Jurnal mascat

JM Marti 28 iunie

M-am trezit pe la 5.30. Nu știu de ce? M-am trezit cu bucuria-n suflet – una de substanță meschină, devreme ce te bucuri de necazul altcuiva, dar foarte omenească – după Victoria la fotbal a Islandei contra colonialistei și egoistei, brexist-istei Anglia. Mamă, ce-or s-o coste lașitatea și egoismul acestea…care au stricat o construcție comună.

Glicemia 111. Ce să fac la hotel dis-de-dimineață ? O preumblare până pe la 8… Apoi, Mic dejun. Insulina Rapidă. Și după efortul plimbării, somn. Dacă așa-mi e scris? Nu știu ce e, probabil aerul, ăsta mă face să dorm scurt și mult…În reprize. O fi și efortul perpedesismului – uitasem termenul meu inventat tot aici – bun-venit ! – mă face să mă culc maximum pe la 12 noaptea. M-am cam blazat, dar cum e să fii la București în 40 de grade?

Jurnal mascat

JMLuni 27 iunie (continuare)

Zi anostă, leneșă nu am chef de scris și nici nu prea am ce scrie…Încep să devin redundant,în repetitiv și nu vreau. Redundanța rezidă din monotonie iar aceasta dintr-o singurătate metafizică. Una, care e din fericire activă.

Pe măsură ce trece timpul, constat că am prea puțin timp la dispoziție. Metropola cronofagă, prin distanțe fizice și aglomerări, parcă era mai generoasă cu timpul material. Nu-mi pot explica asta. Cu ce pierd timp, aici ? Mănânc în 10 minute.Parcă sub presiune – a cui? – uit să fac Insulina rapidă, că nu mi-a intrat în reflex. Scriu la blog ca și cum m-aș hrăni. Zilnic! Scriu la Click pentru pâinea cea de toate zilele. Ba, când mă concentrez acopăr în două zile o săptămână. Și, în rest, merg pe jos, trebuie să merg pe jos. Să respire adănc, să trag aer în pieptu-mi de aramă, fetelor!, aer de aur… Căci, am spus-o de multe ori,… odată fratele meu întru poezie Liviu Ioan Stoiciu – nu știu dacă e și invers, dar am debutat odată cu el și cu Florin Iaru –, zic, Stoiciu s-a supărat pe mine pentru ce spun acum. Anume că: Detest poza aia romantică a ”pohetului” bolnav de ftizie, înalt și deșirat, cu ochii triști și sinilii, care scuipă sânge în batiste albe, moi, mari și generoase, brodate pe margini cu dulci tandrețuri și cu monograma EI …Vay, măăăy! O desuetudine, o rugină și o contrafacera care, nu știu de ce mă îngrețoșază! Nu vreau să se înțeleagă de aici nimic greșit. Eu nu caut aici decăt o ameliorare. Devreme ce m-am dus la diabetolog și apoi la radiolog și la întrbarea marxist-leninistă ”ce-i de făcut? ”, ambii mi-au spus exact același lucru: mișcare, multă mișcare în aer liber și, mai ales curat. Și eu obsedatul de mișcare vorbesc și de cea a spiritului, a creierului ca organ. Pamfil Șeicaru la 86 de ani, înainte de a muri spunea că el a trata creierul ca pe mușchi. Nu l-a lăsat deloc să lâncezească… Mișcare!

Și, totuși nu am timp, uite, pentru lectură și pentru a mai face literatură! Mi-am luat 11 cărți, una și una Houellebeq, McCullers, 4-patru! cărți despre ISIS și Islam – zicem că rad, pustiesc, pîrjolesc totul cu lecturili și cînd colo nici acum nu am terminat ”Laur” al lui Vodolazkin. Care, hai că mă calmez – mă fascinează. Ins care se joacă efectiv ca un prestidigitator cu istoria și cu credința în Dumezeu; cu martirajul în care niște pui de sfinți, vizionari, cu virtuți de prooroci embrionari sunt tratați de mireni ca ” nebuni întru Hristos ”. Ce, frumos…

De literatură ce să mai vorbesc. Poate jurnalul acesta cănd extim, când mascat să fie de o carte dar asta cred că e treaba nevestei, copiilor… Am materie de trei cărți. Una de versuri ”Poeme secvențiale”, ”Revoluția mamii-mă-sii!”, ”Refugistan”, gara să fie încheiate. Nu am mai scos o carte de la Antologia mare de versuri. Parcă am murit de atunci. Nu am mai scris nici versuri nici povestiri deși mi-am propus pe astea din urmă, le am în cap – de multă multă vreme. Mă simt ca un ratat și un parazit. Da, fetelor ho,că nu am ajuns așa. Doar mă simt… Mă duc la dracu să mă calmez. Mă plimb…

Jurnal mascat

JMBlog Luni 27 iunie

Sâmbată a fost mare sărbătoare aici. Seara la 9, deși a început ploaia lume multă a venit în centrul românesc al satului.Ăn față la, de fapt sub hotelul Bichelhopf. Cei mai mulți în costume poulare de-ale lor. Copii și oameni mari s-au întrecut la dansuri austriece, de fapt carintiene. Pe cei doi versanți opuși, care formează valea, unul împădurit până aproape de vărf lăsînd o coamă rasă de copaci și celălalt de piatră, s-au văzut făclii. Flăcăi în cete au urcat pe ambele creste. Printre ei și colegul de grup al romînilor Peter. Care dealtfel conoară dimineașa la cafea după ce a urcat tot mutele.E clar,ei zic că e sărbătoarea Solstițiului de vară.Nu am aflat exact. La noi sunt Sînzienele.Sau Drăgaica. La fel, cu focul, numai că a noi se face o roată de foc și se dă drumul la vale, am uitat semnificațiile dar se pot găsi. Este sunt eu de părere un amestec de sărbători și creștine – nașterea sf Ioan Botezătorul – dar și pre-creștine legate de Solstițiul de vară…

Documentare Agerpress:

Sânzienele sau Drăgaica

<<La 24 iunie, creștinii sărbătoresc Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. În calendarul popular, această zi este cunoscuta sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica și reprezintă una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite serbări câmpenești prilejuite de solstițiul de vară, care marchează mijlocul verii agrare.

Sărbătoarea este a iubirii și a fertilității și este dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar în cete, de obicei în număr impar, cântă și dansează pe câmpuri în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul, respectiv în noaptea de 23 spre 24 iunie. Potrivit credinței populare, în această noapte, cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze, această sărbătoare fiind a Soarelui, a dragostei, dar și a poftei de viață. De altfel, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar, dar în prezent sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, potrivit crestinortodox.ro.

Denumirea provine, cel mai probabil, de la zeița silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia română, sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului și încă multe altele, în funcție de regiune. >>

Dragaica

Restul pe http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/06/24/sarbatori-si-traditii-populare-sanzienele-sau-dragaica-10-43-23.

Am stat cu grupul de români, ca gazde – până pe la 2 noaptea. Austriecii, mai ales artiștii care au dansat, cîntat și n-au apucat să se distreze s-au împărțit în două tabere. Plus cei ce au venit din munte unde au fost cu făcliile. Tinerii și bătrânni.Și s-ancins o încăierare muzicală și cu strigături, fabuloasă.Păcat că nu am înșeles.Căci nici Miki Godol care țtie limba nu pricepea nimic…Ciudat, tare cidat.Mai ciudat e că NU s-a îmbătat nimeni ! S-au nu s-a văzut, sau dacă da, s-a dus acasă…Am văzut doamne bând mai multă bere decât domnii. Dar și mai grase.., Nu s-a certat nimeni,cu nimeni. Nu au fost bătăi. Asta, comparând cu ce știm noi de la astfel de manifestări din România.

Sănzienele se numesc așa în Ardeal iar Drăgaica în Vechiul Regat…

Mircea Eliade a dat virtuți epice de o profundă magie, evenimentului. Citește ”Noaptea de Sânziene”… un roman mirific, ezoteric, cu misterele și eresurile specifice Maestrului…dar și cu profunzimile șitrimiterile la realitatea lui.Căci aici, scuze că deviez… este vorba și de asasinarea Căpitanului legionar Zelea Codreanu, lucru pe care autorul l-a trăit real în pușcărie.

Jurnal mascat

JMDuminică 26 iunie

Dată fiind prelungirea nopții de Sînziene, căci noi românii fiind gazde, sponsori ai acșiunii am plecat ultimii, m-am trezit pe la 10, am mîncat lapte cu fulgi de porumb și mi-am făcut,cumminte insulin rapidă.Am sts le computer, nu am ieșit decăt după 13 masa de prînz și a doua insulinăș și cănd Dan ITistul nostrum drag, plecat ăntre timp la București, mi-a rezolvat problemele fundamentale cu reperarea Skipe-ului care mă șine aproape de cei dragi.Ăi mulțumesc și pe acestă cale. Iramplasabilitatea și unicitatea sa ca meseriaș mă face uneori șă mă simt mic și neînsemnat. Dar nu eu sunt de vină, nici măcar el, ci evoluția velocissimă a vremurilor… Să n-o mai blangotesc atăta și să admit că la orele 13.00, m-am simțit, nu eu cprpul meu – prea-plin de vechea mea lene metafizică. Adică m-am pregătit să plec pe la unu dar la două am ieșit, am mers agale doar pe traseul Edelweiss-munte-retur – gară – retur-munte -Edelw. Am revenit să văd primul meci al zilei din cele trei plonjând într-un program cronofag, care se va termina pentru Mandea, mâine.

Pe scurt Franţa – Irlanda pe Stade de Lyon. 2-1. Min 2 Pogba face fault în careu. Penalti dat de Rizzoli, italianul. Brady face 1-0. Te trec fiori. În jurul minutului 60 Griezman face singur și parcă simultan 2-1! Cea mai rapidă dublă din ultimii 8 ani, zice presa…Și, francezii par imbatabili și surprinzătoriși letali.Stau la cutie, apoi pe neaștepate scot săgețile otrăvite.Nici că te prinzi… Foarte afectați bieșii și ambițioșii luptători irlandezi…care azi au declarat…

… că vor să se unească cu Irlanda de Nord,adică să iasă din Regatul Unit al Marii Britanii dimpreună cu velșii(galezii) și poate scoții, să rămână Anglia singură pupa-și-ar Brexitul direct în referendum ! C-așa-i place ei să fie.Că-i, că-i mai ortomană și mai capsomană…

 dar și hoțomană…

La meciul doi nu m-a lăsat ploaia să ies, iar la pauza ultimă nu m-a lăsat furtuna. Cultura mea de 6 ore emană două rezultate. Germania- Slovacia 3-0, un scor nedrept dar care arată că nemții se încălzesc progresiv și letal spre coadă. Ungaria – Belgia un umilitor 0-4.Lucru care îmi amintește că am citit mai de mult că Belgia e periculoasă rău. Rezultatul e paralizant pentru năvalnicii urmași ai Hunilor. 4-0 ! Să iei 4 goluri după un șirag de fapte glorioase, la un meci al speranței și la 40 de ani e frustrant rău. De aceea, când echipa Ungariei și-a luat adio de la suporteri în mod civilizat, legenda Gabor Kiraly era la vestiare… Un final nu prea estetic – să-i spun pe nume : nedrept – pentru el… Observ că s-a dat drumu la scoruri mari. Nu-i mai bine de Romania, că a scăpat?! Și de urgie și de Iordnescu…

Dragă Islanda

Dragă Islanda,

Dacă aveam boală pe o țară, și o înjuram ca la ușa Buckinghamului … era Anglia. Tu, draga mea, Islanda, blondina mea, ești răzbunarea Continentului.Tu, o insulă acolo, uitată la marginea geografiei; cu 300 mii suflete, unde m-aș fi ascuns în tinerețe – dacă-mi dădea Secu pașaport… – cu o jună adulterină să nu mă știe nimenea…tu, contra unei insule cât un imperiu colonial, să o umilești cu nesimțire !?

Te iubesc, Islada! Mai am o cumnată, Iolanda, dar ea e moldoveancă… Blondo, frumoaso, voioaso, insistento, dârzo, luptătoareo!

Tu, ai executat pedeapsa pentru perfidul Albion. Răzbunași marele act de trădare a Europei ! Cu cinste și onoare. Cu devoțiune. Golul englezesc din penalty nu fu corect. Căci, Domnu’ a vrut: ai egalat imediat, apoi ai marcat iar. A mai fost un fault similar în minutul 70. Care nu s-a mai dat. Arbitrul sloven a priceput cum bate vântul. A răzbunat și el Europa!

Ce pipote aveți, măi nene ? Cum ați jucat! Spania a murit. Anglia a decedat ! Turcia nici nu fu. Trăiască Islanda ! Ducă-se Anglia, cu anti-europenii ei, în fostele colonii! Eu aș scoate-o și din fotbal. Nu vrea dânsa Brexit? La Dracu ! Ce i-ai chinuit, ‘tu-le Brexitu mamii lor de perverși ! Perfidul Albion.Brexit, Brexit überalles ! Brexit și la fotbal ! La coadă, mă temeam că nu vă pierdeți capul, islandezii tatii. Căci, umărul l-a pus galeria Angliei. Nu ca alții la greu, una-două ”demisia”!

Islanda mea iubită. Tu, un popor de niței locuitori, ai bătut un Împeriu. Că și austro-ungarii se duseră, nu e vremea lor. Închin un pahar de whisky, udând o fleică de somon fumeè, în cinstea matale! Iar salutul vostru cvasi-tribal de la final, bătutul progresiv din palme – voi și pescarii voștri – m-a emoționat la lacrimi. Bine, băusem și niște țuică scoțiană, ca să fiu în context.Adică, în viitorul FOST Regat Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Dacă Anglia s-a dus; dacă Spania s-a dus; dacă Ungaria care ne stă nouă-n coaste, dusu-sa; dacă Croația s-a dus, noi de ce să ne mai plângem, copii ai ploilor mioritice ? Noi am ieșit penibil de onorabil, dar nu dezastruos ca Anglia. Care e tare : a ieșit în 3 zile din toate Europele… Brexit! Adică, siktir !

PS. Când Islanda bate Anglia, nu-i tot ca și Româna cu Albania ? Atunci, de ce și-o fi dat antrenorul englez demisia? Ciudate vietăți …

 

La mulți ani !

Logo_Rapid_BucurestiDragă Rapidule

Sâmbata 25 iunie, este ziua ta. 93 de ani. După toată zvonistica otrăvită sper să nu fie ultimul tău an. Cum ar dori unii, copula-i-am ! Fiindcă nu cred o secundă în pieirea ta. Dumnezeu te veghează, dar și dușmanii care te pândesc. Primul mare inamic al tău este Economia Națională. Dacă e să murim, măcar murim dă gîți cu toții… Nici marele Gigi nu va scăpa, cu toți banii lui… Apropo, o glumă mai amară a Proniei pentru Gigi e aceea că el s-a născut tot pe 25 iunie. Ca tine, Rapidule! La mulți ani și lui, că oameni suntem! Și, el e om. Amuzant e – nu o spun prima oară – acesta e răspunsul Proniei la ziua mea. 7 mai. Prietenii – Țopescu și Duckadam – … știu de ce! Ziua când echipa din Ghencea… mă rog, se știe… Și, acum dacă tot vom fi în prima ligă, vor reîncepe cu și mai mare intensitate, meciurile noastre. Tradiționale. Din păcate, și nu mai știu eu cine a dat primul, pline de ură. Asta pe mine care am apucat și vremurile pașnice, mă ucide. Sper că MM s-a potolit acolo…? De ce ură? E un joc? Urlu-n pustie și io! Dar, fenomenul e universal. Frustrări sociale, rasiale, educaționale, religioase, teritoriale. S-a-nmulțit lumea, e prea plin pământul! Sociologii înșiși nu mai pot explica… Dar, să rămânem la oile noastre. Alea umilite de oile albaneze. Oi mai multe, mândre și cornute …mai bine hrănite. Ca Națională, condusă de ditai generalul cu pai’șpe stele în fotbal, am fost crunt călcați în picioare, pe câmpul de bătaie. Îngenunchiați; puși capră de musulmani ; sodomizași și felaționați … vai de corpu’ nostru… !

 …inapoi de noi. Pericole sunt o mie. Speranțele mele – cu toate vechile animozități – vin spre priceperea unui președinte versat în fotbalul românesc cum e Dinu Gheorghe. Pe care mereu l-am înujrat rapidisticește. Cu…mult respect (!!!) față de valoarea lui reală, ori de câte ori era președinte la alții… Poate că de la el mi s-a tras ideea că noi am putea să fuzionăm cu Astra. Ăsta, ca un vis de-al meu și căndva al dlui Niculae…cu ajutorul lui Dumnezeu. Argumentele le știm … deh, stăncuța mihai viteazu…

La mulți ani, Rapid! Te pup pe suflet; pe memoria tatălui meu Marin; a lui Nea Tinel, Sandu Neagu; a dragului de Nae Manea… Să dăinui,Rapidule ! Să ne trăiască dușmanii, s-ajungă te vadă fericit și peste o sută de ani…

Jurnal mascat

jurnal

Vineri 24 iunie

Zi le fel de splendid, sculat pe la 10. M-a sculat Lena să-mi spună rezultatul referendumului din Anglia Out of Europe! Consecințe grave, Elveția și-a schimbat intenția de a adera, Suedia și Olanda anunță și ele dorința de retragere.și noi ai cui rămînem futu-I pământu măă-si!

Masă, injecție rapidă, lucreez mut mai ales – se vede? – a Blog fiindcă rămân mereu în urmă și nu vreau, vreau să notez totul. M-a sunat și Nina Zahărdulce, avocata. Pe la amiază m-a chemat pe Skype și Beva, am conversant în două rânduri, e dornic bag seama de a vorbi cu românii, în romînește, îi face bine…Nu ies până la ora 17.30, am febră musculară după excesul de ieri, Reapare ceea ce eu numesc acea ”lene metafizică”; rezist, strâng din fese și din cerebel și plec pe traseu…M-am învins !

 

Jurnal mascat

jurnalJoi 23 iunie

Am stat cu Bigu de vorbă ieri pe la miezul nopții. Mi-a recomandat să merg sâmbata sau duminică în centru unde e sărbătoarea Solstițiului. La unu noaptea m-am dedicat lecturii. M-am trezit, totuși, devreme. Va fi o zi fără fotbal, slavă Domnului! Am plecat.Cănd am pornit-o la drum pe aleea spre munte în poiană erau două fete, cea veche, amica mea și cred că sora ei. Lucrau cu furca adunau fânul, căci totul era balotat. Le-am fotografiat rapid nu au prea stat la poză, aveau un ritm nebun. Am întrebat în engleză de ce aici femeile muncesc la câmp? Au început să râdă.

vecina

Am urcat mai adânc pe poteca din pădure, ceva ascensiune. Sau mai precis, am întretăiat vechea pistă de coborâre care cu pantă mare se termina chiar la picioarele hotelului nostru. Am luat-o apoi pe traseul obișnuit, gară,-valea râului- Crucea de la Mallnitz, mi-am făcut cruce și am sărutat Copacii sfinți căci ei au făcut crucea nu din mina omului ci din lucrarea Domnului. Văd că lectura din Vodolazkin îmi dă elanuri creștine. Apoi, oprire la banca mea preferată. Mi-am scos maieul, am făcut plajă cam o oră în timp ce am citit. Apoi, spre centru tot pe mal, pe mal, multe fotografii căci lumina era fabuloasă,chiar dacă le-am ami făcut și alatăieri din cam aceleași puncte, dar lumina e azi teribilă…Am ajuns la minunea aia de parc, am întâlnit două fete – mai mari ca mine, cred – spre 80 de ani; se țineau bine, probabil tot plimbărețe, căci aveau rucsaci în spate. La adăpostul ăla ”tencuit”, placat cu crengi de brad printre care curge apă, mi-au explicat că e pentru astm și bronșite, stai acolo înăuntru. și inspiri, aspiri..

adapost

Ajuns la Bichlhof unde e centrul românesc, dau de o echipă aia simpatică cu maghiarii din Cluj cu care am fost astă-iarnă la Post, cărau un lădoi de bere:plecă acasă, aveau 24 de beri de adio… adiò, mă! Vă pupă tata! Am făcut ceva cumpărături alimentare: ridichia albă și lungă, afine, alune cam atât. Înapoi, pe jos la hotel, familia clujeană pleacă mâine, am băut o bere de adio, totă lumea cântă tristul adio, ce mama dracu? Numai eu rămân. Mai iau o vodkă și mă ia somnul, mă scol pe la 23 și normal, la 3.20 adorm după ce am lucrat epuizant pe computer, tot încurc la dracu memoriile astea de jurnal. Ba, am reactivat vechiul Skype cu ID-ul ”george stanca” și am conversant cu Cristina taman în Panama… Hans mânca … mi-a spus că amica Lenei Mihaela mai dă un doctorat în Spania. Femeia asta exagerează se cam sacrifică pentru bani prea mult, deh…fiecare cu viața lui…

 

Jurnal mascat

jurnal mascat

 

 

 

 

 

Jurnal (final, tot…) mascat  

Seara asta am urmărit cu un ochi pe laptop și altul pe tv cele două partide simultane. Deabia ce făcusem rămășag cu Derek olandezul născut în același an ca mine, că Spania va fi învinsă de Croația. Și, a fost 1-0 pentru spanioli. Meciul a curs liniștit într-un sens spre Croația, dar cu mici accidente… cel mare fu când la 1-0 pentru ei hispanicii au primit un penalty. Bate Sergio Ramos și portarul rămâne pe centru după ce nu știu ce coechipier, Srna i-a șoptit la ureche ceva. Ceva bun ca un ceai de măcieșe cu miere multă și lămâie și-o blodă buzată cu cracii de 2 metri, pare-se. Că a apărat, omu! Și, uite așa spre fine croații fac 2-1, cîștigă grupa și le dă brânci hispanicilor să joace au cu cine e mai rău. Păcat că n-am pariat pe bani.

Ce zice Presa:<< Înainte ca Ramos să execute, Srna i-a transmis portarului un mesaj venit de la Luka Modrici, colegul lui Sergio Ramos de la Real Madrid. Apoi, Busquets i-a văzut pe croați și i-a spus lui Ramos ce s-a întâmplat, înainte de penalty, încercând să-l determine să-și schimbe execuția obișnuită.După meci, Subasici a dezvăluit ce mesaj a primit și cum a fost ajutat la să apere acest penalty."Modrici mi-a trimis un mesaj prin Srna. Mi-a spus să îl aștept pe Ramos și că va trage în dreapta mea. Și asta s-a întâmplat", a spus Subasici după meci. >>

 

Părerologia

Redați fotbalul, fotbaliștilor!

Cronică TV. Mare dezbatere la RealitateaTV despre fotbal. Rareș Bogdan și, în principal, cu Pompiliu Popescu, Dorin Chioțea, și dragul meu, nebunul de Răzvan Boanchiș… Trebuia să intru și eu, dar nu a mai fost loc. Multe, complexe probleme. Pare-se fotbalul rage să moară. Rage, nu trage încă! Oricum, probleme grele, grave. Am înțeles că băieții din conducerea FRF, după spusele lui dr PP, se dau că ar fi susținuți, și nu sunt. Doar lasă impresia, unor raporturi cu niște servicii. Mai ales, zice dr PP, Gabi Bodescu care ar fi simulat, s-a lăudat ostentativși desori că e sunat mereu de cineva din servicii, sau alte structuri ale puterii pentru a impresionași intimida. În schimb, președintele Burleanu, da! ar fi ceva ”copil de trupă” pe la o zonă cazonă…

Să fie sănătoși. Dar, nu era cazul, dragă Boanchiș, să te iei de SNSPA, chiar dacă mai sunt pe acolo și foști ”ștefanghiorghiți”. E o școală serioasă și bine orientată spre științele politice. Nu trebuie acum denigrată, fiindcă nu știu ce legătură are ea cu preșdintele FRF. S-a arătat, apoi, ce bani au ”devalizat”, au cheltuit băieții, cu cine și pe ce?

Incoruptibilii burlești. S-a pus și problema celor 12 – doișpe, nene! – ziariști trompetiști și dubași ai FRF. Cândva, nu de mult,erau cei mai aprigi luptători contra corupției FRF-ului mirceasăndesc. Și, se întreba Rareș, de ce tece presa? Uite de asta cu ăștia! Fiindcă acum, ciurda marilor rozători de chifle, brioșe, kake, cozonac… tort și salarii babane, e acolo. Gabi Safta – auzi, tupeu! – îl moraliza pe Chioțea într-un sms… Plus, alți celebri îngeri ai cinstei; arhangheli ai anti-corupției; heruvimii și serafimii probității din vremea cealaltă … Contestatarii, plătiți acum de Burleanu la greu. Incoruptibilii burlești… Dezastru.

Eu îl felicit pe Rareș pentru inițiativă, dar curând buba va trece; ea se va uita, se va disipa în ale vieții valuri. Nu se va-ntâmpla nimic, decât peste doi ani când vor mai fi alegeri. Dar, poate ne calificăm la Mondiale și se ia maùl cârcotașilor. Așa că, acum ar fi momentul, s-a spus. O nouă revoluție. Iar, Piața Universității templul manipulării naționale, vai! Numai să nu iasă ca și cu ”Guvernul Tehnocrat”… adică de căcat! Cu amatori, carieriști, p-afariști, incompetenți, agenți acoperiți… încă nedecalotați precum colonel Turcescu…

Federația de fotbal trebuie redată fotbaliștilor! Ce proiect minunat lăsase Mircea Sandu la final de mandat. Cu toată meritocrația fotbalului, tot florilegiul puse bine, uniform distribuite. Și, apoi, a apărut diversiunea aia catastrofală, puciul nenorocit cu arestarea// sacrificarea lui Gică Popescu. Ce golănie pentru un simbol al fotbalului, terfelirea unei valori certe, chestie tipic valahă – un ins de carieră internațională, căpitanul Naționalei; căpitanul Barcelonei. Ce biografie admirabilă! Pe care putea să o maculeze numai un căcănar// pe măini murdar, și să o deteste numai un handicapat, ratat, invidios și meschin, cine pizda mă-sii o fi el…

Și cum se adunaseră ele, valorile Fotbalului în jurul lui! Ce serviciu, domnule, a dorit să moară acest proiect splendid ? Despre ce patriotism vorbiți voi, golanilor? Cornel Dinu, și el din mai vechea gardă, a spus că ăștia sunt torționari; securiștii erau patrioți. Țineau cu țara…

Cam așa pare a fi… dar cine a instrumentat asta ar trebui executat/ți pentru crimă de înaltă trădare! Nu șuguiesc acia. Și cine e ăla? Unu, tot de-ai lor… 

1 2 3 22