară. Ieri stabilisem cu băieții din grupul Radu Păunescu să mergem la Călărași – o băiețească, la Chiciu pe mamul Dunării pentru o masă de pește. E un fel de parastas mascat căci e locul unde ne aduna dl Radu. M-am trezit de la 4:15 dimineața. Nu am mai putut dormi. Am citit din, ceva dar nu se lipește lectura, am făcut ordine în bucărătie numai să nu stau degeaba… Mi-am făcut și o glicemie și după ce m-am speriat 480! am repetat-o. Peste 200. Hai să fac o insulină Humalog, rapidă. 20 nu ca de obicei 15. Am moșmondit-o prin casă și m-a luat somnul. Exact la 9:30 cănd trebuia să plec m-am trezit cu dărdieli hipoglicemice, transpirație ce să mai plec? M-am îmbrăcat așa tremurănd, băieții au venit la fix – Puiu cu Jeepul, Tomiță și Dan Bărliba care mi-a dat ultima carte. M-am scuzat și m-am culcat. Pe la prinz mi-am revenit, dar căldura aia umedă, excezivă – Doamne pe care o s-o am și la Montreal… m-a paralizat. Era căt pe ce să nu mă mai duc la Atribuirea titlului de dr Honoris Cauza lui Dorel Vișan. Am făcut un efort. Leoarcă, deprimat am sosit mai târziu… frecvența taxiurilor bucureștene e letală… După la Șampanie m-am întălnit cu Sanda Ladoși. Plus personajele apropiate sărbătoritului, care contrar programului stabilit mi-a zis că ne vedem măine, mă sună el. Cănd să plec- căci voiam s-o fac cu grăbire… – a început ploaia … Am zăbovit la o șampanie cu fam ieșeană Corbu- Daniel și Filomena, care paradoxal mi-a lăsat impresia că sunt pmplicași managerial, dar nu văd cum, în acest eveniment. Au mai fost -apropo de reluarea de urgență a Cerbului de aur de la Brașov primii prezentatori și vorbitorul de franceză Andrei Magheru și Valeria Gagialov reintorși cam demult de la Paris, apoi actorul, apropo de Paris, și fost ministru la cultură Bogdan Stanoievici jovial, Sanda Ladoși o surpriză plăcută pentru mine și Lena… Am fugit cu un taxi , acasă. Meciuri, meciuri. Mie mi-e rău. Nu mai știu ce am văzut dar a fost o zi ciudată… Dureri de cap, am adormit de la 22, lucru care nu mă caacterizează. M-am trezit de mai multe ori cu acleași dureri de cap, deși afară plouă, deci am scăpat de presiuni suplimentare pentru un meteo dependent…. ca mine. Mă amuză căt ot fotbalul dar comentariile vetuste ale unei galerii TVR de comentatori depășiți, bășiți, desueți din care simpatic suportabil îmi e doar rapidistul Tomulică și cei de la Radio Cătălin Cârnu şi Adrian Soare la distanță mare de restul. Mă irită teatralismul prețios , mai ales când pronunță el numele în engleză măăăăy, fetelor! la desuetul aristocrat de rahat Dragos Bocancanacciu, cum îi zic eu…

 Restul, adică dezbaterile de peste tot – excepție, Digi -Sport, Ioanițoaia și atât – mă irită, mă enervează… cu nervii, mă disperă. O poliloghie, o paranoia sublimă, un circ mondialist cu exhibiționiști ai limbii, saltimbanc, specialiști ai metaforei șchioape și siluite, fani idioți ai hibridului inexistent ligvistic”andăr nooșpe” dar și, memorii prodigioase la unii, lapsusuri crase de cultură fotbalistică &generală, la alții, ori carisma lui Craioveanu. Cam ăsta e amuzamentul atunci când nu mă doare capul. Incultura agresivă și emfatică a membrilor societăților adhoc adunate de CM…. Aerul de prost ce se dă superior, gen Bocancanacciu… Altfel, circ, circ, circ. Societatea spectacolului , nene! Mă doae că Fotbalul a rămas la același discurs nu va mai evolua spre o filosofie a lui cum mă așteptam. Asta e amestecul cu europenismul al imaginativilor brazilieni. Principiul vaselor comunicante. Acolo era viitorul. Era, fiindcă pragmatismul european a câștigat pare-se partida. Rudimente braziliene, așa ca un ciob dintr-o amforă antică mai găsim la minunatul Neymar… care nu e lăsat, nu e protejat de arbitri pragmatici și pro-violenți… Neymar un dușman al pragmatismului, fluturele liber și colorat al Cariocăi, insul de religie samba, artistică, imaginativă , deloc pragmatic, zic, care trbuie stârpit de mic.. de ciobanii aștia din Oieropa… Oricum el e pixelul, nucleul speranța care poate salva fotbalul de monotonie și barbarie… Cred că voi publica spusele astea la Cronica TV de Miercuri…

Azi trebuia să merg pe Giulești. Și la Giulești. A fost înmormântat nea Vasile Copil, 83 de ani, vechea extremă rapidistă. Apoi e meciul de baraj cu Singureni, o formalitate, apoi – sau concomitent – e sărbătoarea …1 9 2 3 s-a născut un mit! …

95 de ani. Culmea, azi e ziua lui Gigi Becali. O ironie la fel de ciudată ca aceea a mea… Eu sunt născut pe 7 mai… ziua în care Steaua a câștigat cupa Campionilor Europeni…

La mulți ani Rapid ! O spun de acasă cu glicemia bună dar cu dureri de cap. Mă feresc de emoții… Cred că e prima oară că lipsesc de la ceremonie de când se face//ține sărbătoarea. Deși, anul trecut am fost jignit de un găozar (… expresie selectă , prezidențială…) din stafful Clubului Sportiv Rapid, am trecut cu vederea… Rapidul nu are prea mulți mârlani agresivi și cu tupeu, ci e majoritar alcătuit din OAMNEI de BUN SIMȚ…

La mulți ani Echipei de fotbal Rapid! La mulți ani Clubului Aristocatic Rapid!

La mulți ani dle Zaharia, la Mulți ani dna Vali Ionecu – Caciureac!

La multi ani Clubului Sportiv Rapid !

Lena Stanca-Bocșanca

Et in Maramures Ego – Crăciun 2017

L-am însoţit pe Ştefan Hruşcă în turneul lui de colinde Crăciun în Maramureş, desfășurat sub egida Ministerului Turismului, a Prefecturii judeţului Maramureş si a primăriilor din judeţe. Am plecat din Bucureşti cu Lică, vecinul meu din Bocşa, soţia lui Nela, eu şi George, la 6 dimineaţa pe 23 decembrie 2017. Unde? Spre Ardeal. Încotro ne îndreptam nu prea ştiam… Am luat-o spre Ploieşti pe Autostradă, Valea Prahovei, Braşov, Sighişoara, Târgu Mureş, Pe drum am sunat să găsim cazare la Ieud sau în jur dar nu am găsit, aşa că, ajutați de Mirela Cupar, amica mea băimăreancă, am rezervat o camera la hoteul din Baia Mare fost hotel Bucureşti, acum se numeşte…are un nume ilogic. George a vorbit la telefon cu Olăraşu din Sighişoara, cu care stabilise să bem o cafea la el; Ana a vorbit cu prietena ei din Sighişoara Andrea şi stabilise să mergem la ea în Cetate, dar George nu a mai vrut, pretindea că-i era rău. Fata ne aşteptase, dar George aşa e el când îl apucă… Oprisem la o farmacie să-i cumpăr ceva pentru rău de maşină, căci are probleme cu mersul în maşină, stare de vomă; am cam stat la coadă şi George s-a enervat, a vorbit la telefon cu Săsărman din Bistriţa şi cu Toni Vlad din Prundu Bârgăului, cel care face un festival de folk la Colibiţa. Lică ne-a lăsat la Baia Mare şi a plecat la Bocşa de Sălaj. Ne-am cazat la hotel şi am mers în piaţa veche.

Primul spectacol a fost așadar pe 23 decembrie în Piaţa din Centrul vechi unde era şi târgul de Crăciun. Ştefan este însoţit de Radu Rotaru la orgă, Mario Florescu la tobe, percuție şi Alex, băiatul lui Mario fotograf, şofer, percuționist uneori. Radu şi Mario sunt profesori de muzică la Liceul de arte din Arad. Ei sunt originari din Timişoara. Impresar este Bogdan Enache. Sibian. Cu o pletă uriașă, mari nume din operă etc.

Baia Mare. Afară ningea, nu era foarte frig, era o atmosfera de sărbătoare, de iarnă. Ştefan îmbrăcat în bundă albă era binedispus chiar daca venise cu avionul din Bucureşti unde avuse cu o seară înainte spectacol în Piaţa Constituţiei. La Bucureşti la spectacol a avut şi surpriza ca la sfârşit să intre pe scena vechiul lui coleg Vasile Şeicaru care l-a acompaniat//aplaudat cam ciudat…

La Baia Mare piaţa era plină de maramureşeni care au colindat alături de Ştefan. Primarul Cherecheş i-a mulţumit la sfârşitul spectacolului lui Ştefan dar şi maramureşenilor. Cam ciudat acest primar…Dar e al lor, al băimărenilor nu și al nostru. După spectacol am mers la restaurantul crama din piaţă, un local frumos şi deosebit unde am mâncat nişte chiftele din cartofi, ou, usturoi cu smântână şi pâine de casă, specialităţi comandate de Ştefan, nu ştiu cum le spunea Fane. A fost şi un accident, George care poftea la şorici s-a dus la restaurantul recomandat de impresar a alunecat pe scări şi a căzut, s-a lovit la picior, noroc că a fost numai atât, doar că a rămas sensibil şi cu probleme de mers. La masă a sosit o cunoştinţă de-a patronului, un preot care slujise în Giuleştii Maramureș. Când s-a prezentat, George a întrebat în care Giuleşti a fost. Ţigănie sau Sârbi? El zice Giuleşti de Maramures, am fost preot câțiva ani, şi am locuit la mama Maria, cunoştinta lui George… aşa am luat legătura telefonică , pe loc,cu Pătru Gogotă…., băiatul mamei Maria… care are 4 fete și a cam albit…

Am dormit la hotel. Camera era spre piața – centrul vechi – o vedere minunată, cu un brad mare impodobit. Acolo s-au adunat si niște tineri manifestanți în 23 seara care au plecat spre centru. E dreptul lor, pentru asta George era să moară în noaptea de 21 dec din 89…

A doua zi am plecat la ora 9 cu Bogdan spre Sângeorz Băi-Bistriţa; unde era programat spectacol în biserică! E prima oară cănd asistăm, eu și George la așa ceva… la ora 13. Colind în biserică. Am mas la familia preotului Şanta, soţia profesoară de română, cele 2 fetiţe, părinţii, socrii, şi deputatul de Bistriţa Daniel Suciu. A început spectacolul, biserica arhiplină, Ştefan era emoţionat, un spectacol minunat, s-a colindat. George a lăcrimat tot timpul. A sunat dumenzeieşte. Sonorizarea – Marius Merca, nepotul lui Iuliu Merca de la Cluj. Tenor cu conservator,dirijor al unui cor de copii, sunetist. Are și un un CD de colinde cu corul de copii. Foarte emoţionant, totul. Am plecat imediat după concert. La ora 17 era programată colinda la Ieud. Ne-am cazat la o vilă a viceprimarului la nr 802…, o casă frumoasă ca majoritatea celor din Ieud; case noi cu etaj, au rămas puţine case vechi din lemn. Chiar şi cea a lui Ștefan e nouă. În vechea casă de lemn am fost cu ani în urmă cu copiii. Fără Ștefan. Trăiau ambii părinţi ai lui Ștefan, acum mama s-a dus… a fost atunci când ne-am îmbrăcat în straie maramureşene, am facut fotografii O să le caut. În Maramureş era zăpadă, doar de decor. Dar, era. Am mers la Biserica Bunavestire din Ieud. O biserică nouă, mare, frumoasă.Pictată de prietenul nostrum Petru Botezatu Nu se terminase slujba de dezlegare la post. In biserică eau şi tineri şi bătrîni . Biserica era impodobită cu stergări, tesături specifice iar pe jos erau covoare persane viținii cu aceleaşi modele cu cele din biserica noastră din Bucureşti, probabil erste un proiect ca toate bisericile sa aibă acelaşi fel de covoare. Preotul un bărbat înalt, Brici Dinu. Spectacol în fața bisericii, curtea plină de oameni, din spusele unora 80% din spectatori erau oaspeți. A început spectacolul dar şi lapovită şi ninsoare, tot timpul a fost la fel.Ploua , nigea, lapovițea… Spectacol ul a fost filmat de Romania Tv care a transmis și în direct. Au fost prezenți alături de preot, primarul din Ieud şi politicianul de Maramureş Doru Ioan Dăncuș care este originar din Ieud. După spectacol am mers la Ştefan acasa. Acolo toată familia lui era adunată. El a avut 3 surori, Maria, a murit şi au rămas 2 copii. Cristina și Cristian. Cristina căsătorită în Italia cu Andrea italiano vero . Locuieştsc in Milano. Ea este antrenoar, au un restaurant.Și…a făcut Maratonul din New York anul tecut. Cristian e căsătorit, are un băieţel superb. Rodica, sora următoare locuieşte la Timişoara, Ioana căsătorită, locuieşte la Bucureşti, Are 2 copii frumoți, o fata studentă la medicină şi un băiat elev la liceu. Tatăl lui Ștefan a făcut pe 16 decembrie 89 de ani şi acum familia s-a strâns să-l sărbătorească. Era Ajunul Crăciunului, masă mare, bucate alese atmosferă de familie. L-am sărbătorit pe tatăl lu Ștefan, cu tort, am mâncat, am colindat, au venit copii să ne colinde şi am mers la colindat la preot şi la primar.Am rezistat până la 2 și am mers la culcare. A doua zi erau 2 spectacole la Vişeu de Sus şi la Borşa. Eu cu George am rămas la Ieud să vedem Viflaimul programat să se joace la 14,30 în faţa bisericii după terminarea slujbei, plus că pe George îl supăra piciorul. Noroc că aveam diclofenac la noi pentru piciorul meu care nu s-a rezolvat încă. Am mers la biserică, am văzut ”Viflaimul” care a durat vreo 2 ore. Spectacol cu multe personaje. Impresionant . Rarissim.,Am trecut pe la familia Hruscă la cafea și am mers să ne odihnim. George are de scris articol pentru 27 decembrie pentru Click…și pentru blog.

26 decembrie ne-am luat ramas bun de la familia lui Ștefan , le-am dăruit cartea lui George Pionier… am trecut pe la biserica, i-am oferit si preotului o carte şi preotul ne-a promis cartea cu ”Viflaimul” din Ieud şi un dvd ttot cu Viflaimul. A uitat sa le caute şi noi am plecat la 9 spre Baia Mare, trebuie sa traversam Gutinul. Am fost surprinsi o mare parte din copacii de pe Gutin sunt la pământ, smulși din rădăcină, sau rupți la mijloc. Am aflat ca în septembrie a fost o furtună și aici, aia care a facut prăpad în Banat și nu numai…. E dezolant să vezi așa ceva. Ne-am cazat la acelasi hotel la Baia M , aceeasi camera. Ora 12 intâlnire cu Ghițî Pârja,poet, ziarist, patronul Glasului Maramureșului si directorul festivalului de poezie de la Desesti,cu Viorica sa ziartistă și ea. Schimb de carti. A venit și familia Bentu, coleg de facultate cu George cu Doina soţia.

Plecare spre Șomcuta Mare. Spectacol la 15 . Prezentatorul îi cântă la mulți ani lui Ștefan. Da, e Sf Ștefan. Aflăm apoi ca se numește Dragoș Andrei si e dirijorul corului barbatesc din Finteuș , și care l-a cunoscut bine pe unchiul lui George, Ionel Craciun director la tipografia Baia M , giuleșten de București îngropat chiar la Baia Mare…. George s-a bucurat mult de aceasta intilnire.

La ora -19 Seini. Specatacole frumoase cu oameni care colindă cot la cot cu Ștefan. Sali de spectacol frumoase, noi făr clasicul moros de motorină dată pe podea…Binenînteles cu oficialitațile prezente.

 La Seini primar e o doană foarte infiptă.Temperamentală. Volubilă. Spectacolul a început cu un grup de colindători din zonă. Masă somptuoasă la primar acasă. A fost și un deputat. Dna ne-a invitat la 1 decembrie aici, nu la Alba Iulia. Noi am promis că venim ca să evităm îmbulzeală demagogică de la Alba

…și, drumul la hotel.

Dimineața, 27 dec plecare spre Sighet. La hotel o cafea mai lungă cu Ghiţă Pârja. Dacă nu s-au văzut demult George are multe de povestit. Iarăşi Gutinul cu copacii şi curbele lui periculoase. Eu am făcut indigestie, acum îmi e şi mie rău. Ne-am oprit la Giuleşti. Familia lui Pătru ne aştepta,cu masa pusă. Am intrat.

Casa din piatră şi lemn, camere împodobite cu stergure, farfurii, perne cusute, covoare superbe. Tradițională. Pătru albit, la fel de corpolent, poate mai pușin,,, ca și George. tîmplar ieșit la pensie. A lucrat la CIL Sighet, mai toate degetele sale sunt boante, tăiate din greșeală. Ni le arată cu mîndrie…

Masa plină, uiegile de vin și horincă pline.Nu am putut rămâne, voiam să văd Sighetul. George a rămas să depene cu Pătru, până seara la 5 când a venit Lică din Bocșa să-l ia. Eu am plecat la Sighet cum am spus. Cazarea la hotelul Gura Morii, fostul ”Marmaţia”, construit în 1942; o clădire frumoasă, undeva la margine. Oraşul era blocat din cauza festivalului de tradiții şi colinde , era ultima zi. Am mers în centru. Tonete cu tot felul de imbracaminte specifică zonei- şube, cuşme, sumane, costume populare, . Pe scena se perindau formațiile de colindători din tot Maramureşul care făceau repetiţii pe străzile din jur. Colindători din Botiza, Berbestşti, Săpânța, Ieud…Am plecat spre hotel, George a venit la 19 și am plecat întins spre Bucuresti prin Maramureşul istoric Dragomireşti, Bârsana, Săcel, dealul Ștefăniței, apoi Năsăud, Bistrita. La 6 dimineața am ajuns la Bucureşti.Rupți. Fânți.Demolați. Deșelați. Drum destul de greu dar cu multe bucurii. Ca de obicei cănd revenim la București după Crăciunul din Ardeal Revelionul e un mizilic, un nimic. Crăciunul mic cum îl numesc maramureșenii…

1 2 3 40