Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

VIN 11 – VIN 17 nov

Jurnalul acesta 11 – 16 nov îl fac dintr-o memorie îndesată ca ficatul de rață.Foie gras. Plin. Il scriu azi joi 17 și-ncep de joia tecută. Sper să-l termin…

VIN 11 nov

Plec cu Florin la Alba Iulia. Prin Valea Prahovei, DN1.Ultima oară când am fost pe Val Oltului am cam stat blocat, atunci când cu Enache Toma. Sunt primul sosit la festivalul folk ” Ziua de Mâine”. Festivalul de suflet și autoritate Vali Șerban.Legătura lui ombilicală cu folkul.

Hotel Cetate. O băbuță fardată dar neiertată de ridurile comunismului. Cam 210.Nu am frigider, a rămas doar scoarța care-l masca.Pun insulina și apa minerală pe pervazul exterior. Personalul însă super – amabil, săritor, tânăr, nonconform cu oboseala și băbia așezământului și ăn contrast o recepționeră volubilă și extem de frumoasă…

Apropo, am mai fost invitat acum 7-8 ani la acelși festival și nu am ajuns.O pareză vocală…știu că m-am simțit ca un cur pictat abstract în fața lui Vali Șerban, care nici nu m-a crezut, fiindcă l-am testat de câte ori ne-am ”lovit” pe la Calafat.Dovadă, că nici nu m-a mai chemat vreodată. Acum am fost invitat dl presedinte CJ Dumitrel încă de la Zlatna de ast’ vară…Florin a plecat în aceiași noapte după o vizită și o cină frugal stropită cu alb-sec de Aiud, la fam Dobra. Ziua următoare,vineri, m-am dus de urgență la reprezentanța Aiud și am luat zece liti de Ciumbrud, alb –sec. L-am consumat cu dragul de Dinu Olărașu. Nu tot… un litru-două, apoi am mai stat la taclale duminică, cu Tetea.Olărașu m-a invitat chiar ca sâmbătă să apar cu el și să recit două poeme.Am făcut-o cu succes. Am văzut și catastrofa de meci cu Polonia unde unu Lewandovski ne-a cam bătut singur.3-0. Lamentabil, Penibil, Jenant.Nu e de vină antrenorul, un neamț riguros, nici conducerea FRF, ci sistemul serviciilor sufocante care se bagă peste tot, în locurile vizibile fotbal, journalism, tv etc. cu oamenii săi incompetenți și agenții anti-țară.Nu mai vorbesc despre politică și uneltele lui Soros.Bine că magnatul s-a băgat ăn echipa perdantă a lui Madam Clinton… poate scăpăm de el. Să nu ne pară rău și să ne trezim cu comisarul sovietic… Apropo de fotbal, a apărut și Cristi Pustai, era vesel, a făcut egal cu Craiova. Sâmbătă ne-am adunat toți la pizzeria de vizavi, căci la noi era mare botez. O pizza excelentă. De vin nu m-am atins, am eu vinul meu. Dealtfel, nu am stat mult. M-am retras în cameră cu vinul de Ciumbrud. Bun prieten. În ultima seară, duminică, am avut un recital de poezie. M-au primit minunat, cu ecouri la fel. Mă pregătesc pt. 25 nov la recitalul meu ”StancaStancaStancaStan…”.Primul. Nu m-am lipit de nimeni să merg acasă. Tetea mă ducea doar până la Corbeanca… Așa că am chemat salvarea… cu Florin, a venit și Lena trebuia să mergem la Deva, la Geta. Dar… Am bântuit prin Alba să-mi prelungesc rezervele de Ciumbrud și parcă s-a ascuns crama, am renunțat nervos.

Despre festival – parcă am mai spus asta – nu mai scriu, de teama represaliilor și ecourilor. Ultima dată când am scris m-am ales pe Facebook cu un ”Pișa-m-aș pe mormântul tău, George Stanca!” din partea unui grup cultural ce s-a exprimat printr-un zis poet. Nu pot să răspund, am o probleme cu sciatica – nu mă pot apleca așa de jos…

JOI 17 NOV. Am adormit la 22, m-am trezit la 00.20. Am intrat pe net și am aflat că a murit Didi Prodan. Incredibil, la 44 de ani. Despre asta să scriu, e aproape de mine, nu despre alegerile din SUA. Astea, the election, țin de o fatalitate străină de mine. Ce treabă am eu cu ei ? Adică, dacă mâine mă tezesc, ca la Praga ’68, cu tancurile sovietice la geam, ce pot eu să fac?

Moartea lui Prodan, m-a dezolat, m-a paralizat. Ea a fost la convergența unor necazuri mari. Infarct. De aici s-a iscat o campanile furibundă împotriva actualei conduceri a FRF coroborată și cu rezultatul meciului, înfrângerii,0-3, cu Polonia. Din nou Hagi a șinut o conferință de presă, memorabilă, asta luni. Dar, miercuri seară m-a sunat Florin suferind auzibil să-mi spună că e ”grav bolnav”. S-a dus confortul deplasăriilor mele… Așa nu am mai plecat joi,. Iar vineri am luat spre Slatina un microbuz de linie. Aici, la transportul în comun se dă diagnosticul de țară. Pute, domnule, pute! Lume nespălată. Le pute gura…halena mioritică. Hainele, bagajele nespălate. Nu mă luați ca pe un aristocrat parvenit, da’, vă rog spălați-vă bine, parfunați-vă fie și cu un parfum mai prost și apoi trambalați-vă măcar o oră cu ”rata”. Puteți lesne sesiza diferența. Apoi, o firoscoasă, bine îmbrăcată, 20-22 ani cca, chiar parfumată, cu sindromul e-comunicării, afundată pe două locuri în banca ei, cu 2 rânduri mai în fața mea, ca într-un ritual a vorbit cu mici pause de somn, până la Albota-Argeș. Unde, altă nenorocire.Erau niște closete de nici budă sau privată nu le puteai numi. Cu toată toamna, aici muștele supreviețuiau vesele, ferice într-un Eden al lor. Iar mirosul… Diseuza mea olteană, avea un debit și o viteză ce-ar fi umilit-o pe Stela Popescu și ea veloce verbal în acel scheci cu ”Ava-Eva – Iva-Iva, Eva, Ava…”. Îmi venea s-o omor …așa se nasc crimele spontane…doamnelor și domnilor. În spatele meu o țață din Craiova a găsit spectatorul pentru showul ei steril – o tipă mai prostuță cu un copil mic. Coana mare, o negustoreasă măruntă care avea ceva marfă asupra-i – șosete, chiloți – nu a tăcut o secundă. Se lăuda cum a făcut ea avere….că de aia merge proasta cu rata, nu cu autoturismul personal. M-a agresat tot drumul. ȘI; uuraaaaa am ajuns la Slatina ! Mă aștepta Dtru Mitică Sârghie directorul ziarului local ”Linia întâi”. Am lansat cartea ”Fata doctorului Amvrozie”, roman psihologic de Demetrie Iordana. Îngrijită de Mitică. Scrisă de un fost deținut politic legionar, care nu se ”reeducase” la pușcăriile comuniste, călcat cu mașina de Secu dimineața la 6, pe o trecere de pietoni când venea acasă cu laptele copiilor. Câte mârșăvii, crime, delațiuni, trădări se trec, Doamne, cu vederea sau doar se consemnează…cu cine știe ce prilej literar! În discursul meu am afirmat că o acțiune amplă de redescoperire, sau descoperire, redare a operei unor autori ”politici”, ar putea bulversa scara de valori literare de la noi…Apoi a urmat la hotel, un separe, o serată elevată. Muzică bună cu cîșiva profesori, și directorul Școlii de muzică din Slatina. a afirmat că s-a descoperit originea rromă a lui Chaplin…In plus, am ascultat uimit o soprană excepțională, cu niște acute incredibile. Am plecat vineri pe la prânz condus de Dagoș, fiul lui Mitică, băiat de nădejde. Compoziția pasagerilor a fost mai omenoasă. Erau câțiva inși care trebuiau să prindă avionul de Londra, deci fericiți utilizatori sau descoperitori ai spray –ului. M-a preluat direct Tic, care mi-a relevant în studio, repertoriul său pentru vineri, la recitalul meu…

Între timp m-a sunat Sergiu Cioiu artistul cântărețul pop – ciudat, deosebit, altfel – cu un repertoriu pop-cultural, apropiat lui Mandy – venit din Canada în vizită. Și, să editeze o antologie ”Vântule, vânt nebun!” succesul scris de Mandy. Eeheeeeeeyyy!

Trebuia să ne vedem luni 21 nov, dar o criză de hipoglicemie plus ceva nervi familiari și paternali, m-au stopat.

Finele ăsta de săptămână spotivă m-a bucurat.Ronaldo, după ce a negociat noul contract cu Real Madrid, a pierdut brusc apatia ce-o avea. Acum, a dat trei goluri. Redivivus. Djokovic, alt apatic a bătut semifinal cu chinuri mari pe muntenegreanul-canadez Raonici. E-n finala cu Murray unde nu-l văd bine pe Nole…și așa a fost diminică seara.M-am cam întristat. Am scris o scrisoare lui Nole. E clar obosit, hârșit. Dar, la anu’ ce-o veni…?

Căci vorba Lăpușneanului : ”De mă voi scula, pre mulți voi popi!”

Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

MIRCURI 9 nov

M-am trezit în toane bune deși ieri seara am cam abuzat de un vin bun, beut la americanul din Chicago L. S. în apartamentul lui aflat la câteva blocuri de mine. Discuții drăguțe la care s-au adăugat doamna sa și fiul, pe Skype. Alegerile din SUA. Doamna cu Madama, numită criminală de fiul lor, 25 de ani, care ține cu Ăla…Amuzant.Eu, unul, conservator – nu în sens politic American – bătrân, mă simt în pericol dacă iese Trump… De ce, habar nu am dar e apanajul vârstei să te temi de schimbări. Uite, dacă Stanca de acum 20 de ani, opozantul ar citi ce scrie cel de azi s-ar cruci, nici măcar nu ar râde, ar plânge. Acum, la noi prefer să iasă… PSD-ul. Sunt mulți oameni pe care-i cunosc, și cogeneri într-un anume fel cu mine… Din PNL ul ”meu” s-a ales praful. Cine-s ăștia ai lu’ Gorghiu, cine e Gorghiu? Făcături. Unde-s Ludovic Orban, Crin, vechii mei amici…sau chiar și Kuki Tăriceanu care are un drum aiurea…? Stabilitatea mi-o ofera acum PSD-ul. Doamne, ce pot să scriu….dar realitatea asta e nu am inventat-o eu.

Pe la 10. dim m-a sunat dl Dumitru Constantin Dulcan autor de filozofie și metafizică – a cărui aniversare fu pe 6 nov 78 de ani – autorul fascinantului volum Inteligența Materiei, să mă întrebe dacă am citi ultima sa carte. Nu. Vreau să ne vedem și să vi-o dăruieasc. Mulțimesc. E o mare onoare. Dealtfel, cu câteva seri mai înainte, poate de ziua dumnealui, m-a sunat Dorel Vișan să mă salute pentru amândoi, erau împreună.Mă gîndesc ce-i leagă pe cei doi uriași? Cred, tocmai, aspirațiile metafizice ale lui Dorel.

Cartea Inteligența materiei pe vrema ailaltă se dădea pe sub mână, era fabulous. Se adresa oricui dar îndeosebi publicului alcela minunat de Tele-enciclopedia,emisiune TV, prezentată cu două voci splendide: Costică Băltăreșu și Fl Pittiș. Acum, sunt posture tv specializate, nene, care trăiesc din asta, nu o emisiune Radio sau TV. Digi Animal World, Historu Channel, Nat Geo, Seria Discovery, Animal Planet și multe altela Unele in care BBC este lider și altele pe același model făcute de alți mari specialiști. Drăguțul domnn.

Joi 10 nov am plecat cu Florin la Alba. Festivalul Ziua de mâine. Membru în juriu, Recital ăn ultima zi, și co recital cu Dinu Oărașu. Afisul e aici…

Vineri 11, sâmbătă 12, dum 13 – festivalul. Nu mai scriu nimic. De câte ori am scris la folk și mi-am expus ideile a ieșit aiurea, nedorit de aiurea. Mi-a făcut scărbă să-l mai și văd pe un anume ”poet”, de fapt un bun textier, versificator că-mi scrie pe Facebook textual: ” Pișa-m-aș p pe mormântul tău George Stanca”…O expresie demnă de un om de cultură.Mă gîndesc să o pun chiar motto la deschiderea prezentului blog. Merită…

afis

Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

Miercuri 9 noiembrie – apendice Am obiceiul să scriu, apoi să mă iau cu treburi. Când revin, s-ar putea să mă repet.Așa că, luați vorbele, nu faptele. mulțam ptr înțelegere

Sfinții Mucenici Mihail și Gavril… M-am trezit în toane bune deși ieri seara am cam abuzat de un vin bun, beut la americanul din Chicago L. S. în apartamentul lui aflat la câteva blocuri de mine. Discuții drăguțe la care s-au adăugat doamna sa și fiul, pe Skype. Alegerile din SUA. Doamna cu Madama, numită criminală de fiul lor, 25 de ani, care ține cu Ăla…Amuzant. Eu, unul, conservator – nu în sens politic American – bătrân, mă simt în pericol dacă iese Trump… De ce, habar nu am, dar e apanajul vârstei să te temi de schimbări. Uite, dacă Stanca de acum 20 de ani, opozantul ar citi ce sceie cel de azi s-ar cruci, nici măcar nu ar râde… ar plânge.Acum, la noi prefer să iasă… PSD-ul. Sunt mulți oameni pe care-i cunosc, și cogeneri într-un anume fel cu mine… Din PNL-ul ”meu” s-a ales praful. Cine-s ăștia ai lu Gorghiu, cine e Gorghiu? Unde-s Ludovic Orban, Crin, vechii mei amici…sau chiar și Kuki Tăriceanu care are un drum aiurea…? Stabilitatea mi-o ofera acum PSD-ul. Doamne, ce pot să scriu….dar realitatea asta e, nu am inventat-o eu.Partidele rămân între literele lor, – PSD, PUNR; PNL, PNȚ – oamenii se schimbă,

Pe la 10 m-a sunat dl Dtru Ctin DULCAN. În ideea de a ne întâlni, dumnealui și cu Dorel Vișan. Un deziderat mai vechi…Căci dorim să ne cunoaștem și ar vrea să-mi dăruiască ultima sa carte, abia aștept…

[ Dumitru Constantin Dulcan (n. 6 noiembrie 1938, Mârghia, Argeș alaltăieri a fost ziua d-lui…!!! ) este un autor de filosofie și metafizică, cunoscut în special pentru lucrarea Inteligența materiei, publicată în România sub o formă cenzurată în perioada comunistă, dar republicată integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989.Autorul este medic militar specialist în neurologie, profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” din București.Cartea sa „Inteligența materiei” a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta”.[1]În această carte, publicată în 1981, autorul încerca să arate că „știința deținea, deja”, dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii.WIKI ]

Păcat că acum, pe 12, programele ne despart…și pe mine și pe Dorel…eu plec în Ardeal el vine la Bucuresti, sau e déjà aici…ceva mai jos…

afis

La ora 13 m-am întâlnit la ”Torna Fratre” – cârciuma de pește unde mă vedeam cu Cornel Patrichi și uneori cu el și Cornelia – acum doar cu fetele: Cornelia Patrichi însoțită de… Gabriela Teodorescu, draga tinereții noastre… de artistă solistă pop. A cântat cu Sincron. Era elevă când, la un spectacol tvr în direct – nu a fost truc – a venit din sală, a urcat pe scenă și a cântat cu ei… Simpatică, directă, cu mult șarm și o carismă irezistibilă. În ‘78 a plecat în Italia căsătorită cu un neamț. Trăiește și acum, e văduvă, tot acolo. E prietenă cu familia Patrichi, inclusiv cea din Italia, a lui Alexandru. Acum e-n vizită, stă la Cornelia. Cine o mai ține minte, vorba ei ?

L-am sunat pe Tic să ne vedem. M-a dus în Piața Lahovary să văd locul, nu și locanta, mi-a fost lene să cobor din jeep, și apoi mi-a arătat//cadorisit afișul cu Spectacolul ”StanaStancStancaStanca… recital de poezie, întrerupt de suntele unor folkiști…Dinu Olărașu și Puiu Ivanițchi,aripa sighișorană plus bucarestanul Tic Petroșel. Afișul nu prea e nu are cine să mi-l trimită… altă dată…Gata azi joi 10 e aci…

Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

Marți 8 noiembrie

Sfinții Mucenici Mihail și Gavril… M-am trezit în toane bune deși ieri seara am cam abuzat de un vin bun, beut la americanul din Chicago L. S. în apartamentul lui aflat la câteva blocuri de mine. Discuții drăguțe la care s-au adăugat doamna sa și fiul, pe Skype. Alegerile din SUA. Doamna cu Madama , numită criminală de fiul lor, 25 de ani, care ține cu Ăla…Amuzant. Eu, unul, conservator – nu în sens politic American – bătrân, mă simt în pericol dacă iese Trump… De ce , habar nu am , dar e apanajul vârstei să te temi de schimbări. Uite, dacă Stanca de acum 20 de ani, opozantul ar citi ce sceie cel de azi s-ar cruci, nici măcar nu ar râde… ar plânge.Acum, la noi prefer să iasă… PSD-ul. Sunt mulți oameni pe care-i cunosc, și cogeneri într-un anume fel cu mine… Din PNL-ul ”meu” s-a ales praful. Cine-s ăștia ai lu Gorghiu, cine e Gorghiu? Unde-s Ludovic Orban, Crin , vechii mei amici…sau chiar și Kuki Tăriceanu care are un drum aiurea…? Stabilitatea mi-o ofera acum PSD-ul. Doamne, ce pot să scriu….dar realitatea asta e, nu am inventat-o eu.Partidele rămân ăntre literele lor, – PSD, PUNR; PNL, PNȚ – oamenii se schimbă ,

Pe la 10 m-a sunat dl Dtru Ctin DULCAN. În ideea de a ne întâlni, dumnealui și cu Dorel Vișan. Un deziderat mai vechi…Căci dorim să ne cunoaștem și ar vrea să-mi dăruiască ultima sa carte, abia aștept…

[ Dumitru Constantin Dulcan (n. 6 noiembrie 1938, Mârghia, Argeș alaltăieri a fost ziua d-lui…!!! ) este un autor de filosofie și metafizică, cunoscut în special pentru lucrarea Inteligența materiei, publicată în România sub o formă cenzurată în perioada comunistă, dar republicată integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989.Autorul este medic militar specialist în neurologie, profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” din București.Cartea sa „Inteligența materiei” a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta”.[1]În această carte, publicată în 1981, autorul încerca să arate că „știința deținea, deja”, dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii.WIKI ]

Păcat că acum, pe 12, programele ne despart…și pe mine și pe Dorel…eu plec în Ardeal el vine la Bucuresti , sau e déjà aici…

 

La ora 13 m-am întâlnit la ”Torna Fratre” – cârciuma de pește unde mă vedeam cu Cornel Patrichi și uneori cu el și Cornelia – acum doar cu fetele: Cornelia Patrichi însoțită de… Gabriela Teodorescu, draga tinereții noastre… de artistă solistă pop. A cântat cu Sincron . Era elevă când, la un spectacol tvr în direct – nu a fost truc – a venit din sală, a urcat pe scenă și a cântat cu ei… Simpatică, directă, cu mult șarm și o carismă irezistibilă. În ‘78 a plecat în Italia căsătorită cu un neamț. Trăiește și acum , e văduvă, tot acolo. E prietenă cu familia Patrichi, inclusiv cea din Italia, a lui Alexandru . Acum e-n vizită, stă la Cornelia. Cine o mai ține minte, vorba ei ?

L-am sunat pe Tic să ne vedem. M-a dus în Piața Lahovary să văd locul, nu și locanta, mi-a fost lene să cobor din jeep, și apoi mi-a arătat//cadorisit afișul cu Spectacolul ”StanaStancStancaStanca… recital de poezie, întrerupt de suntele unor folkiști…Dinu Olărașu și Puiu Ivanițchi,aripa sighișorană plus bucarestanul Tic Petroșel. Afișul nu prea e nu are cine să mi-l trimită… altă dată

Jurnal Mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

Luni 7 nov

După prânz văd la Mezzo o excentrică operă și-n montare. Jean Philippe Rameau – Les Indes Galantes. Prind chiar scena hedonistă, parnasiană în care toate ”actrițele”,soliste, soliști , cred că balerine, și balerinii lor sunt goi ! Goale. Îi dau pe listă uite-așa să-i fac de râs…

Les Indes galantes, by Jean-Philippe Rameau

Les Talens Lyriques, Choeur de l'Opéra National de Bordeaux, Christophe Rousset (Musical Direction)
Laura Scozzi (Stage Director and Choreography)
Natascha Leguen de Kerneizon (Sets), Jean-Jacques Delmotte (Costumes), Ludovic Bouaud (Lighting), Stéphane Broc (Video)

Amel Brahim Djelloul (Hébé, Fatime, Phani)
Benoît Arnould (Bellone, Alvar)
Eugénie Warnier (Roxane)
Olivera Topalovic (Amour, Zima)
Judith van Wanroij (Emilie, Atalide)
Vittorio Prato (Osman)
Anders Dahlin (Valère, Tacmas, Carlos, Damon)
Nathan Berg (Huascar)
Thomas Dolié (Adario)

Recorded at the Grand-Théâtre de Bordeaux on February 27th, 2014

Un spectacol al tufelor negre din baza treimii mediane a trupului uman și un expozeu al ”bijuteriilor” de artiști//artiste. Cred că filmarea e mai veche, căci toți sunt nerași în zonele erogene, modă déjà depășită… Tufișurile bogate nu se mai poartă. Deranjează. S-a comis anacronismul acesta din decență, or s-au păstrat nerași pe bază de contact? Să vedem asociațiile pudice și morale, religioase care vor protesta, față de acestă încălcare a regulilor tv, căci nu e deloc oră de noapte, e-n plin prânz… Da, dar aici e Artă nu pornografie…

Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

Blog Sâmbătă 5 nov

Jurnal mascat

Abia am găsit azi timp să scriu. O să fac o trecere-n revistă am pus o mască afro fiindcă ascult la căști azi sambată, muzică de pe YouTube cu Sona Jobarteh & Band – Kora Music from West Africa. E o zi însorită cam cum a fost mai toată săptămâna ce s-a scurs mai puțin joi cînd a plouat tot intervalul…

 

Luni 31 oct

după o discuție cu Stan Ungureanu, am ajuns la el la Săbăreni. Spre seară. Un vin bun, atăiat o pasăre de casă căci asta mînânc, pui de Crevedia să mâînânc sinucigașii. Am tot povestit d-ali noaste plus că și el și-a botezat recent prima nepoată. Discuții ”buniciești”!. Adică am vorbit și despre bunăciuni, că deh ne mai dă inima ghes… Din păcate am avut o insomnia atroce, nu mi-am luat pastilele cu mine, am uitat și cititorul de glicemii și mai ales insulin bazală, așa că pe la 8 i-am cerut să plecăm. Până s-au preparat una alta dinte zburătoarele achiziționate, m-a luat somnul așa că plecară pe la 12. Iar zi însorită, am dormit-o futu-i…

 

Marți 1 nov

 

Ziua lui Tomiță Enache; l-am sunat să-l felicit și am ajuns la definitivarea programului de joi. Când vom pleca la Șerbănești VL… Seara meci mare. Cronica: << Manchester City a revenit de la 0-1 si s-a impus cu 3-1 in derbiul zilei din Champions League cu FC Barcelona. In urma acestui rezultat, formatia pregatita de Pep Guardiola a acumulat 7 puncte, aflandu-se la doua lungimi in spatele liderului Grupei C, FC Barcelona. Manchester City – Barcelona 3-1 (Gundogan 39', 74', De Bruyne 51' / Messi 21').>> „Cetățenii” și-au luat revanșa după ce, în tur, pierduseră categoric, scor 4-0. La meciul din tur britanicii au avut ghinionul de a rămâne în 10 oameni din primul mitan. De aia acel nedrept 0-4. Dealtfel, s-a văzut superioritatea lui Guardiola…

 

Miercuri 2 nov

N-am mai nimic de notat. Seara am văzut meciul Legia Varsovia – Real Madrid, 3-3. Meci frumos, spectaculos dar cu miză mică. Ce straniu să vezi pe marele Real, pe exhibiționistul Ronaldo jucând fără aclamații sau fluierături. De vină golanii polonezi înebuniți de votka locală. Auziți, fetelor, să nu mai aibă Cristiano Anti-mătreață cui să facă săritura aia a lui de la gol! Aia cu un mic reverans cu mâinile explodând în lateral și picerili crăcănate, încremenit ca un balerin pederast proaspăt penetrat… ce durere de-a dreptul estetică… Oricum, nu a dat gol, căci în ultima vreme a jucat prost, dacă nu foarte prost, deși aleargă cu disperare după goluri. Abia aștept scandalul din ziua în care Zidane îl va schimba dintr-un meci. Sau – Doamne, feri! – va începe fără el. E aproape…

Cronica din ziare:

<< Real Madrid, detinatoarea trofeului, a terminat la egalitate cu Legia Varsovia, in deplasare, 3-3, miercuri seara, intr-un meci din Liga Campionilor la fotbal, potrivit Agerpres. Real, care castigase cu 5-1 pe ''Santiago Bernabeu'', in tur, a condus cu 2-0 in capitala Poloniei, dupa ce Bale a marcat in primul minut, iar Karim Benzema a inscris in min. 35. Legia a marcat de trei ori la rand, prin Vadis Odjidja-Ofoe (40), Miroslav Radovic (58) si Thibault Moulin (83), fiind aproape de o victorie istorica, dar s-a opus croatul Mateo Kovacic, care a inscris ultimul gol al meciului (85).>>

 

Joi, 3 noiembrie

Zi eminamente de călătorie.

La 9.30 mă trezesc că Toma spune la telefon ”sunt în drum spre tine, am plecat!” Deși vorbisem că o s-a facem la 10.30. Mi-a tăiat tabieturile, care la mine nu-s chiar un moft, mai ales cu medicamentele.Vezi ziua de luni când am plecat la Săbăreni cu sacul gol de insulină… și a tebuit s-o tai acasă. Așa că, mi-am îndeplinit ritualul cu medicamentele dar nu am mâncat. Am luat însă cu mine un plic de salam de curcă. Și, am uitat pe masă pâinea prăjită. Am oprit taman la Cornel. La casa Oltenească. El nu era acolo, doar plecase. De cafea m-am cam ferit fiindcă ieri am băut prea multă, și mai ales tare, și m-a apucat tremuratul, mai ales la mâna stângă, sintom ca la parkinson, Doamne ferește de fapt un temur de mușchi . La Casa oltenească am porit ptrcafeaua lui Tomiță. Cornel , cum spusei nu era dar am stabilit telefonic să-mi lase pentru seară la întoarcere un vin sec, riesling de Drăgășani, din beciul său. Cu mici plase, păcăleli și gafe de orientare, am ajuns la Șerbănești. Casă veche adăugită. Pentru cine mai construiești dom’ Alfred? Pentru viitor, poate vin la mine scriitori să scrie, să se relaxeze. Discuțiile – secrete – cu Alfred Neagu au durat cam 2 ore, apoi a pus la un grătar jmecher care nu miroase, cu convector… – oi fi zis bine? – niște mici. Țuica am dat-o eu. Am băut-o eu. Niciunul din companioni nu poate bea. Betegi… Căci am ieșit pe stradă, m-am adresat în limba română unei gospodine din vecini, care a sunat la o alta, care a venit cu o sticlă de ”pecsi” cu lichidul gri tulburel. De prună? De prună! E cam dulce; e de la prună, noi nu punem zahăr. 15 lei kilu; dă-mi două. Sfertul rămâne la matale, bre, e din partea casii. Mulțumesc, să fie într-un ceas bun!” Am plecat sătui plin de planuri și promisiuni. Greul cade pe mine, scriitorul, și pe Alfred povestitorul. A-nceput să plouă. Ne-am oprit la Cornel. El era acolo, la masă, se respecta ca-n totdeauna. Carne de poc tăiat azi, cu bucăți de grăsime pe ea. Crimă. Colesterol, pentru care merită să ”mori” odată- de mai multe ori…

Afară plouă, plouă. Mohorală de pre-iarnă… meciuri românești. Astra rapidistă pe Național Arena. Pustiu, mohorală ca vremea de afară, stadionul dezolant de gol. Să te sinucizi. Dacă dl Nicolaie nu vrea să ia Rapidul… dar are și d-lui destule pe cap. Meci de uzură urât, inestetic.

Cronica:<<Astra – Plzen 1-1. Antrenorul campioanei României, Marius Șumudică, s-a declarat mulțumit doar pe jumătate cu egalul de pe teren propriu cu Viktoria Plzen, din etapa a patra a Grupei E din Europa League.Denis Alibec a fost menajat joi, din cauza unor probleme la genunchi, iar Șumudică spune că Astra ar fi reușit să câștige contra cehilor, dacă l-ar fi avut pe teren. Îi așteaptă revenirea în următoarea etapă de Liga 1, cu Pandurii."Sunt mulțumit pe jumătate de rezultatul din seara asta. Am întâlnit o echipă robustă, puternică, mult mai puternică decât noi în duelurile unul contra unul. Îmi felicit jucătorii pentru modul în care au abordat această partidă. Îmi pare rău că nu l-am avut pe Alibec, pentru că, dacă l-am fi avut, eu cred că am fi câștigat. Nu am avut viteză pe faza de atac. Am preferat să închid jocul în a doua repriză, am trecut de la 3-5-2 la 5-4-1, fiindcă am că am avut probleme pe benzi. Suntem la mâna noastră, nu trebuie să pierdem la Viena, ca să menținem șansele de calificare. Sunt mulțumit că am luat 4 puncte din dubla cu Plzen", a declarat Marius Șumudică, la finalul meciului Astra – Plzen 1-1.>>

"Vom aduce un atacant în locul lui Alibec, Țucudean e prima variantă, dacă rămâne liber de contract. Depinde de șansele noastre la play-off. E o idioțenie că Alibec e accidentat la genunchiul cu probleme. Sper ca duminică să joace cu Pandurii. Dacă Steaua nu mai vrea să-l ia, m-aș bucura. Îi dăm banii înapoi lui Gigi Becali. Dacă nu prindem play-off-ul, îl vindem pe bani mai mulți decât ne-a dat Steaua", a mai spus antrenorul campioanei României.

Meci neatrăgător dar pozitiv ca vedere românească.

Stai că vine meciul Steaua cu Marea echipă elvețiană, lider al seriei a 2-a, liga 2, divizia B… FC Zurich. Mamăăăăă, ferea! Prima clasată a României.! Jenant! Penibil! Ce meci de coșmar, ce amatorisme la noi, ce analfabetisme, ce rușine să te țină-n șah liderul unei serii de ligă inferioară din Elveția.Cronica:

Europa LeagueFC Zurich – Steaua 0-0/ Steaua ramane pe ultimul loc in grupă de Diana Ene HotNews.ro Joi, 3 noiembrie 2016, 21:11 <<Dupa 1-1 in meciul tur, Steaua nu a reusit sa se impuna nici de aceasta data in fata lui FC Zurich, formatie din liga secunda a Elvetiei. Echipa lui Laurentiu Reghecampf a incheiat la egalitate confruntarea de pe stadionul Letzigrund, scor 0-0. Fara victorie dupa patru meciuri disputate, Steaua ramane pe ultimul loc in Grupa L a Europa League, avand sanse mici la calificarea in urmatoarea faza a competitiei.
Steaua a inceput bine partida de la Zurich, avand si prima sansa de gol a meciului in minutul 11. Centrarea lui Adi Popa a ajuns la Golubovic, dar reluarea acestuia cu capul a trecut pe langa poarta elvetienilor. FC Zurich a fost aproape sa marcheze 11 minute mai tarziu, insa sutul lui Rodriguez nu a prins spatiul portii lui Nita.
Replica Stelei a venit la un minut distanta, De Amorim, aflat singur cu portarul advers, a trimis mult peste poarta dintr-o pozitie foarte buna. In minutul 37, Moke a ratat si el o ocazie importanta, sutul sau de la marginea careului fiind retinut de portarul Vanins. In finalul primei reprize, Cavusevic (40') a profitat de erorile din defensiva ros-albastrilor si a sutat puternic din interiorul careului. Parada lui Nita a facut ca tabela sa ramana neschimbata.
Dupa pauza, Adi Popa (49') putea deschide scorul, dupa ce a blocat o degajare a portarului gazdelor. Vanins si-a reparat greseala si a reusit sa prinda mingea care se indrepta spre poarta. In minutul 83, acelasi Popa, servit excelent de De Amorim, a trimis in plasa laterala. Finalul meciului a fost dominat de elvetieni, insa Niță a intervenit salvator la ocaziile lui Kone (85') si Rodriguez (89'). In cealalalt meci al grupei, Osmanlispor s-a impus pe terenul spaniolilor de la Villarreal, scor 2-1. Raul Rusescu a marcat golul victoriei in minutul 75. >>

În trei vorbe…: RU ȘI Ne!

VINERI 4 noiembrie

Acasă, în casă, timp relativ frumos, două ieșiri la plimbare pe jos prin marele bulevard. La Mezzo Don Giovanni, altă variantă, clasică. Parcă mi-a trecut amuzamentul de a vedea opera transpuse la sec XX-XXI cu actorii în scou și blugi. Vreau decorul de epocă, ne invedeazăcotidianul, e prea mult… Dar, desigur o montare de eopcă e costisitoare…

IAR, MEZZO : Nebunìi cu Barbara Hannigan

Mai bine mă uit pe Mezzo la blonda nebună sexy Barbara Hannigan, canadeză, (zici “poloneză” nu poloniană, olandeză nu olandiană). Iconoclastă de-a dreptul, actriță de talent deși de meserie muziciană, soprană și dirijoare. Ea iese din toate tiparele. Cântă tot felul de “ușcheli” (în argou, cântece ușchite…neconforme n.m.) ciudățenii noi ca formă de artă, șocante, anti-muzicale…aparent. Îi vine de minune compozitorul György Ligeti cu opera sa Le Grand Macabre. [György Sándor Ligeti fișa – compozitor evreu, de naționalitate maghiar și apoi austriac, originar din Transilvania, România. A trăit și activat în Ungaria, Germania și Austria. Wikipedia: Născut: 28 mai 1923, Târnăveni; Decedat: 12 iunie 2006, Viena, Austria; Cărți: Etudes Pour Piano (1995-2001), mai multe; Părinţi: Ilona Somogyi, Sándor Auer; Soții: Vera Ligeti (căs. 1957–2006), Brigitte Low (căs. 1949–1952)]. Îndeobște, Barbara e pe Mezzo cu dirijorul englez sir Simon Rattle. Un ins scund, blond albit, cu părul inele – coafură afro anii 70. Ea cântă, interpretează mai bine spus, “aria” șefului de poliție Gepopo din opera absurdă a lui Ligeti. Îmbrăcată-n școlăriță nebună și hormonală … ”dressed in the schoolgirl pigtails and micro-skirt beloved of certain top-shelf magazines… codițe, cu fundițe, minijup înflorat de o scurtime pe care n-o poți numi lungime… un mini-jupe exagerat cu vedere dorsală la poponeț, cămășuță albă și o cravată strâmbă descheiată la gât, ciorapi albi 3/4 , pantofi cu toc înalt .Temperamentală. Total, care dă o fetiță sexy de o nebunie ce te face să-i uiți cântecul aiurit. Care numai cântec nu e: o serie de țipete, onomatopee, scălămbăite, pe care din cauza bulănelelor suple, apetisante și provocatoare nici că le iei în seamă… Mi s-a întâmplat ceva similar cu amica mea, regretata Ica Zăman îmblânzitoarea de șerpi, care avea un număr special la care m-a invitat. La final, m-a întrebat dacă mi-a plăcut ce a făcut cu șarpele. Nu l-am văzut, zic, din cauza ținutei tale super-sexy. Era așa de ”bună” că abia la sfârșitul numărului am observant pitonul … Cred că am cam îmbătrânit devreme ce acum , în cazul Barbarei, am mai perceput nițel și melodia…

BREF Barbara Hannigan e o artistă total particulară, o voce extraordinar de elastică, tipă imaginativă, la care nici temperamentul, nici sex-appealul nu trebuiesc neglijate…Dacă îi apreciezi,  amice, numai sex-appealul, nu și calitățile muzical-artistice, însemnă că ești obsedat. Sau membru în partidul onanist, care se joacă cu membrul…

Sâmbătă 5 octombrie

La 13am fost la Ant Stars rugat de amicul DD să particip la o emisiune. Una dintre teme – misterele Bibliei. Chivotul Legii și Behemot. Luat prin surprindere m-am descurcat. Căci despre al doilea nu am știut că ar fi ceva mostruos ți m-am rezumat la Behemot din ”Maestrul și Margareta” lui Bulgakov, ukrainianul, am subliniat, nu rusul care merită și azi Premiul Nobel…

 

Jurnal Mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

BLOG Duminică 30 octombrie

Un an de la nenorocirea de la Colectiv. Nu pot scrie ca un om normal despre acest eveniment. In plus primele vorbe pe care le-am auzit, la 11 când m-am trezit sunt:”a fost cutremur în Italia 7,1”… Am reușit să scriu un text despre Adi Despot supraviețuitor. Atât. Stop. Subiectul mă tulbură atât de mult de parcă am avut pe cineva din familie. Nu am avut. Dar, se putea. Nu am avut, dar l-am dobândit prin alianță –Adrian Rugină. Trist..

Cibulkova în duminica Dominikăi…

sau Sărmăluța atomică

Am văzut apoi finala de la tenis, Turneul Campioanelor – Singapore: Angelicque Kerber- Dominika Cibulkova. Dominika m-a uimit încă de la meciul cu o Simona Halep lovită la picior când am prezis că nu o va bate nimeni în acest turneu. Parcă era drogată; parcă era copilul mic scăpat la borcanul cu cicolată, plină de o incredibilă energie. Zici că era nebună, nu stătea o clipă toți mușchii ei lucrau într-o veselie. Când te droghezi, vine momentul căderii, la ea nimic, deci era o stare normală, indusă de psihic. Da, e o nuanță între psihic și moral. Ea le-a avut pe ambele. Mă uitam la Angelique cu moralul la pământ nu avea nicio șansă. Deși Cibulkova a vut două mingi de meci pe care de emoție le-a pierdut, ca apoi să vină și norocul, același ca la ultimul meci. Să câștige cu o minge care din fileu a sărit în Victorie… La ultima pauză de odihnă, însă, camerele de luat vederi erau numai pe picioarele ei. Care se mișcau tot timpul, nu stăteau, consumau enegie, țopăiau nonstop dădeau din labe… Temperament de Taur am zis și am mers la wikipedia. Da, e cu o zi inaintea mea, pe 6 mai! Nu știam eu de unde știu stilul, și chiar mă oftic că nu mi-am dat seama din meciul cu Simona. Da, dar atunci eram implicat, țineam cu a noastră. Acum am fost net de partea ei. Un bulgăre de energie, statuia electricității vivantă, repet adâncesc: energie de copil la câteva luni. Care dă din mâini și picioare cu o viteză incrediblilă. Mișcări pe care dacă le-ar putea face un ins matur ar crăpa pe loc. Să fie și alte surse nechimice de energie așa de puternice, mai mari decât cele naturale, genetice, dotate de Dumnezeu? Nu cred, dar ceva există. Sărmăluța atomică. Bulgăr de energie. Aveam eu un poem, dar de dragoste

<< Bulgăr de energie

… și ai venit bulgăr de energie, dantură albă de muzeu, zâmbet de actor mare, larg frumos, sincer, imaculat ca zăpezile de altă dat’.

populezi o singurătate. două singurătăți. un deșert de alienări. orizonturi de însingurări.

prietenia unde este. amiciția, ce este aceea. singurătatea: regina comunicării interumane, interminerale, intervegetale.

dacă ai un câine nu ești singur. dacă ai o pisică nu ești singur. un papagal: ai cu cine vorbi. el e captiv în colivie. tu în singurătate. lagărul necomunicării.

dacă ai o pepită nu ești singur. ai un briliant, un abatjour, o camee, o claie cu fân, un hectar de luciu de apă, o stea a ta, o meteorită dragă. nu ești singur!

și ai venit bulgăr de energie! ochi luminoși, vorbe calde, îți frigeau vorbele ca mâinile, vorba-ți ardea ca miezul de soare.

și aici se mai pune o sobă, un fier de călcat, aici la ecuator, la polul caniculei, la cădura emanată. soba de teracotă. inima lui Danko. Prometeu dezlănțuit contra frigului absolut. aurora boreală ca un incendiu de zmoală.

câtă căldură, ce arșiță de sentimente comprimate-n calorii. pastile concentrate. prafuri de calorii. hapuri de luat la dureri de capuri.

când singurătatea te îndoaie de cocoașă. de creier. de epithalamus. te apasă. te strivește. greutate imensă. cer plumburiu cu plumb în viscere. quintale de grâu apăsând capul tău. mușchii cedând. nervii cedând. totul urlând de singurătate.

 singurătatea lui Crusoe. marinarul în cart de noapte sub cerul de smoală. grănicerul și vântul din tufe. sentinela de la porțile de fier ale timpului pierdut.

 singurătatea rătăcitului în cala transatlanticului. printre baloți de bumbac. fără aer. claustrofob și orb. rob al oxigenului.

 singurătatea pierdutului prin stepa viscolită. naufragiații lui Aivazovski disperați abandonați de Pronie în furtună. noaptea. atârnați de catargul încă plutind. înfășurați în zdrențe din pânza velei sfâșiată de vânt. singurătatea ghiocelului pierdut în albul zăpezilor de primăvară. zăpezile care-și curg ultima lacrimă de dinaintea morții.

totul e singurătate. petalele unei corole de flori. biela-manivela. literele cuvântului “s i n g u r ă t a t e”. în singurate ca insulele unui arhipelag. insula din insulele unui arhipelag, este singurătatea.

singurătatea fulgului de zăpadă. care cade deodată cu miliarde de frați. și este tot singur. viscolul e ca o ploie de sini. în sinea lor fulgii sunt solidari. în aer plutesc aleator. fără Dumnezeu. fără far. fără un Soare. plutesc. în imponderabilul sinei sinelor. a fulgilor albi și plini de lacrimi. de atâta singurătate.

sigurătatea insulei dintr-un arhipelag. privind de sus sunt insule-mpreună. Niște insule pe apă. în ochii ei, din interior, insula pe ea însăși văzută, tot singură se chiamă că este.

Smulge un pumn de apă din mare, las-o să se scurgă la loc. cade în picături, e personalizată. fiecare bucățică de apă are sinele ei. e picătură. căzută în mare, picătura moare.

dispare.

e-n mare

 este mare. singură era mare. era. în mare este nimic. și totul: picătura nu mai este picătura. e marea.

…și ai apărut tu. bulgăr de energie: palmele calde cu care îmi mângâiai privirea. ochii, pleoapele și imginația. totul roia în jur. erau glume. erau alcooluri. era fum. era vuiet. noi nu vedeam nimic. doar cum ni se risipește singurătatea.

eu sunt tu însăți. tu ești eu însumi. ne suntem unul celuilalt

 nu mai sunt singur. nu mai ești singură.

 suntem Unu:

 Înșinele Nostru Trist. >>

…Poemul nu are legătură cu Cibulkova, ci cu energia, apropo. Fata asta micuță de 1,60 m are, am observat, și un sex-appeal formidabil. Se vede clar și nu e. E-n aerul ce-i mângâie trupul, în aura ei… Analizată fizic, la rece, nu dă nimic. Per total ”în viu” e ceva formidabil. E prototipul Taurului feminin. Cu toată blonzimea ei, a tenului alb, ce induce un temperament molcom, slovacă, neam de beutori de bere, temperament blegos, Dominika a fost ca și cu Simona, de o vivacitate ieșită din comun. Un nor energetic imbatabil, neliniștit precum cerul de furtună, schimbător, nesigur dar învingător. Am luat și eu din temperamentul ei o bucățică, fiindcă de mult nu m-am mai entuziastmat așa. De mult nu m-am mai surexcitat în fața unei frumuseți estetice de sorginte cvasi-sexuată – aiurea, e un fel de a zice, că eu tot… – deghizată într-o formă sportivă. Un mic David biblic care a răpus Numărul Unu în lume, pe angelica…Goliata… Kerber. Elogiu temperamentului care naște senzualitatea…

Jurnal Mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

Miercuri 26 octombrie

Aseară, cînd continuam să savurez un vin roșu, după agapa doctorală la care am fost, – ” nu-mi da primul pahar că-l vreau și pe-al 10-lea!” – a sunat domnul Tudor Gheorghe, care marțial și ușooor miștocar luându-mă cu ”domnule” m-a invitat la ”Toamna” lui de astă seară. Sala Palatului. Plină-ochi cu lume, scandal afară, ca la noi. Rândul 7 din sect A, era plin de scriitori. DR Popescu cu care m-am întâlnit în hol și l-am felicitat de Sf. Dumitru – da, e azi!, Eugen Simion, fostul Președinte al acadmiei Române – Alex Ștefănescu cu Domnița sa, nelipsit la concertele lui Tudor, ND Fruntelată cu soția, Iulian Neacșu. Dimineața când i-am spus fiicei mele să meargă și ea a spus, nu, că plânge tot timpul, e depresiv. Și nu el a fost, ci eu. Depresiv. Nu am plâns propriu zis ci mi-au curs lacrimile-n continuu. Am lăcrimat. Vorba lui R Cosașu, adesea nu plângem noi ci nevroza noastră. La mine e un melanj: prima cauză e sensibilitatea – fie și …poetică – a ființei mele. (Iată, sună ca un titlu din Kundera… ). A doua numai faptul că aud totul live, o orchestră simfonică întreagă – cea a Radioului, dirijată de Marius Hristescu, plus corul Madrigal condus de Anna Ungureanu – cum să nu lăcrimezi, cum să nu te furnice melancolic și să-ți dea impulsuri melalcoolice? Apoi vă înștiințez că afară ploua, ploua. Pe scurt, amintirile mele cu solistul din vremea când am lucrat la Flacăra – faptul că atunci pe scenă mă chema să –i fac vocea a 2-a la ”Măi, pretine io și tu!”, da mă fraiere, da fetelor, am cântat, nu odată, pe scenă cu Tudor Gheorghe. Cu sala plină. Am și poze…Cu Marele Tudor! Cum să nu te podidească, năpădească lacrimile? Voi puteți să credeți așa ceva, că mie începe să mi se pară niște viziuni, acolo. Bei ceva bun, visezi ceva frumos…Tudor e ceva cum s-o spun?, nu mai e om. Tudor e cântec, e poem, e cultură, expresie românească. E mit. El începe să nu mai fie om. E înger, arhanghel, heruvim și seraphim. E zeu. E simbol. Mă mir că ne mai bagă-n seamă cu prostiile noastre anti-naționale, anti-folclorice, anti-românești pe drepte spuse… Că îl mai interesează oare ce fac cei ce vor urma cu tezaurul, cu doina, balada? Vor rămâne obiecte de studio la istorie? Când unul ca mine, Muritor George pe când era viu, a plâns ascultându-le, și citindu-le de la Eminescu, Goga, Coșbuc, Minulescu, Topârceanu, Labiș, Vieru. Și de la oltenii lui și ai mei Macedonschi, Arghezi, Sorescu, Păunescu, Țărnea? Solistul l-a remarcat și pe vrăjitorul de imagini tv, era ziua lui, Ticu Alexe, vechiul meu prieten, coleg și fostul cameraman al președintelui Constantinescu.

PS. La concertul aniversar de 15 ani de la ”simfonizarea muzicii lui Tudor Gheorghe”, artistul a mai avut un jubileu. 50 de ani de căsnicie.

Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

Marți 25 octombrie

Un doctorat monden – dr.dr.dr. av. DD Ionașcu

La prânz am asistat la susținerea tezei de doctorat în filologie-etnografie, a avocatului Daniel Dumitru Ionașcu. Un băiat extrem de dotat, orator, absolvent de Teologie și Drept, avocat pledant, vedetă a mai multor televiziuni, unul dintre emulii promițători ai genialei avocat Paula Iacob, dispărută dintre noi nu prea demult…Tema tezei a surprins. ”Nunta la Români…” E al treilea doctorat al lui Daniel: unul în Drept, altul în Teologie cu chiar ÎPS Mitropolitul Ardealului, prezent, Laurențiu Streza care m-a primit cu multă căldură ca pe un vechi cunoscut. Președintele Comisiei criticul literar Ioan Bogdan Lefter a făcut chiar o glumă susținând că avem de-a face cu un ”colecționar de doctorate”…următorul fiind în politică externă îndrumat de prezentul Teodor Meleșcanu. Și nu ultimul… Comisia a cuprins-o și pe fiica amicului meu N. D. Fruntelată Ioana Rucsandra. Indrumător, marele folclorist N. Constantinescu și alții. Spectatori, mai toți, dar nu chiar toți, invitații lui Korpos de la RTV…Mitoșeru cu mama și nevasta, Duban cu scumpa lui soție, av Sarkisian, realizatorul TV Korpos Ioan, dr Teofil Lung, medic chirurg din Cluj și alte fețe cunoscute…

Nu ar fi rea ideea unui eveniment academic monden, dar în limitele bunului simț, ceea ce nu se prea găsește la români. În atari situații, ne lipsește morga, ne lipsește comportamentul academic. Și asta, devreme ce dominantele media la noi nu sunt concertele simfonice, recitalurile vocale sau instrumentale, de cameră sau cenaclurile, simpozioanele, recitalurile de poezie, susținerile doctorale, ci showurile de divertisment, meciurile de fotbal cu dezbateri cu tot, insalubrele și analfabetele bătălii electorale sau nu, oricum politruce. Nu mai vorbim despre limbajul și comportamentul onor parlamentarilor. Un parlamentar- deputat, de pildă în Italia, se numește ”onorevole”…La noi mulți sunt doar niște țațe aggressive. Polemica așa, ca vocabulă, e umilită, ridiculizată de un mahalagism sordid și humoresc. Nu avem de unde primi o educație academică…Păcat…

Adaug la lista invitaților pe Paul Surugiu – Fuego, soția lui Grigore Vieru, doamna Raissa, și fiul poetului; Preasfințitul Episcop Varlaam Ploieșteanul episcop vicar al Patriarhiei, Părintele Cărămizaru, duhovnicul meu, ș a. Amuzant e că eu m-am nimerit cu locul pe lângă Daniel – să-i zicem pe scurt și pe cult, dr DD Ionașcu – așa, că i-am mai sugerat câte ceva în șoaptă,…dar în spate avea un mare grup de soliști de muzică populară – Gh. Turda, Polina Manoilă, Aneta Stan, Steliana Sima, ceea ce m-a făcut să cred că era grupul de ”experți” în nunți, căci toți au cântat la mii de astfel de evenimente…cărora li se mai spunea și ”prispe” după ”scena” pe care o ocupau lăutarii la țară…Nu au lipsit membrii familiei Iacob, dr Anda-fiica cu Nelu soțul ei și el avocat. Și, nici apropiatul dnei Iacob, fostul senator Marius Marinescu cu frumoasa și distinsa lui soție… Nu știu de ce a lipsit surprinzător din grupul lor, Gheorghe Zamfir. Dar, la el te poți aștepta la orice surpriză, o știu pe pielea mea…și nu odată. Orice surpriză, dar mereu justificată și acoperită de argument de ultim ceas…

Agapa s-a petrecut în somptuosul salon de la Palatul Patriarhiei.

Jurnal mascat

White notebook with a spiral and a pen laying on it.

BLOG Luni 24 octombrie

dimineata

Mă trezește un telefon al lui Mitică Sărghie de la Slatina,o invitație literară. Constat că e ora 9.45 și că dorm de la 23.00. Record.Re-echilibrare. Ce e grav – mi-e somn în continuare. Afară mohorît da a crescut frigul. În timp ce-mi beau cafeaua, zic dau pe Mezzo. Incepuse. M-a fascinat. Un grup de femei îmbrăcate într-o mătase grunjoasă lunecoasă, aducând a rochii de seară sau pijamale de lux, mulate, care reflectau orice mișcare a mușchilor de sub ele. Incitant, ecitante aceste multiplicări dinamice. Fascinant. Balet simplu cu chiar cu mișcări puerile bine exploatate, dar de o eficiență fabuloasă. „Giselle ou les mensonges romantique” Nebuna, imaginativa de Maryse Delente e autoarea. Dacă mă tezeam mai devreme aflam mai multe. De-ajuns. Genial. Observ, culmea, că-n arte cea mai revoluționară formă experimentală e, după operă, baletul… Nu uit bufantele alea de tip Fernando Botero ( pictorul care a introdus ”durdulirea” în artă… ”figura dodoloață”) create în balet de Magui Marin  cu a lui ”Grossland"..

1

2

3

4

1 2 3 27