BLOG JOI 14 iunie

Trăiesc blogosferic numai din restanțe. Nu știu de ce întârzii sau amân mereu momente importante ale  mele pe care apoi le uit. Dacă eram plătit de un ziar și eram obligat poate reușeam să scriu mai mult. Să fi devenit eu mercenar la bătrânețe? Ei, aș! Puturos. Comod…

Uite…, acum nu știu de unde s-o iau. Weekendul trecut am fost cu colegii de Facultate în Delta Dunării. La Crișan, pe Dunărea Veche hotel plutitor Splendid. Drăguț, inedită ipostaza. Culmea, ne-au ocolit  țânțarii sau invers. Căci, de la ora 20 ne baricadam în restaurantul vasului. Unde aveam ce face… mâncam  preparate din pește…Ziua, plecări cu șalupa prin mai toată zona. Sulina, Mila 23 etc. Letea, cu pădurea și  nisipurile ei nebune, cu dunele ei sălbatice. M-am întâlnit și cu generalul C. B. giuleșteanul copilăriei mele, frate întru Lumină Taman pe grindul Letea, în codru…El și frații săi Mitică și … numai amintiri  plăcute… Letea, Delta. Păduri apă și lumină…Peisaje superbe. Dar, din ce în ce mai greu cu mersul pe jos, ca trăsătură generală a întregului grup de septagenari ce suntem plus generalul altu… Dinu Ciobotaru care are ceva mai mult…Apropo, a fost și Pișta Benedict care cu poeziile și cântecelele lui proletcultiste, ne-a amintit de școala primară în care eram călăuziți să facem primii pași spre culmile marxism-leninismului.

Am revenit în București. Am aflat că titlul de Rapid cu  palmares cu tot a fost cumpărat de unul de-al nostru așa că acum ne numim R… A, era să uit, pe Vapor am văzut meciul Simona Halep versus  finala de la Roland Garros. În fine, Simona… Primul turneu de Grand Slem. Am scris apoi asta:

<< Dragă Simona Halep

Ai provocat o  fiestă cât o sărbătoare națională. Aș spune că ieri a fost Primul Întâi Decembrie din anul Centenar!!! Un decembrie cald, frumos și…Garros! Deși, să nu uităm că un eveniment la fel de  mare fu când ai devenit nr UNU mondial și văd că nu-l mai lași… Iar ieri, s-a celebrat un frumos și eroic succes al tău care te-a dus  la câștigarea unui trofeu de Mare Șlem – primul –  la Roland  Garros.  Momente care mă bucură suprem ca român și mă întristează că-n zilele de-acum Ilie  Năstase e la mare ananghie și mai ales înjurat, înjosit de niște nemernici români care-și zic ”jurnaliști”….

 Pe lângă aplauzele primite și neauzite de  la români ai avut deci prilejul să le auzi

pe cele calde, firbinți la fața locului Nu  le-ai auzit pe ale mele. Eram refugiat într-un fund al Deltei. Noroc cu PRO tv,  – mulțam PRO… pe care eram supărat, dar asta-i bașca – care a preluat finala. Eram cu un grup de prieteni;te-au încurajat de era să ne scufundăm cu ditamai hotelul plutitor și să ne eternizăm pe Dunărea Veche…

Simona draga noastră, mi s-a întâmplat ades ca din primele seturi, la un meci al tău, să știu dacă  pierzi sau nu. Când simt că pierzi îmi fac de  lucru la altceva. Acum am intuit că vei câștiga cu tot rezultatul nasol din primul set. Ai tu momentele alea când anunți furtuna; când ”dai drumul la  haită”, după expresia mea. Țipi într-un anume fel, ai niște acute strident-colorate pline de speranță  pentru mine… numai pentru mine, că numai eu știu să citesc în ele… Semnele victoriei, notele  biruinței, cântul tău secret…

Da, ai ajuns la niște acute de ”coloratură” inimaginabilă, percepute doar de cei care vibrează cu tine. Nu cu cei care au mârâit la câți bani ai  luat; la câte turnee de Mare Șlem nu ai jucat; la câte  meciuri ”te-ai dat lovită” și alte mizerii valahe. Că, uite, acum  Serana! Nu s-a fofilat ea oare la  meciul cu Șarapova? Fiecare om are reacțiile lui, slăbiciunile lui. De aia nu e perfect, fiindcă e OM.

Grațioasa mea, știi că adesea îmi vine, spontan, să-ți spun – Nadia? Și, am făcut-o nu odată… Căci, și tu, precum Campionissima, ești copilul nostru fermecat. [A  zice ”Copilu’ Minune” e bagatelizat  pe românește, dus până la un subsol minoritar…].                   

Apoi, tu nu mai ești un copil. Bătăliile psihice ți-au tocit prematur… maturitatea. După mintea-ți încercată de acum ești hiper-matură. Căci, fără concentrarea ta, fără calculele unor mișcări de-o  secundă nu puteai să fii ”pupila” lui Roland Garros, garofița noastră scumpă…

Poate că ieri aș fi scris de pe apă, și mai înflăcărat, mai la cald dar nu aveam mijloacele. De aceea am și pierdut grupajul omagial. Dar sincer, mi-ai paralizat mecanismele de creație. Mi-ai secat cuvintele. Au vestejit metaforele; s-a ofilit inspirația… numai la dogoarea performanței tale…Te  iubesc, Simo! Te pup pe suflet. Sârut mâna și bătăturile victoriei înflorite-n palme! Fata noastră de aur…>>.

Lumea s-a scandalizat de câteva chestii. Prima, faptul că mărlanii, mitocanii, parvenții epocii, cei fără de memorie l-au cam fluierat pe Ilie Năstase. Căruia nici primarul …. de atunci gen. Ion  Dincă, cred și nici chiar Ceaușescu nu i-au oganizat vreo serbare publică. Aici apropos de asta Primăria este și lăudată și criticată. Lăudată fiindcă i-a dat Cezarului ce e al său. Injurată pentru că  dna Primar s-a afișat cu Simona acumulând capital politic. Deși cu o seară înainte la un miting de partid a făcut o baie consistent de mulțime. NU sunt de accord cu fluiericii. Era un moment frumos. Abține-te, bă barbarule. Simo a fost făcută cetățean de onoare al Capitalei într-un minut. ”Jenent moment. Acest al doilea  de remarcat. Nu. Nu ne putem civiliza. Îmi amintesc de Ziua Unirii de laAlba Iulia când premierul român făcea bezele cu proto-pesediștii iar Seniorul Coposu era huiduit copios de aufustanii roșii. De ziua UNIRII, monșer…>>

Miercuri seara a început CM de la Moskova. Partea oficială. Am văzut pe Mezzo spectacolul festiv. Totul, în față la GUM în Piața Roșie…A venit și Țarul Putin a stat cu președintele FIFA și cu șeicul  Arabiei Saudite, pe care l-a ironizat după ”meciul petrolului” 5-0 pentru ruși. 

Vineri nu am văzut nimic, căci a fost zi de bagaje și drum. Am plecat cu Lena la Buzău în echipa  lui Ionuț Pavel. Voi prezenta o parte din Drăgaica suprapusă cu zilele Benone Sinulescu. Seara am fost luat pe sus de Raul Dobrescu fostul pocuror, era ziua lui 65. Am petrecut  la fostul cinema din oraș. Brânzeturi franțuzești de calitate, decență. Era și fiica sa din Qatar…Alături la grădină un  saxofonist de jazz din Ukraina a cântat demențial… Meciul Portugalia – Spania 3-3  l-am ascultat doar la goluri. Când am plecat de la hotel taman se termina meciul Egipt- vs Iran s-a dat gol în  ultima secundă.Incepe dramatismul … specific. Iar eu încep … treaba la Drăgaică-Buzău. Preventiv, am scris și o scrisoare primarului apărută vineri 15 iunie.

<< Dragă Constantin Toma

…Sau, ”dragă domnule primar al orașului Băzău” … și, adaug asta ca să fie identificat andrisantul acestei depeșe. Căci multă lume poate că nu leagă firma care te-a făcut faimos și mai ales sponsor al  unor emisiuni sportive celebre  de la Radio R.A. susținând financiar numeroase deplasări la mari competiții. Ne-am cunoscut apoi la un spectacol  local, festival unde eu eram invitat al vechiului  meu prieten Benone Sinulescu. Cel mai vechi – El Lider Supremo – amic al meu din folclor și un Lider al folclorului muntenesc. Omul care m-a învățat – în plin avânt rockistic – să iubesc, respect  și să prețuiesc ce e al nostru.  Sau, ȘI ce e al nostru. Fără să disprețuiesc ce aparține altora. Nu era cazul, căci snobismul mă trimitea afară, la anglo-americani… Da, de la el, de la ”Nea Beni” cum îi zice puștimea contemporană, ( apoi, și cu Marioara Murărescu) am învățat și descoperit splendorile spirituale identitare ale Neamului.

Ai fost mereu alături de Benone. Și invers. Acum, după ce s-a organizat în Centru cea mai  importantă serbare de ziua lui – anul trecut, 80 de ani – văd că ai puterea să o continui și astăzi și  mâine, mereu…Eu locului i-aș da chiar numele artistului, dar…Apoi, dincolo de relația personală, văd față de Benone, un act suprem de prețuire. Prin unul dintre cei mai mari artiști români… Căruia îi urez viață lungă pe măsura harului dat de Dumnezeu. Alături de Elena lui. Căci, uite!, Pronia a făcut ca unul dintre cei mai iubiți idoli, modele, mituri, legende ale muzicii poporului român să se ivească din plaiuri buzoiene! Să fie Benone din Siriu, un Benone al Neamului. Arăți că știi prețui ceea ce e patrimoniu, primare! Bravo de o mie de ori…!

Domnule primar, avem și o amintire. Acum ceva ani, m-am aflat cu Benone, Alina Sorescu plus  tata, ”Haiducii” ca invitat într-un loc de vis al județului. M-ai băgat, fără să-mi spui scopul, într-un demers care însemna masa noastră de seară: o vânătoare de mistreți. De ce eu?! Vai, de ce eu?! Aș fi refuzat. Sunt purtător de ghinion! ”Coadă în bulan”cum mi-a zis un țigan. Ajunși într-o poiană plină de orătănii, primul foc a fost ratat. De un vânător bun… Au fugit toți porcii. […deși, unii mai sunt și azi la vedere… ]. Apoi, a început o ploaieee, dar ce ploaie!? Ne-am  întors și pe negură și uzi și fără mistreț pe grătar. Am mâncat …biscuiți uscați. Aici mint de dragul poveștii, bre…parcă ce,  bădia Creangă…? Am avut ce mânca și ce bea…și ce bea… și ce bea….Cer scuze pentru belele porcine produse!!!… Pe real, după ploaie, au urmat splendide focuri de tabără… ca artificiile de anul trecut la Fiesta Beni ‘80.

… Și-am încălecat pe-o șa // și v-am spus povestea… taman cum am vrut eu. Cu seri de basm alinate de muzica lui Benone. Să ne trăiți mulți ani, dom’ Primar! Să ne vedem în fiecare început de iunie la Buzău. Unde, cu bardul din Siriu vom celebra ”Benoniada de vară”…

PS. Cu toate rugăciunile noastre, dragostea Domnului pentru Maria Butaciu, fu mai mare. Să-ți fie cântul lin, Mărie…>>.  

Și, după  festivalul din ed 2-a Benone Sinulescu, de la Buzău am mai scris ceva  pentu luni  în Click ce va  fi  mai  jos . Căci Lena a  pregătit  un  material video  pentru  măine  Acum, articlolul meu

<< Dragă Benone Sinulescu

Trebuie să fie o ciudat de plăcută senzație să participi la un festival care-ți poartă numele.Desemnat să-ți poarte numele în vremi. Dar, un astfel de fenomen este destinat Nemuritorilor. Și tu ești unul dintre ei. Căci, precum mulți oameni ”de tezaur” ai culturii naționale, ai șansa la veșnicie prin  cântecul tău. De fapt, prin vocea, talentul și repertoriul pe care-l ai. Îl posezi. Îl prezinți. Îl lași  moștenire… Căci  – cujet eu, așa… – repertoriul e amprenta degetelor tale, e grafica ridurilor de pe  față, e diagrama vibrațiilor vocii tale,  când  cânți ”Cât Siriu de mare,…// Hai Buzău, Buzău” ori ”La Lenuța sub cerdac”or alte cântece celebre pe care până și eu, bâtrânul gazetar cu barba sură…  le-am apucat în copilărie. Nemuritorule!

Și, de câte ori te aud cu cântecele, astea mai ales în spațiul matricii tale, Buzău,… zău că o văd  aievea pe mama ta în pridvorul casei din Siriu. Cu o maramă pe cap. Mi se arată așa într-o poză bucolică, precum o copertă de disc din sutele scoase de matale. Stă mămica ta rezemată de un stâlp sculptat al pridvorului cu un caer uriaș în brațele-i acoperite de mâneca de in, înflorată a unei splendide ii…

Nu, nu am luat-o razna, ci, doar revăd secvențe din clipele pe care le-am petrecut alături de prietenul din tinerețe, Benone, în vizitele de la Siriu anilor 70. Ba, mi s-a fixat în memorie satul  vechi cu aerul de țară, încă nemodernizat și fără minunea aia de baraj care a sporit celebritatea, mai corect notorietatea, numelui Siriu…dar care i-a luat pe veci farmecul bucolic care doar în mințile noastre sentimentale a mai rămas să sălășuiască. Așa, ca o himeră fascinantă, fermecată…Dar, hai că risc să o iau razna cu blegismele…Tu cu tot romantismul meserieie tale ești  omul zilelor noastre. Ai fost primul care cu mare curaj, fără să trădezi cântul te-ai adaptat la vreme de agresiune. Ai pus crèma muzicii tale pe etno – un curent ”strong” dar efemer. Poate că asta ți-a dat și longevitatea. Trecerea asta bruscă de la bălaiul Benone din Siriu la mondenul Nea Beni din România. Tu ai știut practic să salvezi patriomiul tău de cântec pe altarul mondenității fără a  schimonosi, mutila ethosul cel românesc și nici ideea de folclor. Care folclor a fost în mare pericol de a dispărea, de a se disipa, de a cădea-n derizoriu manelistic. Mai ales, de când cu curentele astea nocive, numite globalizare sau interculturaliasm – acest răsunător eșec al  lu’ madam Merkel, venit zic eu din hitlerism…zic eu. Noroc –  zic tot eu –  că a existat peste tot acea rezistență  identitară care a întărit amprentele  localiste în pofida unui europenism iluzoriu luat… la oală. Nu ne-au  învins. Ne-au întărit!  Și, stâlpii de rezistență ai neamului sunteți voi. Cu cântecele voastreVenite din bătrâni, strămoși. Zamfir, Buciu, Irina, Ciobanu, Bradu, Negreanu. Soții Ilea…și ”omul nostru din folclor” Alexandru Pugna…  Cântecele tale și ale Generației de platină… Mulțam că NE exiști.                                                                                                                        Tu, ne exiști Nouă… Noi te iubin pe Tine…scumpe tata Beni!  >>

Blog

Blog VINERI 1 iunie

Restanță Luni 28 mai

A doua zi după Rusalii, zi liberă. Dar e Sfânta Treime. Căci ieri s-a pogorît duhul Sfănt parte din Sf Treime…Nu am mai scris de mult și am avut o viață extrem de bofată. Am cam pierdut șirul evenimenteleor. Mă bucură că grație lui Gigi Mihăiță l-am cunoascut pe marele regizor universal Andrei Șerban. M-a prezentat Gigi cu ocazia spectacolului pus de Maestru la Comedie ”Mult zgomot pentru nimic”. Dar nu e numai asta. Privind înapoi aș mai avea multe de scris. În fine memoria mea s-a scurtat. Ce știue că zilele astea au fost negre. A murit Ileana Constantinescu – una din vocile fundamentale, de aur, ale poporului romăn. Ce fericire că am cunoscut-o și nu odată la zilele din Ianuarie ale lui ion Dolănescu. Am scris depre ea de două ori. Mai întîi am crezut că am pierdut articolul și pentru ziar am scris un altul. Așa că le public pe ambele cu bucuria că am un text care nu se pierde… Primul este deci încercarea neterminată, al doilea e cel publicabil care a apărut în ultima postare. Dar ce contează cronologia față de sentimente…

In Memoriam BIS : Ileana Constantinescu

S-a stins într-o singurătate relativă marea voce, marea solistă de folclor Ileana Constantinescu. 89 de ani… Mama mea o iubea la nebunie. Printr-o simpatetică extensie, și eu o adoram. In copilăria mea doar mi-o imaginam cum arată, căci de văzut s-a întâmplat mai târziu. În plus, ulterior am avut bucuria ca dincolo de Radio – numit Radio București și ascultat la popularul difuzor lansat în zilele Radioficării țării, s-o văd la televizor după 1966. Apoi, să o întâlnesc ades la petrecerile lui Ion Dolănescu. La” Ioniada” din Ianuarie, 7 – 25 ianuarie.. Cănd mui conversam cu ea și-i sărutam mâna și obrajii, pentru vocea și talentul ei de nenumărate, fericite ori.Să fie clar Ileana Constantinescu e un mare stălp al floclorului muntenesc.

Și, nu numai căci nu odată sunînsd ăn cursul zilei la Ion, se ăntămpla să răspundă dumneaei.

De ce am zis o ”singurătate relativă” ? Fiincă luni pe 21 mai de ziua sa, a avut casa plină. A cântat și i-a fost alături merea realizatoare tv , un soi de ”mămică” a folclorului de azi, Elise Stan … cum se știe Ileana avea casa apropiată cu celebra vilă a lui Ion Dolănescu din Str. Caimatei și era nelipsită din casa lui, așa că singurătatea nu prea o vizita. Dealtfel, vecinul ei de azi Ionuț Dolănescu a descoperit nenorocirea. Căci, sunată de apropiați – Tiberiu Ceia, Ileana Domuța-Mastan – nu răspundea la niciun apel telefonic. A fost nevoie ca Ionuț , spre a evita spargerea ușii, să cheme pompierii care au intrat cu scara prin balcon. Ileana și a fost găsită ăntinsă pe pat, nemișcată , fără semne suspecte, adormită pe veci în propriul pat…Poate, am zice că a fost o moarte ușoară căci , probabil, ea a venit pe neașteptate, pe nesimțite. În somn…

 Al doilea trebuie să treacă ziua de mâine, ca să apar-n ziar, apoi să-l public și eu aici . Căci nu e loial și fac concurență ziarului care mă găzduiește…

VINERI 1 iunie Acum cănd și soția Lena e pensionară, văd că ne răsfață statul cu zile libere…Ba, aud că pe cinci elevii nu fac ore serioase ci doar …evocări . E Ziua Invățământului.

Căldura verii a atacat din ziolrii lunii iunie adică ehe, din mai… Deja stau în casă, dar după ce de la 8 la 11 fac plajă în balcon iar după 12 trag perdelele, draperiile pe partea cu soarele… Citesc , scriu căci am ceva avans ca să acopăr și zilele de vacanță cănd voi fi plecat… M-a vizitat Elena Banciu fost redactor sportiv la VIP pe când eram director. S-ar putea să țin niște cursuri la Facultatea unde ea e decan. Mai ies din inerțiile intelectuale ce mă pasc… Mi-e dor de verde. Căci apele au început să curgă pe mine. Afară, cu tot traficul de bulevard e, mai ales seara un miros înebunitor de tei… Am scos deja din tipo, am exemplarele acasă, din cartea de versuri ”Un corp cufundat într-un lichid – Poeme secvențiale”…când o lansez, voi vedea. Sunt gata și cu ”Eu, repoterul”. Bani să fie să le scot… Mă mai repar cu turneul de tenis Rolland Garros și ce o mai fi, fotbalul e-n pauză, doar Rapid mai joacă… Lecturi – terminai ” Zelotul” Reza Aslan. Unii spun că e blasfemică, alții că e documentată bine. Oricum mi-a relevat multe aspecte biblice, christice noi. De pildă aci se susține că Împărăția Cerurilor este Israelul eliberat de Romani !…

Am trecut și de Alessandro Baricco, editorialistul italian pe care-l știam doar cu ”Barbarii” – eseistica despre barbarizarea vinurilor și hollywoodizarea lor, a cărții și a fotbalului. Dar asta e așa pentru plebe, căci.. . e un romancier fabulos,…ce incult sunt! I-am citit deja ”Castelli di rabbia”, joc subtil de cuvinte în italiană cu ”castelli di sabbia” – castele de nisip // Castele de furie – 1991 . Insul e un post-marquesian aș zice plin de imaginație care ascunde ades un poet refulat…O mare revelație. Am început și cartea de schițe a sa Questa storia (O poveste), …Aud că-n 2016 a fost la Bucuresti cu lansaea cărții ”Mireasa tanara”. Humanitas. O doamnă scria pe un blog, extaziată că e un bărbat de un sexappeal formidabil… Care pentru lectorul bărbat se vede doar prin scrisul său…

Dar mai citesc în paralel ,la secția ”grea” ”Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate” de Nobelul Konrad Lorenz – austric. Și, am mai descoperit o comoară de filosofie…”Filosofia artei” a lui Hippolyte Taine, ed Enciclopedică română, 1973, col Enciclopedia de buzunar,traduc. și pref. Tudor Țopa. Introd Silvian Iosifescu. Terminată in 1882…

Am primit recent de la Cluj, de la traducătorul Vasile Cosmin o reușită fotocopie după ”Sf Francisc din Assisi” – Gilbert K Chesterton ; cu notele anexele prefața și traducerea aparținând amicului Cosmin. Cca 200 de pagini. Interesant…fascinant. Evenimentele curente de fotbal, tenis , politică le cam bag la coș…

Rapid a bătut iar! Steaua în Liga 4-a . Și,vine, iar! juristul Talpan cu contestațiile lui bolnave. Urât om, urât caracter. Imi amintește de lecurile muschetare Dumasiene populate cu tot felul de dezaxați geniali de periculoși. Monștri inumani, spirite diabolice. Gen Richelieu Sau Mazarini , Colberți etc… Or Milady de Winter și alte arătări… cu care se aseamănă cacterial. Dar… Hai, că-l fac prea mare … Inși complexați, diformi, inestetici și a-estetici. Urâtanii amorale, asociale…

Talpan – un pedant de o hiper-pedanterie maladivă… Ușșșș!!

Acesta e un pamflet…!!!

 

 

In Memoriam : Ileana Constantinescu

Una dintre ultimile mărimi ale folclorului românesc. ”Un stâlp al lui”, cum am îndrăznit să afirm la discursul din Biserica Sf Ghorghe, la plecarea ei dinte noi. …și am arătat spre o imnensă coloană din pronaos. Ileana a fost un stâlp uriaș al folclorului …Mi-a venit asta meditâmd singur lăngă corpul ei neînsuflețit. Căci a să fiu eu primul care a primit-o în măreșul locaș brăncovenesc îngrijt, de pr Emil Cărămizaru. …Dar, folclorul rămâne fără stâlpi… Nu mai evoc Plecațiii. Căci, ar fi mai întâi Ion Dolănescu cel mai devotat prieten al răosatei. Nu o dată am telefonat la Ion și mi-a răspuns Ileana. Casa din Caimatei era a doua ei casă. Copiii lui Dolănescu încep să cred că au stat mai ades cu ”mama Ileana” decât cu tatăl mereu plecat în turnee…Și Ionuș și Dragoș. N-am pregetat să mă uit.după Dragoș. Căci Ionuț nu a lipsit la niciuna ceremoniile rituale….

Ileana Constantinescu – 89 de ani! Cei tineri, poate mai atenți cu melodiile astaea de ”viață nouă capitelistă sau la multima manea a zilei, nu pra au știut ce e cu Ileana. De aceea apăs și eu pe cuvî=ntul stîlp ca să o descroiu. Deschizătoare de drumuri. O voce catifelată . un repertoriu de o puritate folclorică și lingvistică demn de un zeu cultural, muzical, al acestui popor. Căci asta e important faptul că dacă Ileana s-a dus Vocea ei minunată, minunea ei de voce, rămâne… Asta ne va bucura asta o va eterniza. Căci eu unul tot visez la Panteonul marilor oameni ai Neamului. In care să intre Artiștii. Cântăreții de folclor, savanții, actorii, soliștii de operă, soliștii pop și rock, scriitorii, jurnaliștii, poeții, prozatorii, vedetele tv, artiștii plastici,caricaturiștii,epigramiștii..și toți creatorii care ar alcătui Intelighenția Română. Ileana Constantinescu , în acest context, are locul ei. Cu toată modestia ei și discreția existențială tipică omului simplu de la țară, care cânva era numit talpa țării. Iar acum…ține pe ea Spania și Italia…

Aflat câteva zile în biserica Brâncovenilor – Sf Gheorghe Nou – alături de Ileana am avut sentimentul acela de solidaritate simplă pe care-l aveam la zilele din Ianuaria ale lui Ion Dolănescu. Și, am văzut în ”Coana Ileana” cum îi spuneam eu cu drag de româna arhaică, încă unul din grup ”evadat” în vecii. După Maria BararuEugenia Ticu, Aristide Buhoiu, după bietul acordeonist Onilă… și chiar mi-e incomod a-mi aminti vremurile alea minunate, când toți eram vii…M-am bucurat să-i văd alături de Ileana pe: Alex Lulescu, Costin Mărculescu ; plus mai toată crema de azi a folclorului, menționâd pe Ileana Domuța-Mastan, venită tocmai din Sălaj, și pe Mariana Lungu – Israel…Durere și solidaritate la o mare dispariție …

Dragă cetitorule, intră pe Youtube, cu ea.Vei descoperi profunzimi muzicale, versuri de bun simț. Nu nesimțite ca acum când ”banì” rimează cu ”dujmanì”. Iar ”iubirea” e tot mai egală cu desfiguranta ”invidie.”… Și așa, , române… ai să pricepi ce mare a fost Ileana Constantinescu…

1 2 3 111