Jurnal Mascat

BLOG Joi 23 februarie

– (la prânz) –

Cred că am încurcat datele, devreme ce scriu insomniac, într-o abulie cvasitotală. Nu mă plîng totuși, nu am serviciu, nu mă presează nimic social, condică, șefi, obligații contactuale.. Sunt un om liber, chiar și să nu dorm… Sigur, obligația, bucuria cel mai ades de a scrie la Click e gata de ieri,. Am timp până duminică, atunci când îmi trebuie să scriu, dar cred că am și subiectele, că asta caut subiecte… etc. Trezit la 11 dim, nu mai socotesc căte ora de somn am pus cap la cap în trei reprize de somn. Când la 6 dimineața îmi iau și un dejun consistent. Azi au fost mici, cârnați, căci numai stomacul plin, am observat, îmi cheamă mai iute somnul…

Bolile cronice ale d-lui Hector Berlioz…

Dimineața mea, adică prânzul lor, al vostru, bă!,normalilor!, mi-am cam umplut-o, măcar ca fond sonor, cu ”Troienele” lui Berlioz,de la Mezzo TV. Taman, recent, am spus //scris că sunt iritat de montările economice contemporane la Operă. Și, iată o compensație. Costumele de epocă, fabuloase, operă în 5 acte, decoruri somptuoase, catifele grele, perdele, mătăsuri imponderabole. Decoruri care te trimit domnule, Acolo. La loc și Epocă. Nu la ziua de ieri de care ești sătul, să nu mai zic despre ziua de mâne.Oribil de incertă. Suntem sătui, moșer! Da, tocmai remarcam o trăsătură de-a lui Berlioz pasiunea, propensiunea, mania către fastuos. Termen căruia îi propuneam substitutul de ”berliozian”. Căci asta fu boala marelui compozitor- măreția. Dimensiunea spațială. Urieșismul piramidelor și cascadelor. Niagara (Canada – SUA) sau cele chineze Detian și Hokou, Victoria (Zambia si Zimbabwe) . Uite că se poate compara Opera și cu geografia… da, măreția fastul bolile cronice al domnului Hector Berlioz…

Ca atracție a zilei pentru mine, a nopții pt voi… e meciul Astrei la Genk în Flandra. Unde ni s-a dat un arbitru danez. Vecin cu Belgia și compatriot cu antenorul, urlă pe drept Șumudică. Conta-atracția zilei Discursul de iască a l Presedintelui. Cum să mai vorbești tu despre corupție cănd ni s-a docvedit că e primul coupt al Țării? Simplu. Clonat de vreo zece ani, să devină cine est i s-a permis orice abuz …și mai ziceți voi că Sistemul e cu Țara… Că de aia sunt nervos , am ănceput ziua ne-estetic: cu discursul lui Johaniis avănd-o de-a stănga sa pe primadona Codruța. Domnule, băiatul ăla de sete ascuns a lătrat degeaba la RTV.Suntem o nație de surzi? De orbi? Că de fraieri…se știe !…Teminat 15: 30.

Jurnal Mascat

Vineri 17 – Duminica 19 februarie

Azi e ziua Ioanei Radu – 100 de ani. Era să zic//scriu ”Doamnei” Ioana Radu, să cad în greșeala generației de azi care și după moarte zice ”doamna” sau ”domnul”, calități care decad după moarte.” A murit doamna X!, nu, doar: ”a murit X”!… Am scris un text frumos. Îl voi reproduce sper luni după apariția în ziar. Oricum, am multe de scris căci am 3 interviuri cu Ioana Radu. Vor apărea în cartea aflată în pregătire.

Apoi, m-a iritat tupeul soțului Andreei Balan care, la care se străvede că se bagă-n seamă și vrea să-și depășească propria condiție, aceea de ”consort”. De ”soțul de la doamna…”, dl Noname. Ce să le faci orgolii cocoșești… Cică, e actor nu am reușit să aflu… o fi. Sămânță bună este au un copil reușit…ce mai vrea să-i fac eu publicitate?

Am fost la Viorel Grigoroiu la emisiunea matinală de la DIGI Sport. Narcis Drejean, Ionuș Chirilă – acesta venit inutil să fie la Dinamo antrenor. Discuții animate. Mitică Dragomir interogat fu atacat de Narcis: ”lăsați că și când erați dvs…” ”du-te bă, cu vaca, a răspuns scurt Mitică! Amuzant… Acasă am vizionat ceva din Voluntari – Gaz Metan 1-0, Craiova- FCSB 1-2, unde Tamaș despre care tocmai se spusese în emisiune de dimineață că e cam lent, etc. a făcut după penaltiuri. Unul a fost ratat dar degaba FCSB a câștigat cu nou-intratul Tănase…

Am văzut și Real Madrid cu Espaniol 2-0 a recent revenitului Garreth Bayle și cu gol. Deportivo la Coruna cu a pierdut cu Alaves 0-1, Andone a jucat, cred, cu gândul la Lazio care vrea să-l ia. E fraier: fotbalul italian va fi sufocant pentru el, eu așa-l văd…Ar trebui să mai aștepte Spania. Printre atâtea particule de fotbal am stat pe Mezzo TV. Am eu o marotă: de fiecare dimineață când intru pe Mezzo nu știu cum dau mereu de marele dirijor rus, că e mare, sankt-petersburghez, director și dirijor la Marinskii unu și doi… fostă ”Kirov Opera” din Leningrad…slăbiciunea lui Putin – dar, de ce la Mezzo-ul france, maică? – Valerii Gherghiev (Gergiev se scrie la ei). Osetin de origine, Taur ca mandea 2 mai…Politruc putinist de mare talent , totuși. Ins cu o capacitate de muncă incredibilă.Figuă de coplexat nimic de Ales, figură superioară, posedat de sinea-I de aur. Cu ciudășenia că uneori folosește o baghetă – când o folosește – cât o scobitoare. Ei, ”mai nou”, zic în glumă, mai nou a apărut alt mare osetin, tot matinal mezzoidian dirijor Tugan Sokhiev… Am mai spus-o, au rușii un dever incredibil la Mezzo . Nu m-aș mira să fie chiar acționari, acolo. Dar, și ei, o spun cu obidă celestă, au o mișcare artistică în simfonic, operă, balet de-a dreptul fabuloase. Investiții uriașe și nu de ieri. Cred că astea sunt singurele moșteniri acceptate dintr-un complex de mujic – de la țarismul înfierat de comunism. Ce zic eu ”înfierat”?! Ras de pe fața pământului, cu toată rasa Romanovilor. Barbar popor, mare și de cultură iubitori…

Apropo, zi călduroasă , însorită toată dimineața și tot prânzul. Seara stătea să ningă, dar…

Duminică 19 februarie

Idem ca ieri: zi călduroasă , însorită toată dimineața și tot prânzul. Azi e ziua lui Brâncuși. Ce să mai spun? Doar să citez din cei 101 academicieni. Care au apărut prin reprezentanții lor la Realitatea TV. Aseară. În fine, Academia Română iese din carapecea-i academică, nemuritoare și rece și coboară-n stradă. Își spune răspicat puncutul de vedere. Țara e RĂU! Patriotismul nu mai există zic eu – nici ca noțiune. E, acolo, o racilă comunistă. Eugen Simion, Victor Voicu, Augustin Burzura, George Păun , Nic Breban … a lipsit Ioan Aurel Pop, deși era așteptat, un om, român , ardelean pe care-l stimez și iubesc sincer pentru românismul //patriotismul săi intrinsec. Ne-am cunoscut – și simpatizat, ehei!, – mai demult la doctoratul lui Lilian Zamfiroiu , actualul ambasador din Luxembrug…Apoi, are un punct de vedere bine armat-betonat privindu-l pe Eminescu în contextual atacurilor mișelești asupra sa și a poporului român. S-a propus o ” oră a academicianului”, căci moderator a fost Oct Hoandră – ins ce pare mai apropiat de cultură și lumea ei. Mă îndoiesc că va fi, sau va rezista vezi rateurile – rateu de la ”rating” – date de Manolescu la PRO Tv. Popor de maneliști. Că, așa S-A vrut să ajungem.

[Domnule, apropos de acest ”așa S-A vrut…”. Pe vremea comunismului acest impersonal S-A, avea mai mult o conotație misterioasă de partid. Când cineva zice ”S-A” era o discretă trimitere la partid, la Ceaușeascu, la nevasta lui. Expresia avea ceva esoteric, ușor neliniștit, dacă nu îngrijorător. Acest S-A. O aură de autoritate tenebroasă, absconsă, indicibilă. Acum chestiunea e clară ea se referă la ceva din afară Oculta, Evreimea aia imaterială cea din eter pornită din legenda Jidovului rătăcitor, Masoneria Universală… Da, expresia a căpătat virtuți universal.

Lasă-l pe Dictator,pe Coana Mare – prima kimistă, lasă Securitatea nostră, ba, a mamii lui …acum e mult mai grav,dimnesiunile sun babilonice. ]

Sastisit , plictisit de tot m-am culcat fără vin,fără somnifere natural, nu mai am valeriană, fetelor!,la ora 22. Taman juca Barcelona și conducea cu 1-0 , ba m-am și supărat că au dat gol în primele minute și eu eram la bucătărie… Evident m-am trezit nu la 3- 3.30 ca de obicei , și la 1:00. Ghinion vorba lui Johannis. Aud că iar s-a strîns popor la Guvern. Diversiunea de stabilizare a țării continuă conform scenariului….ar cam trebui să vină rușii ca în Crimeea…pușchea pe limbă!…( puskay este ”lasă” pe rusește !).

Jurnal Mascat

Blog JOI 16 februarie

Zi însemnată-n viața de familiei Crăciun. Mă refer la tataie Gheorghe. Era grevist din 33. Și când eram elev se învoia de la Grivița, unde era maisrtu, șeful Centrului 0III – Vagoane, și șeful tatălui adoptiv dragul meu de Dumitru Marin Unu, (nai era și DM 2, nea Marin Guduș prietenul tatei, giuleștean de-al nostru), zic se-nvoia și venea la scolă să ne vorbească despre Grevă. Poate că am să scriu odată povestea căci tatie ne mințea dint-o cartea politică scrisă de Patru Groza, de tamă să nu geșească ceva, l-am prins. Adevărul e altul și l-am aflat mult mai târziu când pensionar fiind, l-am prins la o țuică în curte cu nea Moraru, tatăl lui Marinuș Moraru ierte-l D-zeu, și cu încă un domn care locuia în vechiul cartier Grant pe str Olănești, parcă. Azi, o zi de vară însorită, caldă așadar. Dacă alaltăieri am fost la emisiunea de la Antena Star cu Bahmu, Brancu, Marcu Rocsana drăguță și plină de replică, pe tema Divorțul Divei Marin, azi Brancu și Capatos m-au chemat la emisiunea lor, la inregistrarea ei, de diminică. Zamfir, și marele mit care este. Apoi, nebunatica de Ana-Maria Prodan. Am evocat scandalul cu fiul lui Măgurenu, dar prea pe scurt… Sosit acasă am văzut cu mare oftică cum suntem furați de arbitri la meciul Astra – Genk terminat 2-2. Apropo marti seara, fiind la Muguaș la ”balul de adio,” mi-a scăpat , dar am văzut reluarea , Marea Înfrângere a Barcelonei 0-4 cu PSG, incredibil. Ieri la Napoli începuse și ea s-o scrântească dar s-a repliat și a bătut cu 3-1. Ronaldo nu a semnat…La meci a fost Nadal marele tenismen, fan madrilène și nebunică de Maradona supărat foc…revin la Astra Guiurgiu, omul meu de acolo, nepotul Tudoriței, colega mea de bancă din școala primară Ioniță II, a ratat incredibil on gol care insemna enorm. Ba, mai mult, putea să dea pasă și lui Budescu,aflat la bara a 2-a . La 5 minute Șumudică l-a schimbat. Săracul copil nu are noroc, ce mare se făcea dacă marca. Ghinion… Ieșirile astea la Tv se înmulțesc pe principiul avalanșei sata seară m-a sunat Viorel Grigoroiu să merg sâmbătă dimineață la el la DIGI. Mă bucură orice ieșire mondenă sau fotbalistică, decât porcăriile alea manipulatoare din politikiie.

Ieri a fost și ziua Lilianei, draga mea verișoară din Montreal la care am vrea să mergem vara asta. Dicuție cu ea și Paul soțul său pe Gmail, veslie glume, literatură.

Philip Roth – un univers tematic contemporan mie

Apropo, continui lectura din americanul Philip Roth. N 1933. Am terminat ”Indignare”, sunt la ”Fantoma iese din scenă” și am mai comandat vreo 5 titluri la Libris.ro. Scrie cu ușurință și detașare; cu o familiaritate tipică prozatorilor evrei . Mă duce cu gândul la intimismele din ”Ravelstein” ale lui Saul Bellow – bârfa aia ovreiască cu care el însuși se mândrește. Clar e că aici Roth se bârfește mai întâi pe sine…

Apropo, de bârfa evreiască predilectă și de Bellow – că el a emis noțiunea asta – mă așteaptă ”Iarna Decanului” scrisă în//despre România ceaușistă . Atunci când ”am mai pus o haină pe noi” iată-mî citând din To’așu’…Atunci pe când Saul era căsătorit cu matemeticiana Alexandra Bagdasar fiica lui Dimitrie (…spitalul, monșer!) și Florica Bagdasar.Atunci când scria el pagini nedrepte, sulfuroase, de joasă demnitate despre Eliade… că așa devine antisemit un om corect ca mine…

La fel, mai găsesc la Roth, uneori, umorul sarcastic al francezului Marc Levy. M-am uitat pe lista cărților traduse la noi din Roth – e colosală. E colosal el. Ușurință la scris. Jemanfâșism. Cu comentariile politice adiacente. În cartea aflată-n lectură , ”Fantoma…” Roth comentează cu un umor detașat „tragedia” americanilor intelectuali sau evrei , sau ambele, la aflarea veștii realegerii lui Bush-fiul ca…re-președinte. Iată-mă chiar aici pe blog când după țeapa dată de Johannis, Mutul president deloc jucător ca canalia Băse, ci ”așteptător” și tăcut ca peștele; și după gafele imense ale puterii celei noi; jurând că nu voi mai vota niciodată… mai ieri am scris-o COLEÀ !…Icișea!

Sincer să fiu, fiind o carte desprea vârsta sa de 71 de ani – io fac 70, uite-acuși! – și grijile de sănătate tipice, lupta cu vajnicul adversar de proximitate și intimitate al senectuții, Măria Sa Vezica Urinară… Apoi, retragerea lui din viața, activitatea publică, dezactivarea să zic, dedicarea exclusivă literaturii , izolarea într-un sătuc de munte, imunitatea la politikiie , în toate acestea mă și văd aievea. Nu mai votez, urăsc politrucii români, îmi fac o scârbă metafizică, am o alergie acută la ei, mă determină să vreau a mă retrage acasă, la origini – în Giulești.Dar și acolo… Deși, recent și în București am stat ascuns sub iarnă, nu sub zăpadă. Într-un apartament la bloc, destul de încăpător. Alătui de cărțile recent cumpărate. Cu sutele. Și alături de două grații feminine care mă înțeleg tot mai greu în egoismul lor. Sau, în al meu… cine știe? Dar, simt o chemare, mi se pune un lung dor dinspre biblioteca din Giulești de cărțile mai vechi ; sau de cele vechi de tot ; sau de cele și mai vechi, Vekissimile mele… Buricelor deștelor mele fine le este dor să mângâie soresciian- donjuanesc, catifeaua decolorată, cândva mov cardinal, al ediției din ”Istoiria Bohemiei”… Chiar și mie mi-e dor…

În plus Roth atinge problemele de sănătate ale vârstei din jurul a 70 de ani. Acum are 84… Da, e pe sufletul meu. Să vedem și restul , căci deocamdată mai am în casă doar ”Complexul Portenoy” care după titlu nu prea mă face să mă grăbesc – psihologie, psihiatrie, ppppuuuah!, intunecimi medicale, tenebra neuronale, domeniu cenușiu pentru mine. Mi-a ajuns filmul ”Hannibal” cu sir Anthony Hopkins. Când aud de chestii de-astea, nu știu de ce?! , mi se pune în ochi, mă zgârie chiar tabloul lui Mendeleev…elemete, constituente, rudimente; umori – natură, structură, fire, caracter… tot felul de chimii monșer…

MEZZO Opera lui Haendel ”Agrippina ” la Teatrul din Viena

Agrippina, by Georg Friedrich Händel Libretto by Vincenzo Grimani, Balthasar Neumann Ensemble, Thomas Hengelbrock (Conductor) Robert Carsen (Stage Direction) Gideon Davey (Sets, Costumes) Peter van Praet (Lighting) Ian Burton (Dramaturgy) Patr

Montare ”contemporană”, lucru care mă oripilează. E a doua oară când o revăd dar nu resist până la capăt. Nu știu ce gândesc și cum, ăștia, Occidentalii? Nu mai au bani de montări fastuoase, pentru acțiuni lirice din antichitate, asta e, nu mai faci ! Dar să salvezi doar muzica – care și-n acest contest nociv rămâîne minunată Haendel, fetelor, ca mama naibii!, nu-mi place deloc. Căci apar niște experimente , niște hibridoide le-aș zice, cutremurătoare, inestetice, anti-estetice. Artefacte neavenite!Să o vai pe Agrippina șefă de stat , în taior strîns pe trup, la un birou de prședinte de stat, încadrat de steaguri, cum se pune pe birou crăcită și se lasă penetrată-n demnitatea ei de stat? Adică face dragoste cu un supus care se și dezbacă până la chiloți?! Tînărul, imberbul, cretinuțul Nero – un soi de domn Goe traco-geto-dac – vine candid și candriu și se zbenguie , se ăncură ca mănjii pe pajiște, în pajama, prin biroul mă-sii, sperând să i se dea sceptrul Romei și altele.Ce atmosferă antică mai este. A da, m-am prins, e vorba de intrigile poolitice de azi! De fapt, de ieri, alaltăieri , răsalaltăieri…din antichitate, care combinate cu amorul – vezi Cona Joițica – fiindcă asta vinde sexo-sophia – știința sexului , în acestă mare ”societate a spectacolului” vorba genialului Debord. Uite, că am notat pe caietul curent de la măsuța tv. O scot pe un folder separat numit ”Mezzo – Note”. Nu Mezzanotte…

Jurnal mascat

Miercuri 15 februarie

Aseară am fost la o petrecere. Căci, iată, descopăr acum și cuvântul rimează: PETREcere…am PETREcut-o pe prietenea MugyM PETRE la Crama Domnească, să plece de data asta, definitiv în America. Cheful de despărțire… Partir… este a muri puțin. Și ea, plecata și noi rămașii. Căci, cum să spun, o durere nu te doare imediat, când este ea caldă, ci mai târziu. O știam pe MugyM mai mereu plecată în America, dar tot mai mereu știam că se întoarce. De data asta, e serios dacă nu grav. Nu se mai întoarce, eventual revine-n vizită. Căci, oricum, înțeleg că și-a mai păstrat un domiciliu p-acilea. Cu toată blazarea mea, posăceala asta de iarnă – azi e zi cu soare tare – am fost vesel chiar surprinzător de vesel. Mai ales, că am găsit vestigii, reminiscențe din gașca mea veche, anii 70-80…”O, Doamne ce frumos era!”…burlăcia mea. Familia Râșniță. Mihai și Rodica. O doamnă Carmen, parcă, pe care n-o cunoșteam; Mugy, ea însăși, pe care n-am prins-o atunci în grup. M-am revăzut cu Passionaria Stoicescu, afrontată cândva de mine susține, fără să știu,eu. Am reconciliat. Am găsit-o și pe o doamnă care m-a întrebat dacă mi-am luat 1992 carnetul de șofer la autobaza X. Da, l-am luat cu ajutorul unei dă persoane care a venit la polițist și i-a spus,” vezi, că domnul e monarhist de-al meu!” Și tot traseul a durat 5 minute… Da, chiar eu eram monarhista dle Stanca! Ba, v-am spus că vă invidiez fiindcă v-am văzut dând mâna cu cineva mare. Cu Iliescu, am glumit eu atunci ? Nu, cu Majestatea Sa Regele Mihai… Mică e lumea…

Pe scurt, a fost o seară tristă care s-a încheiat vesel. Muguraș nu ” moare puțin”, se duce la bine să trăiască și mai bine, alături de David al ei, catholic, polițist, proprietarul unui magazin de…arme. Îi doresc toată fericirea deși la numărul de prieteni lăsați aici, n-o văd rezistând prea mult. Va fi etern desțărată. Caz classic, care va pendula ades între tara cu prietenii pe de-o parte și familia americană pe de alta. Să ai noroc Mugy!

Jurnal mascat

Blog VINERI 10 februarie

Cu atâtea evenimente aiuritoare, mai nou după Guvern, s-a deschis un al doilea front de luptă – Cotroceni. Contra președintelui. Și, totul a început la incitarea președintelui. Adică a semi-președintelui Iohannis… Culmea e că totul este pașnic, fără violență, premieră românească. Dar după emisiunile RTV cu materialele trimise-n flux de Eroul Sebastian Ghiță am o nesiguranță crescută. Căci, mi se relevă ceea ce simțeam ca un animal, miroseam din aer: toată țara e controlată, așadar condusă, de servicii. De Sistem. Pe care acum îl folosește necinstit, incorect, Iohannis. Real acum e un răsboi PSD – Binom. Am aflat și că Gen Coldea nu a fost scos de fapt din SRI ci trecut pe o linie discretă. Probabil, deocamdată…

Am terminat lectura la ”Cevengur”- Andrei Platonov. Incitantă carte. Geniul proztorului rus… O cavalcadă naivă idioată în care cretinii cei mai creduli caută comunismul fără să știe cum arată. Totul e donquijotesc. Dealtfel, un anume cervengurean – de ce l-or fi tradus ”cervenguran”, căci e Mănăștur – mănășturean, nu mănășturan…? – Pașințev umblă îmbrăcat vara în zale pe pielea goală; alt ”Quijote” se numește Kopionkin (kopio – lance), un Lancelot însoțit de o iapă numită ilf-petrovian ”Forța proletară”, asemeni cu celebra Rosinanta. Omul o divinizează, adulează pe decedata comunistă Roza Luxemburg…Rosinanta –Roza Luxembrug… ce lume … Un roman mare care, am eu o teorie seamănă cu mai toate merile romane ale lumii. Găsești aici de-a valma – așa cum prefațează și Ion Ianoși – pe Bulgakov, Cehov, Dostoievski – numele unui personaj, dealtfel, frații Karamazov; ”călătorismul”, aventurismul donquijotesc e boala personajelor cervengurene ca și a multor personaje romanești din literatura rusă : Cicikov din Suflete moarte, Nehliudov Învierea.

Piața, piețele nu se lasă. Se pune în balanță binomul Guvern – Președinte. Jos Guvernul! se aude în larga-ne piață a Victoriei, Jos Iohannis! pe mărețul și încercatul deal al Cotrocenilor. Într-o simplă instanță ambele funcțiuni sunt alese liber de Popor. Ambele proteste sunt total nelegitime. Deși, cu toată legitimitatea, eu unul, băgai un mic vot acolo…Îmi vine să-mi tai mina de trei ori, sau în trei mii de bucăți. Mâna aia cu care am băgat în urnă masochistul meu vot pentru alogenul nostru Președinte. Care numai politică pro-România nu face. I se trage de la purcoiul de Mercedezuri primite cadou pe când ea primar de Sibiu. Vin de la cumnatul Usatâi…Cumnatul cui? Las’, că sunt și supărat pe liberalii mei schimbați la culoare de orăvitorii Pedeliști plus o muiere impotentă politic pusă-n frunte, plantată, parașutată de Iaohanni…Plus mazilirea discretă a lui Crin m-au determinat să votez pentru prima oară-n viață cu PSD. Deși, aici nu cred că am greșit prea mult:

 Jur, solemn să nu mai merg la vot niciodată !

Jurnal mascat

BLOG Miercuri 1 februarie

Pupatul …”acolo” la MacMony

– acesta este un pamflet tare rău ca formă jurnalistică –

Săptamâna trecută au început mișcări de stradă. Românul tânăr de regulă, vine acasă de la birou, se spală, mănâncă se odihnește, poate apucă și-un mic intermezzo sexual, apoi, nu musai de plictiseală, ci mai ales din Internet, îi vine chemara revoluționară. Un protest contra adoptării votării prin OUG a legii privind, s-o spun direct și după ureche, a legii care va permite grațierea, eliberarea din pușcărie a majorității milionarilor corupți deja condamnați din România. Printre ei se remarcă patronul trustului Antenelor Intact, Voiculescu. Despre care eu, naivul am citit nu de mult că va fi eliberat și m-am grăbit să mă bucur. De ce? În ploaia asta de penali Voiculescu ca Patron al Intact, și al Antenelor a fost, să nu uităm începutul!, primul adversar fățiș, direct și agresiv al satrapului Băsescu – Tăticul ”Sistemului„ (Ticăloșit). Căci, eu mai vechi în meseria de observator politic, nu dau vina chiar și azi, decât pe Băsescu. El e nenorocirea poporului român, care a păcălit și încă mai vrea să aibă credibilitate pe termen lung. Căci, a știut cum să corupă intelectualitatea Țării, Boierii Minții, de la Pleșu la Patapievici cu funcții bine plătite de stat; primul însă filozoful de renume, umilit de un accident de blondă, s-a retras la timp; Cărtărescu transformat într-un răpciugos pupincurist (la prestigiosul Evz) prin tot felul de burse ICR și pomenile unui prezident atât de cult că nici nu a știut cine e ăsta… Biet și idiot popor care l-ai ales de două ori… pe Băse, pupă-l acum în.. McMonyul lui. Fideaua partizană băsesciană. Această bravă Passionaria a regimului băsist… Monika puhava, pârâcioasa de serviciu, otravă-n piele de om, a ”briat” din nou cu ura și prostia-i păguboasă contra românilor și fascismul ei băsescian, recent, în Parlamentul European. Nu e prima oară, căci ea a inventat și aberanta formulă ”lovitură de stat” pe timpul Referendumului, de teama că va rămâne fără dosul favorit de lustruit…Băse. O priveam și mi-o imaginam ca pe acei demascatori staliniști ai anilor ‘50, care vedeau în oricine un dușman al poporului, un destabilizator. Doamne, cum ai menținut asemenea specimene?! Zău, se știe admir femeia ca om, ca artă, ca subiect liric, ca frumusețe, o divinizez ca grație… dar exemplarul ăsta uman îmi e tare urât. Și puteee…Urâtă specie, urât neam monikile astea ! Suflete negre. Ardelenul are-o înjurătură adecvată ”Fut-o Stalin!”

 ( acesta a fost un pamflet tare rău scris cu ură proletară… )

 

● NU am ce face, mi s-a-ncins tărâța politică. Mi s-au dus liniștea și somnolența hibernală, tratamentele psihice cu Mezzocilină, și lectură la greu, iar mă bag cu scrisul, PĂREROLOGIA mea în politichiie e prea consistentă. Numitul ”Sistemul” al lui Băse, inventat de el, încurajat de el, și apoi relevat, explicat, demascat tot de el, cu Binomul SRI – DNA, Coldea-Kovesi, prăbușit de dezvăluirile fugitului din țară Sebastian Ghiță,un erou nașional și un demascator de ultimă instanță – a tulburat țara rău. Pe acest fond – întâmplător? – prima greșeală mare a PSD fu aprobarea la miez de noapte – ”noaptea pe fulgerătură//atuncea caii se fură” – a celebrei de acum OUG 13; mișto și potrivit număr…că de aici începe nebunia care a scos lumea în stradă:

Comunicatul oficial al Guvernului "Astăzi, în cadrul ședinței de Guvern s-a aprobat proiectul de Ordonanță de Urgență pentru abrogarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi al Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală." Anunțul din Monitorul Oficial Ordonanţă de urgenţă privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Am trecut acest document în foto-copie ca să rămână pe vecia acestui înscris numit BLOG… Monika cu ”k” de la votka, Indignata neamului, cere Consiliului Europei să intervină ca acest ”Guvern de hoți” din țara unde e ”mafia instalată” să impună EL abrogarea OUG. De parcă nu am avea Parlament, și alte organe. Și ne revine iar obsesia Moscovei : am un document scos prin ‘44 în Sighetul Marmației prin care un comitet de ”tovarăși”români cu nume ciudate, cerea intervenția armatei sovietice pentru a-i salva de sub jugul românesc. Și, a venit amata… roșie eliberatoare. Așa ceva pohtește cocoana turmentată? Care are o bucurie lăuntrică să-și denigreze Tara la organele europene? O pârâcioasă. Sifon. Turnătoare. Trompetă. Delatoare. Ciripitoare…cum ar zice un pușcăriaș.

Ba, se mai descoperă că omul care a făcut ulterior o sesizare în scris, la Organela interne, spre a se declanșa ancheta DNA, unealta pârâcioasă, e de fapt chiar fostul ei șofer…câtă discreție, monșer! Mică lume, mitìcă și monìkă…Românca… frate cu codrul, UE și DNA…

Johannis – SemiPreședintele României

Dar, Mony e apă de ploaie, aghiazmă pe lângă adevăratul lider al mișcării de opoziție din România, care sătul de un anonimat absenteist și de bâlbâieli palatine a incitat, a ieșit în stradă și, mai ales a scos lumea în stradă. Nemulțumiții de faptul că alegerile s-au desfășurat corect, și că legalmente o Alianță a câștigat cu 45%. Unde s-a mai văzut așa ceva? Cine este Instigatorul? Președintele României KLAUS JOHANNIS! Bun venit pe baricadă, dle Președinte! Dar, parcă în Constituția pe care ați jurat, scrie alteva..!

Dată fiind dureroasa realitate, aceea că ați învrăjbit Țara în două părți, din Președintele Tuturor Românilor ați ajuns, pe lângă un sediționar toxic,

 SemiPreședintele României.

Jurnal mascat

TINA POPA
– pamflet contra calomniatorilor de vârstă din Valea Vâlcii –

 

Fata aia frumoasă, nebună, neliniștită, năbădăioasă…?

Fata aia senzuală, carnală, lipsită de prejudecăți, libertină?

Fata aia artistă iubitoare de culori până la fanatism?

Fata aia iubitoare de natură până la a se contopi cu ea?

Fata aia ascunsă-n vegetație pe un romatic deal pus acolo de Dumnezeu numai și numai de dragul ei?

Fata aia primitoare deschisă la casă și suflet?

Fata aia cu tabăra internațională în culcușui ei, aci pe deal, când casa ei a fost casa artelor și artiștilor de pretutindeni?

Fata aia iubită de toate autoritățile? De toți poeții, pictoprii, zugravii, cioplitorii, florarii, clopotarii,

Fata aia care pare a nu fi avut dușmani vreodată; Fata aia prietenă cu fluturii, libelulele, cinteza, mierla, privighetoarea;

Fata aia prietenă cu păunițele mereu gata-nțolite pentru o nuntă imperială?

Fata aia cu casa pe Dealu Malului din Rm Vâlcea…

Pictoriță aia talentată, cunoscută, afirmată ….

…face 75 de ani?

 Plecați de aici calomniatori, invidioși! Ce tot clevetiți voi, acolo?!

 Fata aia, Tina Popa, nu are vârstă!

 

 25 ian 2017 George Stanca

Jurnal Mascat

BLOG Duminică 22 Ianuarie

Revăd concertul solar al lui Lang-Lang de la Versaille. Afară e soare, o lumină puternică, mie îmi e gândul aiurea și mă las uimit, umilit, de lectura din ”Cevengur”: naivitatea bouleană a mujicilor ruși – eh , că numai ei… – care tot cătau comunismul prin cotloanele lumii…

Am dejunat la orele 5:45 la o glicemie de 89; minunat, dar am făcut greșeala să mă urc pe cântar…M-am reculcat, la 9: 30 m-am trezit. La 12: 30 m-am retrezit. Acum, cafea, piftie, puțin cârnat, dar cât dracu mai e acest ”puțin”? Sunt disperat. Nu mai am curajul să ies la plimbarea savatoare sau măcar ajutătoare… cu toți pantofii ăia ai mei anti-derapaj și cu ventuze înglobate pe talpă – 560 de lei – … am căzut de 2x succesiv pe poteca – scurtătură spre casă. Speriat de ger, era seara la 7, mi s-au blocat cvadricepșii femurali la ambele picioare. Dar, iată m-am trezit sănătos, era o întindere banală… M-am trezit, cum spuneam scăldat în soare…lectură și Lang-Lang cum să fii trist?! Am văzut forțat de soție și ceremonia jurământului lui Donald Trump, preșdintele SUA. Că a citit că nu cartea lui Guy Debord, și el practică o poliitică gen ”Societatea spectacolului”. Dar de azi contează Faptele. Aici îl vezi…

PS Văd un serial American Minți criminale sezonul 11 episodul 20, un anume actor Teodor Munteanu…

Pofta mea de scris e-n suferință. În schimb cea de viață e mare-n deșertăciuni- am împlinit 115 kile, de unde mă așteptam să o iau în jos. De vină sunt doar eu, dar ajutat de faptul că fac insulină rapidă. Profit ordinar de asta ca să-mi ies din meniul de diabetic și să îngurgitez cantități de interzise… Apoi, e nemișcarea. Joi seara am ieșit, și cu toți banii dați pe o perche de pantofi antiderapanți mi-am luat o căzută dublă în lanț… Mi-e frică să mai ies. Tot joi am aflat că s-a prăpădit Ion Besoiu, nea Gimi. L-am sunat pe ”îngerul lui păzitor”, Aurel, și i-am prezentat condoleanțe. Va fi expus la Bulandra- Izvor.Apoi, Bellu. Am fost sâmbătă la funeralii. Frig, . Ger în capela Bellu. Oficiant – Părintele Stanciu de la Ghencea. S-a mai dus unul dintre corifeii, idolii generației mele. 85 de ani. Vom rămâne în curând doar cu cerul liber, dacă vom mai rămâne… Parastasul la Cina. Ilie Năstase a fost mereu alături de AM… și profitând de ocazie mi-a spus că am avut dreptate ăn articolul meu recent despre diagnosticul Simonei Halep…Ei nu de la genunchi i se trage, ci de la cap…

Obolul meu, ca de obicei,în cazurile de disparișie a unor mari personalitîți ale acestui neam: un text binesimțit, cred eu.

<< In Memoriam – Ion Besoiu

Eram cu marele și complexul artist transilvan Segiu Cipariu-Babu în mașina sa, acum cam doi ani, când a sunat telefonul. Babu a vorbit scurt, apoi mi-a trecut mie . Era Ion Besoiu. Ce explozie de surpriză și bucurie, o efuziune de bunătate, complimente nu amabile scârțâite, ci sincere. Ne-am mai văzut apoi adesea la Sibiu în somptuosul hotel ”Împăratul Romanilor”, unde era ca acasă , ori la Poiana Brașov …

 Comentam cu Babu tonusul de atunci al lui ”nea Gimi”. Eu unul, l-am iubit ca om și l-am divinizat ca actor. Avea naturalețea și candoarea uneori naive ale ardelenului. Și, câtă distincție aristocratică, dublată de o grație domoală, discretă, cât spirit ! Respectul meu s-a declanșat, când am auzit că frecventa cenaclurile literare. Cunoscând floarea Intelighenției ardelene. În frunte cu pe Marele ( Anonim, hm…!), ”decăzutul” Lucian Blaga…Ce privilegiu, să fii cu floarea Transilvaniei culturale ! Cât l-am invidiat! Recunosc, la mine invidia nu e toxică e doar celestă…

Actor de forță, neoboseală, întindere tematică a personajelor. Actor cu un ambitus repetorial fabulos. În ciuda ”tarelor” scoase de inamici – și nedovedite! – Ion Besoiu rămâne ( un om mare are și dușmanii mari) o legendă uriașă. Greu să mai ocupe un singur muritor locul lui… Câte personaje memorabile în el!? Căpitanul Lupan din producția TV ”Toate pânzele sus!”, rol de o popularitate maximă la tineret. Teatru: Polonius-"Hamlet", Oronte-”Mizantropul", Corifeu -"Antigona", Senecus- ”Caligula”; Cloșca -"Procesul lui Horia", Serebreakov-"Unchiul Vanea", Ferapont-"Trei surori”, Muhoiarov -"Oblomov". Filme de referință "Neamul Șoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion,”, "Ultima noapte de dragoste"…Plus serialul matur, fie el ideologizat, oricum inubliabil "Lumini și umbre"…

O viață de om pare a nu cuprinde atâtea lucruri substanțiele! Căci , nea Gimi s-a dus abia la 85 de ani. Mai avea de trăit. Și, mai ales, de jucat. Oricum, omul Besoiu a plecat lipsit de grijile existenței, n-a trăit din pensie. A avut marea șansă ca un om de bine, sibian, fotbalist de notorietate să-l ”înfieze”, să-l îngrijească, răsfețe, cu tandrețe filială, și respect față de valori, până în ultimele clipe. Așa e, când omul e om cu Omul…

Succes în noul rol de Dincolo, nene Gimi…! >>

Personal, mă lupt cu kilogamele, cum ziceam. Nu ies din casă, cum ziceam.Mă restrâng din meniu.

Loviturica din Ianuarie

 – pamflet –

Duminică sera-mi zice soția să mă uit la tv. Ea e cu politicul TV, eu cu fotbalul și cu Mezzo. Ce să vezi! Piața Univ, într-o demonstrație…contra guvernului. În fruntea unei mulțimii… a!?… președintele Johannis. E de PO MI NĂ !!! Păi, asta miroase a lovitură de stat. Dar e atât de naivă , fără pic de vitamine, de hormone, debilă și gălbejită lovitura că nici căt un sughiș nu e, zău! Ea,așa, speriată, neterminată , idioată că-mi vine să râd tot timpul. Presa Binomului (SRI-DNA) nu spune niciun cuvânt despre această flagrantă ilegalitate, despre neconstituționalitatea sa. Totul plănuit amatoristic și imbecil. Laș organizată, în lipsa liderilor Puterii – Dragnea și Premierul erau în SUA.Apoi, o discotecă de rang European a luat foc dar nu a murit nimeni,…alt rateu total! Neterminații! Căci, bănuiam eu ceva, devreme ce în noaptea de vin//sâmb a fost incendiat clubul Bamboo din București din fericire fără victime… mirosea a mișcare ”popoulară ”…

Ce ironie a istoriei! Căci, mă duc cu gândul la 8 august 1870 când s-a declarat Republica de la Ploiești – un complot împotriva ”neamțului” Carol I. Acum e invers. Neamțul de la Cotroceni complotează contra Dragnea Teleormăneanul…

Vino, Nene Iancule că murim de râs acilea, bre!

Domnule, eu cred că Johannis ăsta ori e Amator, ori e Marionetă…Căci, fără a fi mare fan PSD, logica mea e simplă. Dacă suntem într-o democrație; dacă un partid , PSD, a luat puterea ; dacă a făcut-o cu un procent istoric,46%, de ce tu, Președinte de stat,ales pe bune, te mai revolți cu toată prostimea aia manipulantă și manipulabilă ? Când totul fu legal. Constituțional. Curat. Nu s-a furat, s-a câștigat! Da, se poate ca acei răsvrăiți să fie chiar cei ce nu au fost la vot, acum nemulțumiți că au ieșit ”ăilalți” la Putere. Dar, cine pizda mă-ti’ te-a oprit, bă, să votezi? Că, de aici apare strâmbătatea falsă a alegerilor : câștigă cei partea disciplinați, care vin cu strictețe la urne și se revoltă nesimțitul care nici nu a votat…Ce, Țară !

La ce să ne așteptăm acum? Fiindcă, așa numita ”lovitură de stat” – eu i-aș zice ”loviturica din ianuarie” – ambiționaează Puterea, adică PSD-ul, să facă totul pentru a-l demite pe Președinte, . Asta , în loc să se ocupe de problemele țării. Că, Johannis a vrut-o. Și, iar vom vedea un război securisto-securist între trusturile de presă; iar politichiie nedreaptă; iar Otomanu TV, Acoperitul colonel – orator al mormanelor de căcat ,Parpanghelu tv – glas al opoziției, trompeta băsescană cu muștiuc căcniu, va apărea-n Cameră, negru și zgomotos, cu tupeul mare cât o pompă de vidanjă, susținând ”democrația”… Aia, bine plătită pentru un ”ziarist”- colonel prost acoperit, vede-a-l-aș înfășurat de tot în giulgiu… Canalia… Hai, că mă auto-otrăvesc și eu…

 

Jurnal mascat

Vineri, 13 ianuarie

Splendoarea Katiei Buniathișvii

Ascult, Ceaikovski. De fapt, mai mult privesc la frumusețea și gingășia foarte vii ale unei ființe atinsă de pana talentului și a frumuseții. Am definit splendoarea Katiei Buniathișvili, pianista, cu lammè-ul alb străluce, mult și bine decoltată, arătând o piele fină și catifelată ca iarba de munte mulată peste reliefu-i superb. Cu picioarele ascunse, care ”se citesc” de sub manualul pianului… cu expresia-i brunetă senzuală – să nu ne ferim de cuvinte…! – aflată sub bagheta lui Zubin Mehta dirijând un Ceaikovski – Concertul # 1, de zile mari, cu Israel Philarmonic Orchestra…

Sambătă 13 ianuarie

Fleșcăiala Monicăi Niculescu…

Zi înourată parțial, ba ninge, ba nu… am dormit până la 11.30. La prînz finala de v tnis Hobart international Raluca Olaru -Savciuk învingătoare la dublu, nu am văzut am uitat a mă uita. În schimb am vizionat –sunt un pachet de nervi – meciul final dintre Elisa Mertens și Monica Niculescu terminat surprinzător 6-3,6-1.Un meci enervant pentru noi, cu o jucătoare, Monica 29 ani, nr 40, obosită, sfârșită, de care tănăra belgiancă, 21 ani,loc 127 a dispus cum a vrut ea. Neverosimil meci la care cu obidă am scris în dreptul româncei ”maratonistă” cunoscută și dovedită, care la un sfert de oră de meci era terminată, doar ” mămăligă”, inexactă, fără vlagă, fără curaj, depersonalizată ciudat, cu mingi inexacte, date în fileu, cu scurte ratate, cu ieșiri necontrolate la fileu… ca să aflu de la comentator la fine cănd m-am resemnat și eu și antrenorul el ei care probabil șria, că acuză o stare fizică…ce mai fata era pe Stop. ”Cine o mai fi inventat și chestia asta?”, spuse el cu naivitate puerilă…

Schimb pe Fotbal, trec pe la Camp Nou unde Tenerife Las Palmas joacă versus Barcelona. Cu o Baca care începe fără Neymar, Vidal, Iniesta, și mai bine de trei sferturi de meci Rakitici, aplaudat cu drag la intrare… 5-0 scor mare, goluri frumoase, Messi, Suarez 2, Ardat, Vidal. vreu să ies la plimbare cum am făcut-o ieri, așa ca lumea tur mare dar incepe și meciul Villareal- Deportivo. Am cam poerdut vremea. Nimic, 0-0.Ofitica e că Andone Florin a avut o foarfecă splenddă, era golazzo, dacă nu dădea-n bară. Am pierdut două ore pentru o bară, căci numai pentu Florin al nostru m-am uitat la meciul ăsta… Am renunșat la plimbare și mi s-au umflat picioarele cam mult.Record pesonal – am adormit la 4 nu la 5 dimineața după o combinație maximă de Sefativ PC, Valeriană și Melatonină

Voi încerca și cu draperiile trase să intre ziua devreme, că-i așa, ca ieri, mă prinde prânzul în plapumă. Citesc tot la ”Cevengur!: Uimitoare! Cum se zămisește ea Puterea Sovietică din naivitățile norodului, să nu zic ”prostie”. Cum să știe lumea așa ceva.? Se interzice cartea au stabilit culturnicii încă din anii ’20. Personajele lui Platonov pe lângă că sunt ”colorate”, au o prostie de începutul lumii. Adamică… Lucrez și la cartea cu articolele mele muzicale, Doamne cît am mai scris. Am și două obligații celeste. Prefața la poemele lui Carmen Watkins și o alta la cartea dedicată vieții lui Benone Sinulescu.

 

DUMINICA 15 ianuarie.

M-am trezit la 8. Vedeți bă, că se poate?! Ziua lui Eminescu. Ziua Culturii Naționale. Iarăși, o zi răcoroasă, nu musai geroasă, de iarnă plină de soare care m-a tezit de la 8… cu dor de muncă. Îmi transcriu notele din zilele trecute. Gasesc o bombiță pe net, la EVZ biografia lui Coldea, omul care a manevrat o șară ca pe căruța lu ”măsa și a lu tacso”…Coldea http://www.evz.ro/misterele-trecutului-tumultos-al-lui-florian-coldea.html

Jurnal Mascat

Blog Miercuri 11 ianuarie

De ieri-alaltăieri a venit iarna. Cu ”I” mare. Iarna. Cu Majuscule. I A R N A. Cu trei semne de exclamare. Iarna !!!. Îmi place de mor. Mă umple de energie. Devin logoreic. Comunicativ. Aseară cu Lena, că ea e mai puțin beteagă, am curățat mașina-n parcare. Asta m-a făcut să iau și să beau o vodkă rusească. Apoi, am deschis un vin Soare… așa doar, un pahar. Partea tristă e că nu am dormit decât de la ora 22 când am renunțat la mai multe meciuri, dar … la ora 1 m-am trezit. Ca să mai adorm la 6.30. La 10 m-am sculat, am băut o cafea …și m-am culcat, am dormit până la 13. Ce viață, ce ritm! M-am consolat cu faptul că am privit cum ninge. Toată noaptea. E o feerie. Mai ales când nu ai nicio treabă…Biata Lena a plecat la serviciu… Tot ce am făcut noi s-a terminat, s-a acoperit la loc. Dar, a venit nu știu cine cu o sculă mică și a eliberat parcarea,, mi-a curățat și masina care avea un strat de cca un metru pe ea. Să fie de la Primărie? De la unu ce să mai fac? Mă apuc febril de lucru. Scrisoarea pt CLICK doamnei Sanda Țăranu de la TVR crainică o viață…și a dumneaei și a mea. Ba nu, eu le-am mai apucat pe Cleo Stieber prima din tvr emigrată în Germania, vecină și prietenă cu prietena noastră Cristina Tempea-Bunting azi emigrată-n Panama…și pe Ioana Măgură fugită tot în Germania și căsătorită cu Noel Bernard directorul Europei Libere… Lucrez și la lectura articolelor din Flacăra din anii 70 pentru carte, citesc și Platonov – Cevengur de pe o carte scoasă în 90 pe o hârtie gălbejită, obosită cu litere vagi,fără tuș prea mult, e un calvar.Era să zic că bine că am scăpat de asta, dar acum a venit țeapa aia grea cu literele de corp mic pe care le citesc cu lupa… Prețul e totul, neică! Am început să dezleg și cuvinte-ncrucișate și integrame, cică te apără de Alzheimer…

Messi și iar Messi

Am văzut ceva fotbal, cu Barcelona vs Bilbao 3-1, goluri date de cei 3 corifei MNS. Mă bucură că Neymar a dat și el un gol din 11 metri scos tot de el. A spart gheața instaurată taman din octombrie. Messi a adus din nou abia la fine Victoria, care a făcut diferența calificării în Coppa del Re, tot dintr-o lovitură liberă dată genial… Blondul croat Rakitic a fost trimis la joc cu 10 minute înainte de fine… E clar ce vrea managerul de la el – să plece!. Dar, echipa, echipa! nu mai e ce era. Nu mai are siguranța și insolența de altă dată. Nu mai are lejeritatea aia combinativă letală în joc, aș traduce bucuria de a (se) juca. Dat fiind lotul fabulos este clar că greșelile vin de la antrenor. Unul fără viitor… la Barca…Luis Enrique. Mai ales, că totul e punctat de succesele lui Real și ale lui Ronaldo.Ronaldo, un egoist, și arivist căruia îi merge. Messi e subordonat echipei și asta-mi place cel mai mult. Nu are ambițiile alea visceral parvenitiste ale lui Christiano, care-și suge bomboana succesului cu o savoare nefirească, egotistă… repet, de parvenit. Mai țin minte reacția lui de Barbie bosumflată când Zidane l-a scos cu 10 minute mai devreme…Pierdea el încă un gol pentru el… dacă dădea, că atunci era într-o formă penibilă. Neamu prost să deie el gol, el, el și numai el… Îmi plac devotamentul și atașamentul lui Piquet. Păstrând proporțiile în limitele decentului, mi-l evocă pe Dan Coe. Uriașul rapidist, ucis de Securitate în Germania – RFG unde fugise…

Dar, oricum e un perfecționat, e jucător de clasă, ce mama dracu să zic…

1 2 3 29