BLOG

Luni 30 aprilie Jurnal mascat

Cronica tv m-a fascinat de data asta. Fiindcă am abordat subiectul MEZZO TV cel cu care am picat într-un mariaj. Pe care trebuie să-l justific. La Click articolul Cronica Radio TV trebuie să conțină max 2300 semne. Am uitat, și l-am făcut de cca 3000 ca la scrisori. Mi-e milă să tai. Așa că. aici la blog , fără rigori redacționale îl pot publica integral. Ba, chiar cred că voi mai și adăuga. Dar ca să-l salvez îl pun aici pe blog. Lectură plăcută, prieteni!

Cronica Radio TV George Stanca

Mezzo și iar Mezzo

Mă uit ades la Mezzo. E precum o obsesie. Piază rea. Iubire absconsă. Eu care am crescut cu, Măriuca Matache, Maria Lătărețu, Fărămiță Lambru, Rodica Bujor,Bebobe cel de 16 ani, favoriți ai părinților mei. Eu care, eram în liceu cu nebunatica noastră R ita Pavone și romanticul Adamo; apoi am ajuns la Beatles, Rolling Stones, Kinks, Animals ,Dave Dee, Dosey, Biky, Myke & Teach”biciuita Legendă din Xanadu; cu Sager& Eavens in the Year 2020 ce-ți dă fiori de premier; Cream…mai ăncolo Jummy Hendrix, și dregașii care au sucombat de overdose, Janis Joplin iubirea mea răgulită; Phoenix cu Moni, Sfinx cu Aldea , Bibi și Toroimac; Celelelte Cuvinte; la esențele superioare Led Zeppellin, Deep Purple, King Krimson, or Tangerine Dream ; Lyonel Hapton, Ilinois Jaquett,(cu care – ambii – am băut la Casa Petofi o noapte de jamesession), Armstrong, Charles Lloyd…

…eu, eu…eu am ajuns azi să vizionez, văd, ascult, devorez Mezzo TV atât de des încât mi l-am făcut tovarăș de viață. Depind. Mănânc, citesc , chiar și dorm cu el. Semnalele mele de telefon sunt unul imul Rapidului blestemul și amorul vieții mele; celălalt Rondoul din ”Indiile Galante” ce-mi evocă opera lui Andrei Șerban pusă la Iașul dnei Rancea. Andrei Șerban pesonajul mitic din visele lui Moțu Pittiș pe care alaltăieri l-am cunoscut la Comedie prin interediul dragului director și actor genial George Mihăiță. Da fetelor, v-am trădat. Nu vă mai pun languraosele, senzualele bluesuri și balade rock de vă dezbrăcați singure auzindu-le și pe care ne iubeam pătimaș, acum vă ”terorizez” cu Belioz, Prokofiev, Gluck.

Ăsta e poate rezultatul a milioane de ore de muzică folclorică sau pop, rock , folk, jazz ascultată de-a lungul anilor. Din genul easy…light…ușor ca să fiu précis. Căci, totuși muzicii de gen clasic, simfonică, operetă, operă i se mai spune și ”grea”. Fără a mă lăuda, ci doar a constata, dacă în tinerețe o făceam din snobism – agream doar preclasicii, muzica medievală – am ajuns aici prin saturație. Redondanță îi zice. Nu sunt sătul de genurile ușoare, dar e destul. Vreau chestii păstoase, icre negre, Manciuria, șampanii fine …muzicale. Să nu se creadă că restul e respins. Dar, am cam terminat cu obsesiile astea frivole. Am vârsta aia culturlă, fetelor. Am atins-o ca pe un clitoris celest…! Și, mai am un post radio recomandat de amicul Jivan din Vâlcea – intelectual de rasă: Radio Symphony DAB+HD2, satellite, mobile, cable tv and internet platforms Manhattan, New York City, NY, US.

Astea două și fotbalul unor FC Bacelona, Real Madrid și partial ParisSG mă mângâie, mă miruiesc,mă umplu de pace și echilibru. Mă feresc de răul politruc și neneorocit – da, așa pleonastic ”rău nenorocit” – care ne înconjoară. Un rău profund și ce pare etern ; un rău dezechilibrat, izvorât din Haos, un rău ateu și isteric.Amin…

 

 

BLOG

De Sfintele Paști 8-10 aprilie.

Săptămâna Neagră, a Patimilor a trecut cu bine. Am început să mă reglez cât de cât cu somnul. În sensul că mă trezesc la 6-6.30. Chiar dacă pe la 8-9 mă culc din nou. Secretul e desființarea draperiilor mereu trase. Lumina, ea însăși te scoală, e cel mai bun ceas biologic. Pe aproape de sărbători mereu mă vizitează varii depresii. Le dau cu tifla. Pe 6 de Vinerea Mare, Seacă zic ei, seara m-a sunat din Chișinău savantul basarabean, mare român, iubitor de literatură – prieten cu Nicu Dabija marele scriitor – Ioan Caliniuc. Scrie din dicteu automat. Și a avut ideea să-mi împărtășească ultimele sale versuri – nu e prima oară – care i-au țâșnit în gând. ”Dicteu de la Dumnezeu” , cum zic eu. L-am rugat să-mi deie voie să le public aici. Au basarabenii o candoare de început a românismului de-a dreptul fascinantă. Vorbești cu ei azi în sec XXI și zici că discuți cu strămoșii. Au o candoare a limbii vechi, a folclorului arhaic supraviețuitoare din hățișurile sovietismului, extraordinare. Uneori, așa cum par în ochii moderniștilor noștri plini de ifose și dampfuri, ne dau lecții de puritate a sentimentelor, a limbii și a românismului…

TRISTEȚE

Când curcubeul nu mai e un tricolor

                                      Și stropii ploii sunt doar niște lacrimi,

                                      Când de strămoși nu îți mai este dor,

                                      Iar noaptea îți aduce crunte patimi,

   Urmașii tăi când te consideră povară –

                                         Au viața lor și nu poți să-i condamni,

                                         Când trandafirii ofiliți vor și să moară –

                                         Ei dragi ți-au fost atât amar de ani,

                                     Când zi de zi și săptămână-n săptămână

                                     Pleacă prieteni, frați, iar tu rămâi

                                     Și des visezi la veșnica țărână

                                     De parc-ar fi chemarea ta dintâi…

   Oprește-te! Ce gânduri te-au răpus,

                                         Doar dimineața iarăși va fi soare,

                                         O nouă iarbă, rouă, tu desculț –

    Ce film frumos, ce splendidă eroare…

6 aprilie 2018, Vinerea Seacă

 

Ooof, am un noian de evenimente și sentimente recente. Căci, am fost la o expunere, conferință a prietenului Ctin Dumitru Dulcan.

 

BLOG VIN 30 martie

Luni seara reuniune cu ClubAristocratic Rapid. Probleme dar nu alarmante. Au venit și Pancu și Niko… Mitică Popescu. Maestrul a lipsit… Mâine avem meci. Dar junghiul din umăr nu mă lasă… Dă, Doamne, Soare! Aiurea, a fost negură și ceață… Nu ies din casă. Chem pe Gearavela cu acele lui fermecate. Toată iarna l-am așteptat…

A murit fermentul cultural folk și folcloric, poet distins din Tg Jiu,Vioel Gârbaciu. Dumnezeu să-l odihnească. Nu prea m-a iubit el în ultima vreme și nu știu de ce, dar dincolo de toate cele eu îl aprciaz cât pot de obiectiv. Și nu de azi-ieri. Căci, el și-a scurtat viața printr-un diabet inestetic- ajunsese să sacrifice părți dint-un picior. Plus, neodihnă. Îi aud și acum sufletul fremătând de vreo grijă culturală. Oameni care nu au trăit degeaba. Artiști, folkiști, lăutari fabuloși din zonă scoși la lumină de el. Repet, n-a moțăit în viață bietul om… A organizat, a cercetat, a scris… Sper, ca puterea locală să acorde numele lui casei de cultură unde a fost director sau măcar Festivalului național de Folk inițiat și organizat de el cu multă vreme în urmă. Ni se duc valorile, ce punem în loc?

Că mă mai gândesc și la un alt ferment cultural local cum le zic eu, cum e domnul Todeci de la Vaideeni…sau la Cășcăuan de la Bistrița…

Meciuri . Mai întâi la tineret U19. Gata să ne calificăm cu Ucraina. In min 77 e 1-0… citește scrisoarea mea… că fac infarct dacă mai abordez subiectul despre Măreția prostiei împăunate…

<< Dragi tricolori….

…Și bag la oală, la grămadă mai ales echipa de U 19. ”Andăr nooșpe”, mânca-v-ați vorba de lingviști ! Echipă națională ce ne-a făcut – de tot râsul. Păi, mă copii , să joci acasă; să să dai tu gol, 1-0 în minutul 77; să ai tu Mangafake un cartonaș galben; și după ce ai dat gol, ca un tâmp, retardat, de bucurie să-ți scoți tricoul și să iei al 2-lea galben? Să-ți lași echipa fără tine; ce e asta Mangafake? Mega ultra extra prostie. Ucraina te-a taxat Ha?!. Te-a bătut. Ha!? S-a calificat în locul tău. Ha!? Păi, ăla de-l cari tu pe umerii tăi, este cap, măi băiete? Ha?! A fost primul gol din viața ta? Erai virgin la goluri? Nu ai știut cum să reacționezi? Ha?! Amatorism?! Te-aș bate la cur cu nuiele ude! ”Unde nu-i cap, vai de picioare!”-tu l-ai re-inventat! Dar, nu tu & prostia ta ați pierdut. Echipa, bă! Țara, bă. România, bă! Pezevenghiule! L-ai lăsat și pe palidul preș FRF fără un argument greu în războiul anti-lupesc din codrii fotbalului valah. Că, mamăăă, ce i-am mai fi lovit noi pe contra-candidați cu calificarea-ndoităăăă !

Montat așa, să trec la celălalt meci. Nu ăla de la „andăr nooșpe cum păsărește, într-o analfabetică romgleză zic cei de la DIGI Sport. În loc de ”sub nooșpe”? Puneți-vă, măi dosu lângă Dezbrăcăul perdant și luați-vă-ți zece la popo până învățați să ziceți ”sub 19”! Că, din numărători de cornere ați ajuns făuritori de limbă! Înghiți-vi-o-ați !

Contra ne-a arătat clar ce vrea. Dar, (că tot sunt pus pe înjurături ) gugumanul ăla de Daum – ” fuțu-l”cu cine mă-sa la adus și cu cine mă-sa l-a propus, muri-le-ar lor mormolocul – ne-a țintuit pe loc. Parcă plătit de dușmani, nu de Ferefeaua . Care a dat cu toptanu lui Burleanu. Bine salariat , îndopat și-n dos pupat, de duzina gazetarilor anti-sandiniști, ultra-limbiști… Îi înțeleg, pauperii ! Că și eu , din admirator al germanismului teuton, am ajuns cu boală pe doi nemți. Daum e al 2-lea…  

Cosmine, ai înseninat jocul – unul al bucuriei beethoweniene – o primăvară luminoasă. Dar, să nu ne-mbătăm cu aghiazmă. Amicale ! Bravo Rotariu cel mic! Apoi, nu pricep stalinismul ăla de a pune un arbitru român în covăseală. Care la fine, neutru deh, s-a pupat – pe față, la vedere! – cu ai noștri … victoriiieee!…ca fiind ai lui… Și, erau. Furăm taxați ca anacronici, cu 30 de ani. Nu! Cu 80… Gafe mioritice adumbrite de Mangafake de la ”Andăr”…. N-am mai putut să dorm. O fac acum, la prânz…Semne bune! Dar, eu mor de apăsarea unei ghicitoare : pe cine vor aresta ”ăștia” în dimineața alegerilor? Sper că nu pe…Pușcaș. Care, realmente este cel mai ”periculos”. Căci , are cel mai valoros program. Ionuț polemizează, isipește, are verb. Pușcaș are adverb. Și, experiența de teren, practica nemijlocită mirosind a gazon. Dar, cum suntem țara suspansurilor mioritice…unde merg cătușele ferefiste?Răbdare, monșer!

Doamne, dacă nu m-aș fi născut în Românica, ți-aș fi cerut tansferul aici… >>

Lecturi. Am început să citesc ”Viața lui Bismark”.

1 2 3 44